Bunătatea severă a lui Isus
Auzind îndurarea din cuvintele Lui dure
Isus are o reputație pe placul multora ca fiind un învățător și vindecător blând și smerit, care îi cheamă pe cei bolnavi, pe cei făcuți de rușine și pe cei păcătoși să vină la El și să primească harul și bunătatea Sa. Și pe bună dreptate: Isus este persoana cea mai bună și mai binevoitoare în mod fundamental pe care o vei întâlni vreodată.
Dar dacă vii la El doar așteptându-te să experimentezi latura reconfortantă a harului și bunătății Sale, s-ar putea să ai un șoc. Pentru că Isus este, de asemenea, cea mai pătrunzătoare și mai onestă persoană pe care o vei întâlni vreodată. Și prin „onest” mă refer la faptul că este adesea mai direct decât ai vrea tu să fie. El poate fi necruțător de sincer – până la punctul în care uneori poate părea crud, nu bun.
Isus are o capacitate enervantă de a despica toate concepțiile tale greșite, iluziile și autoamăgirea cu o simplă expresie care expune gândurile și intențiile secrete ale inimii tale – cele pe care abia știai că le ai. El Își mânuiește discernământul cu inocența unui porumbel și înțelepciunea unui șarpe, ceea ce Îl poate face imprevizibil. Uneori poate fi sever când te aștepți să fie binevoitor și binevoitor când te aștepți să fie sever. De multe ori nu te aștepți la declarațiile Sale care te demască.
Așa că, atunci când vii la Isus, așteaptă-te cu siguranță să primești harul și bunătatea Lui. Dar nu te aștepta ca acestea să te facă să te simți întotdeauna confortabil. Pentru că, uneori, bunătatea Lui este severă și se simte cu totul altfel decât reconfortantă.
În relatările din Evanghelie, Isus îi invită pe oameni să vină la El de mai multe ori. Dar, uneori, aceste invitații sună radical diferit. Să examinăm două dintre ele.
Pe prima o cunoaștem cu toții, pentru că este una dintre cele mai cunoscute, mai iubite și mai reconfortante declarații pe care Isus le-a rostit vreodată:
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară. (Matei 11:28-30)
Această invitație Îl dezvăluie în mod explicit pe Isus cel blând și smerit pe care, pe bună dreptate, Îl găsim atât de atrăgător. Ea se aliniază cu acel Isus care apare adesea în imaginația populară, care invită sufletele obosite să vină la El pentru a primi un har odihnitor și revigorant.
Dar cea de-a doua invitație dezvăluie o altă dimensiune a harului lui Isus și are un efect foarte diferit asupra ascultătorilor săi:
Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26-27)
Această invitație nu se aliniază atât de bine cu reputația reconfortantă a lui Isus. De fapt, sună mai degrabă ca o dez-invitație. În loc să ne mângâie, o găsim tulburătoare.
Dacă această invitație este deranjantă pentru noi, care am auzit-o de mai multe ori, imaginați-vă cât de ofensatoare și dezorientantă a sunat pentru audiența evreiască inițială care a auzit-o de pe buzele Lui – cei mai mulți dintre ei crezând că vor cu adevărat să-L urmeze. Ei fuseseră învățați încă din copilărie să își onoreze tatăl și mama dacă doreau ca Dumnezeu să îi binecuvânteze cu o viață lungă (Exodul 20:12). Acum, Isus le poruncea să-și urască părinții (precum și pe frații și copiii lor) dacă voiau să-L urmeze. Și, departe de a le promite o viață pământească lungă și binecuvântată, Isus le-a cerut să îmbrățișeze o condamnare la moarte dacă voiau să fie ucenicii Săi – de fapt, cea mai rea condamnare la moarte imaginabilă: răstignirea romană.
Această a doua invitație este la fel de relevantă pentru noi, ucenicii de astăzi, ca prima. Așadar, unde este bunătatea lui Isus în această invitație severă?
Am putea lua în considerare multe alte cuvinte dezorientante ale lui Isus. Cum ar fi atunci când ne-a spus nu doar să-i urâm pe cei care ne iubesc (ca în Luca 14:26-27), ci și să-i iubim pe cei care ne urăsc (Matei 5:43-45). Sau când i-a spus unui viitor ucenic să sacrifice nevoile tatălui său bolnav (Luca 9:59-60). Sau când i-a spus unui alt potențial ucenic să îi părăsească brusc pe toți cei pe care îi iubea cel mai mult – și să îndure neînțelegerea, durerea și disprețul pe care aceștia le vor simți față de el (Luca 9:61-62).
Pentru a percepe bunătatea lui Isus în invitațiile sale severe, incomode și deranjante, trebuie să ținem cont de ceea ce face prin cuvintele și faptele sale:
- Întâi, Isus descoperă cum este Dumnezeu în întreaga Sa natură trinitară.
- Apoi, Isus dezvăluie cum suntem noi în întreaga noastră natură decăzută.
Cred că este corect să spunem că Isus făcea ambele tipuri de dezvăluiri în tot ceea ce spunea și făcea, deși unele dintre cuvintele și faptele sale dezvăluie mai mult din una decât din cealaltă. Dar ambele revelații sunt binevoitoare și blânde și ambele sunt necesare pentru ca Evanghelia Sa să aibă sens pentru noi.
În învățătura și faptele lui Isus, care I-au câștigat pe bună dreptate reputația de persoană iubitoare, blândă și iertătoare – tipizate în frumoasa și mângâietoarea Sa invitație adresată celor obosiți și împovărați (Matei 11:28-30) – El dezvăluie natura fundamentală a lui Dumnezeu: „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:16). Motivul principal pentru care Isus a venit a fost acela de a dezvălui această iubire:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. (Ioan 3:16-17)
Isus a venit să anunțe vestea cea bună că Dumnezeu – datorită iubirii nemărginite și pline de îndurare care se revarsă din miezul ființei Sale trinitare – oferă fiecăruia dintre dușmanii Săi iertare și împăcare deplină. Iar Isus a venit pentru a împlini tot ceea ce era necesar pentru a face posibilă această iertare și reconciliere, primind, prin moartea Sa în locul nostru, „plata păcatului” pe care am acumulat-o (Romani 6:23). Așa este Dumnezeu: dispus să Își iubească atât de mult vrăjmașii încât să moară în locul nostru pentru a ne face copiii Săi (1 Ioan 3:1).
Acest lucru, mai presus de orice, Îl deosebește pe Isus de liderii abuzivi și narcisiști care ar putea folosi atât cuvintele blânde, cât și cele aspre pentru a-i manipula și înșela pe oameni în propriul lor beneficiu. Căci El nu a venit „ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28). Atunci când a vorbit cu asprime, a făcut-o, în cele din urmă, din motive pline de bunătate, de har și cu o inimă de slujitor – unul dintre acestea fiind acela de a ne ajuta să vedem mai clar propriile noastre gânduri păcătoase, intenții și iubiri idolatre.
Atunci când Isus ne tulbură și ne dezorientează, când ne jignește și ne face să ne strâmbăm din nas, este util dacă îi citim cuvintele prin prisma lui Ioan 3:19:
Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Isus nu a venit doar pentru a ne dezvălui dragostea lui Dumnezeu; El a fost, de asemenea, „rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel… ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi” (Luca 2:34-35). El a venit să ne dezvăluie inimile noastre.
Aceasta este adesea ceea ce are loc atunci când Isus lansează invitațiile și răspunsurile sale ofensive. Acesta este motivul pentru care Îl auzim făcând afirmații derutante, chiar respingătoare, cum a făcut după ce a hrănit cele cinci mii de persoane și apoi a spus: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică” (Ioan 6:54). Acest lucru i-a provocat pe mulți să răspundă: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!”. (Ioan 6:60). Isus mânuiește un discernământ și o înțelepciune din altă lume atunci când își cheamă oile (dușmanii care vor primi oferta evanghelică de iertare și reconciliere) în mijlocul lupilor (dușmanii care nu vor). Domnul, „Care cunoaşte inimile tuturor” (Fapte 1:24), dezvăluia acele inimi.
Și prin cuvintele Sale, care uneori sună dur, Isus încă ne dezvăluie inimile noastre, ceea ce prețuim cu adevărat. „Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Matei 6:21).
În Romani 11:22, Pavel, vorbind despre îndurarea și judecata lui Dumnezeu, scrie: „Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu”. Dar, vorbind despre cuvintele dure ale lui Isus, putem spune: „Uită-te la bunătatea severă a lui Dumnezeu”. Pentru că, dacă Isus nu ne descoperă înșelăciunea păcatului nostru, s-ar putea să continuăm să fim prinși în capcană de acesta și să nu dobândim niciodată „libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu” (Romani 8:21).
Așadar, atunci când Isus, pe de o parte, ne adresează invitația mângâietoare de a veni la El și de a găsi odihnă pentru sufletele noastre (Matei 11:29), iar apoi, pe de altă parte, ne lansează avertismentul său inconfortabil că, dacă nu renunțăm la tot ceea ce avem, nu putem fi ucenicii Săi (Luca 14:33), nu vorbește cu două guri. El vorbește din singura sa inimă milostivă și bună, dezvăluind atât dragostea incomparabilă a lui Dumnezeu pentru noi, cât și dacă noi Îl iubim sau nu pe Dumnezeu. Prima are scopul de a ne mângâia; cea de-a doua are scopul de a ne testa.
Dar tuturor celor care Îl primesc – care Îi aud cuvintele ofensatoare și care, în cele din urmă, spun: „Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice” – Isus le dă „dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12; 6:68). Iar acești copii descoperă că marea „Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere” a Sionului (Romani 9:33) i-a urmărit mereu, în fiecare cuvânt și în fiecare lucrare, cu bunătate și îndurare, pentru ca ei să locuiască în casa Lui pentru totdeauna (Psalmul 23:6).
Și aceștia vor ști atunci pe deplin ce vrea să spună Isus când afirmă: „Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine” (Matei 11:6).
Tradus cu permisiunea Desiring God. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Desiring God.
