Avem nevoie de mai mult decât de Biblie pentru consilierea biblică?

Într-o postare recentă, Dr. David Murray pune întrebarea: „Avem nevoie de mai mult decât Biblia pentru consiliere biblică?”. Accentul acestei afirmații este pus pe cuvântul „nevoie”, iar Dr. Murray recunoaște acest lucru atunci când spune: „Dezbaterea nu se referă la faptul dacă sursele de cunoaștere, cum ar fi știința, sociologia etc., pot fi de ajutor. Dezbaterea este, de obicei, dacă acestea sunt necesare”. Bine spus! Noi, consilierii biblici, recunoaștem cu ușurință că sursele de cunoaștere nebiblice pot fi utile, dar spunem, de asemenea, că nu sunt necesare. Când un consilier biblic ca mine spune „Scriptura este suficientă pentru sarcina de consiliere”, vreau să spun că sursele nebiblice nu sunt necesare.

Necesar sau doar de folos?

Profesorul Murray nu este de acord cu această definiție a suficienței și își expune punctul de vedere printr-o analogie care îndeamnă la reflecție. [Argumentul lui este: – n.trad.] Dacă ați întreba un pastor dacă are nevoie de mai mult decât de Biblie pentru a predica, el v-ar răspunde: „Ei bine, nu și da. Biblia este suficientă pentru a proclama adevărul care transformă, așa că, „Nu”, chiar nu ai nevoie de mai mult decât Biblia”. Cu toate acestea, când te uiți în biroul său, vezi comentarii, concordanțe și cărți de gramatică greacă și ebraică, manuale de teologie, biografii, dicționare și enciclopedii biblice, cărți de istorie, reviste cu analize ale tendințelor moderne și chiar și programul Logos de pe calculatorul său. „Dar da”, răspunde pastorul, „am nevoie de mai mult decât de Biblie pentru a predica, în sensul că aș putea să ratez unele perspective cruciale sau să interpretez greșit textul dacă nu cunosc contextul cultural al narațiunii biblice sau gramatica și sintaxa acesteia.” Așadar, Biblia nu este suficientă pentru sarcina de predicare, dacă vă referiți la faptul că folosiți doar Biblia.

Însă permiteți-mi să propun o altă analogie care ne-ar putea ajuta să înțelegem suficiența. Să presupunem că sunteți un medic care a răspuns la un apel pentru a ajuta un grup de oameni răvășiți de boli pe o insulă îndepărtată din Pacific. Aveți nevoie de mai mult decât de cunoștințele dumneavoastră medicale? „Nu și da”, răspundeți dumneavoastră. „Într-un sens, „Nu”, deoarece corpul uman este același, indiferent unde te duci. Pe de altă parte, „da”, ar fi de ajutor dacă aș ști ceva despre viața din satele lor, dinamica tribală, cum este dieta lor și cum au tratat bolile lor specifice.” Așa că studiezi tot ce este disponibil despre acei oameni. Un antropolog care a trăit acolo a scris o carte despre viața tribală și observați cu interes că statutul social se măsoară prin faptul că cineva își poate permite pantofi. Promiscuitatea sexuală face parte integrantă din cultură și are chiar și nuanțe religioase. Ei sunt animiști și merg adesea la șaman pentru ajutor, mai ales când copiii sunt bolnavi. Facilitățile moderne sunt rare. Când ajungeți, descoperiți că viermii și bolile cu transmitere sexuală sunt omniprezente pe insulă. Bineînțeles, soluțiile șamanului nu au niciun efect. Nu sunteți surprins de ceea ce descoperiți, deoarece paraziții intestinali de tip anchilostoma se dezvoltă în locuri care nu elimină bine deșeurile umane și intră în organism atunci când larvele se atașează de picioarele goale, iar cultura și religia facilitează apariția bolilor cu transmitere sexuală. Știți că trebuie să vorbiți cu liderii tribali despre încălțăminte și despre cauzele acestor boli sexuale. Acum, se schimbă ceva din ceea ce veți face ca urmare a aflării acestor informații antropologice și sociologice? Nu. Vă completează ele expertiza medicală, adică îmbunătățesc tratamentele pentru aceste boli? Din nou, nu. Ce diferență ar fi făcut dacă nu ați fi făcut nicio cercetare înainte de a ajunge acolo? Singura diferență ar putea fi că v-ar fi luat mai mult timp să vă dați seama de ce oamenii mai săraci aveau paraziți sau de ce bolile cu transmitere sexuală erau atât de frecvente. Cercetările v-au ajutat doar să vă direcționați mai bine îngrijirile. Dar niciuna dintre aceste informații nu a schimbat leacul pentru acele boli; niciuna dintre aceste informații nu a îmbunătățit efectele salvatoare ale medicamentelor dumneavoastră; niciuna dintre aceste informații nu v-a făcut să spuneți: „O, Doamne. Cunoștințele mele medicale nu sunt suficiente pentru a vindeca aceste boli”. Era necesară această cercetare? Nu. A fost utilă? Cu siguranță.

Așa cum se întâmplă cu medicii, așa se întâmplă și cu pastorii și consilierii biblici. Toate acele cărți de pe rafturile mele, revistele, manualele și programele de calculator ajută. Dar cum? Ele mă ajută să slujesc adevărul lui Dumnezeu mai eficient, dar nu completează sau îmbunătățesc în vreun fel mesajul care schimbă vieți. Sunt de ajutor, dar nu sunt necesare. Multe dintre observațiile antropologice, sociologice și psihologice pot fi utile consilierilor, dar cu siguranță nu sunt necesare. Îl pot ajuta pe consilier să vadă lucrurile mai repede, dar nu sunt necesare pentru a-i ajuta cu adevărat pe oameni.

Haideți să părăsim tărâmul analogiei și să venim în biroul meu în timp ce Joan, o adolescentă de 17 ani, intră cântărind 53 de kilograme. Ea se luptă cu „anorexia”. Acum, observațiile psihologice despre anorexie pe care le-am citit pot fi de ajutor. Voi fi atenționat asupra faptului că multe dintre aceste fete suferă de mânie, amărăciune și dorință de răzbunare. Este posibil să se lupte cu modul în care își văd corpul în această cultură a „rușinii corporale”. Ele pot încerca să îl păcălească pe consilier să creadă că se descurcă bine, ascunzând aparențele în haine largi sau purtând „greutăți” în buzunare atunci când le cântărești. Înșelăciunea face parte din viața lor. Faptul că am citit despre acest lucru este util. Pot să văd lucrurile mai repede și unde să merg mai repede decât dacă aș consilia doar două fete anorexice pe an.

Dar sunt necesare aceste studii psihologice? Nu spune Biblia suficient despre inimă și motivațiile ei (Proverbe 4:23; Marcu 7:18-23) pentru a expune, desluși și vindeca inima rătăcită a lui Joan? Ce cantitate de studii ar putea vreodată să adauge ceva mai bun la revelația lui Dumnezeu despre inima umană (și trebuie să fie „mai bună” dacă Biblia nu conține suficient pentru a o ajuta)? A invadat anorexia experiența umană în anii ’50 sau s-au luptat oamenii cu ea și în trecut? Poate că se numea altfel, dar mai mult ca sigur că era o luptă. Ei bine, în acest caz, a lăsat Isus biserica timp de două mii de ani nepregătită pentru a-i ajuta pe oameni în această luptă până când au fost publicate cele mai recente cercetări despre inima umană? Dacă Biblia nu are destule resurse pentru a o ajuta pe Joan și avem nevoie de alte surse pentru a o ajuta, atunci Biblia nu este suficientă pentru a o ajuta; ea nu are suficient adevăr pentru a rezolva această problemă.

Problema inimii

Pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine concepția lui despre suficiență, Dr. Murray, într-o postare ulterioară, se lansează într-o conversație cu „pastorul N.T. Grayshon” (trebuie să recunosc că îmi place acest minunat joc de cuvinte!). N.T. l-a consiliat pe unul dintre tinerii săi care, de ceva vreme, devenise furios și irascibil; nu mânca și nu socializa; își pierdea concentrarea și părea să-și evite familia. Creșterea lui creștină încetase. Era multă îngrijorare pentru tânărul James. Dar nu era vorba, așa cum crezuse inițial N.T., de faptul că el se uita la filme pornografice, ceea ce ar fi dus la mânie alimentată de vină, anxietate, pierderea poftei de mâncare sau declin academic, așa cum se credea inițial. Mai degrabă, el dormea mai puțin de șase ore pe noapte, adesea neregulat, citea multă literatură creștină pentru a se pregăti să intre la un colegiu creștin și, în cele din urmă, la seminar.

Pastorul N.T. a împărtășit câteva versete din Scriptură despre somn ca fiind un dar al lui Dumnezeu și despre faptul că James nu ar trebui să se priveze de somn, dar James nu era convins că avea nevoie de mai mult somn. „Nu mă puteam gândi la nimic altceva în Biblie care să-l convingă că își face rău și că are nevoie de mai mult somn.” Așa că pastorul i-a dat câteva cărți scrise de psihologi care prezentau efectele privării de somn. James a văzut lumina, ca să zic așa. Câteva săptămâni mai târziu, N.T. s-a întâlnit cu el și „a putut vedea imediat că era o persoană schimbată”. Se întorsese la vechiul său sine, crescând din nou din punct de vedere spiritual. Și astfel, concluzionează Murray, „Uneori, adevărul lui Dumnezeu găsit în afara Bibliei este necesar dacă vrem să oferim un ajutor spiritual maxim oamenilor.”

Dar aș vrea să petrec și eu câteva minute cu pastorul N.T. Grayshon, pentru că nu cred că înțelege prea bine consilierea biblică. „N.T., ai făcut o treabă bună „adunând date” (așa cum îi spun unii dintre noi, consilierii biblici) despre mânia lui James, pierderea poftei de mâncare, etc. Ai aflat că acest lucru era cauzat de lipsa somnului. Așa că l-ai slujit pe James cu ceea ce spune Cuvântul despre somn. Dar acest lucru nu a fost convingător, așa că ai apelat la alte surse de ajutor, deoarece adevărul biblic despre somn nu părea să rezolve problema. Dar asta nu înseamnă că Biblia nu este suficientă pentru această sarcină. Înseamnă că nu foloseai Biblia în modul în care a fost concepută.”

„Vezi tu, N.T., ai ratat o ocazie de aur de consiliere cu James. Ai constatat că James pare să fie constrâns de dorința de a intra într-un colegiu și seminar creștin, dar nu ai explorat acest lucru cu el. La urma urmei, Biblia spune: „Sfaturile inimii unui om sunt ca nişte ape adânci, dar cel priceput ştie să scoată din ele.” (Proverbe 20.5). Aceasta este sarcina ta ca și consilier. Nu ne-a învățat Isus că tot ceea ce facem, tot comportamentul nostru vine din inimă (Marcu 7.14-23)? Ce motivează comportamentul lui James? S-ar putea ca definiția lui pentru succes să fie aceea de a intra la Wheaton, așa că trebuie să-și ia tot acest timp suplimentar pentru a citi? Poate că încearcă să le facă pe plac părinților săi și de aceea petrece tot acest timp studiind? Ar putea fi că…? Dar N.T., tu nu știi ce l-a motivat pe acest tânăr și pentru că nu știi, ai sărit la surse extra-biblice; și pentru că nu ai explorat niciodată ceea ce Biblia spune că este lucrul cel mai important, inima, nu ești conștient de orizonturile vaste ale adevărului biblic, încă neexplorate, care s-ar putea adresa lui James. Dacă ai fi făcut acest lucru, ai fi putut să-i rezolvi problema somnului pe parcurs, pentru că ar fi văzut ce se ascunde în spatele acelui comportament. Aș adăuga, de asemenea, că, în mod greșit, ai făcut ca această consiliere să se refere doar la James și la tiparele sale de somn. Consilierea se referă la a trăi pentru gloria lui Dumnezeu (Matei 5.14-16). Ia în considerare marile discuții cu James și adevărurile biblice pe care le-ai fi putut scoate la iveală dacă ai fi început în acest fel.” Vedeți, dacă noi consiliem așa cum spune Scriptura că ar trebui să o facem, vom descoperi că aceasta spune mult mai mult decât ne așteptam.

Așadar, deși spune că Biblia este „suficientă”, Dr. Murray insistă totuși „că sursele de cunoaștere nebiblice sunt mai mult decât utile pentru predicare [și consiliere]; ele sunt necesare. Ele sunt necesare dacă [consilierul] vrea să facă maximum de bine oamenilor distruși într-o lume distrusă”. Dar ce înseamnă asta cu adevărat? Înseamnă că Biblia este într-adevăr insuficientă pentru consiliere. A redefini ce înseamnă suficiența nu este, așadar, de folos.

Cred că Dr. Murray a ajutat discuția despre suficiență punând întrebarea corectă: „Avem nevoie de mai mult decât Biblia pentru consiliere biblică?”. Cu toate acestea, răspunsul este un „Nu” fără nicio ambiguitate.

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.