De ce pastorii au o responsabilitate unică de a consilia

Nu este o opțiune

Trebuie să consiliezi. Nu este opțional. Nu poți spune „nu” ca și cum ar fi o simplă alegere de carieră, o chestiune de preferință personală sau absența unui dar. Asta nu înseamnă că fiecare pastor va avea același echilibru între aspectele publice și cele private ale slujbei. Cât de mult vei consilia „formal” (adică te vei întâlni cu anumite persoane în momente stabilite de comun acord) depinde de mulți factori. Unii pastori se vor ocupa foarte mult de vindecarea practică a sufletelor, alții relativ puțin. Dar fiecare pastor ar trebui să dedice un anumit procent din slujirea sa artei delicate a conversației intenționate, precum și să fie în permanență în căutarea oportunităților informale latente în fiecare interacțiune umană.

Chemarea pastorului de a consilia este semnificativ diferită de oricare dintre celelalte profesii de consiliere. Vom lua în considerare câteva aspecte ale acestei unicități.

1. Chemarea ta la slujire personală este întrețesută în toată Scriptura.

Multe pasaje exprimă importanța vindecării personale a sufletelor. Printre textele clasice se numără Fapte 20:20; Galateni 6:1-2, 9-10; Efeseni 3:14-5:2; 1 Tesaloniceni; Evrei 3:12-14; 4:12-5:8; 10:24-25; și zeci de alte pasaje cu privire la „unii pe alții”. De fapt, fiecare loc care abordează preocupările specifice ale unei persoane nominalizate poate fi considerat un pasaj de consiliere. Responsabilitatea de consiliere a unui pastor este unică. Ce alt consilier este chemat de Dumnezeu Însuși atât pentru a consilia, cât și pentru a-i antrena pe alții să consilieze! Să luăm în considerare pe scurt trei pasaje.

În primul rând, Isus a spus că a doua mare poruncă este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (vezi Mat. 22:35-40). Iubirea se implică în nevoile și luptele personale specifice ale aproapelui tău. Dragostea cuprinde multe lucruri: atitudini de răbdare și bunătate; acțiuni care răspund nevoilor materiale și oferă o mână de ajutor. Iar dragostea include conversații sincere despre lucrurile care contează. Este interesant faptul că în contextul original al poruncii (Lev. 19:17-18) se prezintă o ilustrație și o aplicație de consiliere personală:

Să nu-l urăşti în inima ta pe fratele tău, ci mustră-l pe semenul tău, pentru a nu te încărca cu păcat din cauza lui. Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe cei din poporul tău, ci să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.

Lev. 19:17-18 NTR

Dumnezeu alege să abordeze una dintre cele mai dificile chestiuni: cum îți vei iubi semenii cu defectele lor? Iubirea aproapelui este ilustrată printr-un exemplu de rezolvare sinceră și verbală a problemelor, în contrast cu judecata, evitarea, amărăciunea și agresivitatea care vin atât de ușor. Tu însuți pui în practică această poruncă printr-o păstorire personală a aproapelui tău. Iar atunci când cei pe care îi consiliezi au probleme cu conflictele interpersonale, îi ajuți să învețe dragostea constructivă, verbală. Ce promisiune ai! „Eu sunt Domnul” (milostiv, plin de compasiune, încet la mânie, bogat în dragoste și credincioșie, care iartă… și în același timp manifestând cu onestitate intransigența). Păstorirea personală este dependentă de acest Dumnezeu și apoi trăiește în practică tocmai imaginea acestui Dumnezeu în mijlocul exigențelor de a ajuta oamenii frânți. Tu manifești ceea ce se află în interiorul ultimelor paranteze. Exodul 34:6-7 prezintă bunătatea și slava lui Dumnezeu… iar bunătatea și slava sunt atribute comunicabile, imaginea lui Isus formându-se în noi.

Iubirea conversațională ia și multe alte forme. Vei întreba: Cum te simți cu adevărat? Ai vrea să stăm de vorbă? Cum mă pot ruga pentru tine? Care sunt punctele sensibile? Care sunt bucuriile și necazurile tale? Există grădini secrete? Lupte conștiente? Victorii încântătoare? Cum stai cu Dumnezeu și cu cei mai apropiați? Ce poveri te apasă? Când ai făcut/spus _, ce urmăreai? Cum procesezi anxietatea, furia sau evadarea? Cum gestionezi această realizare sau binecuvântare minunată? Punând și răspunzând la astfel de întrebări, intrăm în viața celuilalt. Acestea sunt uși pentru har, pentru că acestea sunt locurile în care Isus îi întâlnește pe oameni. În calitate de pastor, cel mai evident aproape al tău (dincolo de familie) este turma pentru care ai o responsabilitate personală. „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” te cheamă la consiliere.

În al doilea rând, ia în considerare cartea Proverbe ca întreg. Nu este greșit să predici din Proverbe. Înțelepciunea însăși strigă în stradă, invitându-i pe toți cei care vin să asculte (Prov. 8-9). Dar cu siguranță ar fi bine să consiliezi cu Proverbe. Înțelepciunea verbală este foarte apreciată, iar cea mai mare parte din ceea ce ne recomandă Proverbele se citește ca un sfat individual personalizat cu căldură: ca tată, ca soție și mamă, ca prieten adevărat, ca rege bun, ca orice persoană înțeleaptă. Înțelepciunea este un dar de sfătuire. Când vine vorba de împărțirea acestui dar atât de valoros și care reînnoiește viața, generozitatea lui Dumnezeu este oarbă la diferențele de sex, etnie, vârstă, avere, statut sau educație. Cu siguranță că nu va acorda darul de dorit al abilității de consiliere doar tuturor celorlalți din trupul lui Hristos, lăsându-i pe pastori pe dinafară! Sunteți chemat să deveniți unul dintre cei înțelepți.

În cele din urmă, analizați scrisorile lui Pavel către Timotei, Tit și Filimon. Ele sunt exemple de consiliere personală surprinse pe hârtie pentru toate timpurile. Fiecare dintre ele este adresată unui individ anume, discută circumstanțe particulare, ia în considerare puncte forte și puncte slabe specifice și se bazează pe relația reală dintre sfătuitor și sfătuit. Ca sfătuitor, Pavel este tandru, bine informat, se dezvăluie, este punctual, relevant, încurajator și provocator. Poți predica în mod legitim pe ceea ce echivalează cu un text de consiliere personală? Bineînțeles că da. Dar oare ai putea predica doar pe un text de păstorire personală fără să faci și păstorire personală? Pastore, aceste epistole te cheamă să păstorești.

2. Ești chemat să faci imposibilul.

Este curios de reconfortant să știi că chemarea ta este dincolo de capacitatea ta. Acesta este un alt mod în care chemarea pastorului de a sfătui este unică. Nu poți avea încredere în darurile, experiența, educația, tehnicile, profesionalismul, acreditările, maturitatea sau înțelepciunea ta. Ești chemat să faci ceea ce trebuie să facă Dumnezeu.

În 1 Timotei 4:6-16, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să se cufunde în adevărul revelat, într-o viață de credință, în dragoste activă, în lucrarea de slujire, în slujirea lui Isus Hristos. El trebuie să exerseze, să se devoteze, să practice, să persevereze. El trebuie să vegheze îndeaproape asupra lui însuși și asupra lucrurilor pe care le învață. De ce subliniază Pavel cu atâta atenție acest lucru? Motivul este uimitor: „Făcând aceasta, te vei salva pe tine şi pe cei ce te ascultă!” (4:16). Mai spune o dată? Te vei salva pe tine însuți și pe cei ce te ascultă? Așa este. Cine este potrivit pentru așa ceva? Numai Dumnezeu mântuiește de moarte, de păcat, de lacrimi, de slăbiciune, de noi înșine. Numai Hristos salvează prin har, milă și răbdare, cu un cost personal imediat (1 Tim. 1:14-16). Numai Duhul Sfânt vindecă sufletul de egoismul sinucigaș, aducând o persoană și un popor la viață față de credință și iubire. Cu toate acestea, acest mare și bun Medic îl folosește de bunăvoie pe Timotei, un simplu pastor, ca asistent medical în procesul de vindecare. El se folosește și de tine.

Pentru această traducere, copyright © aparține asociației Christian Counseling & Educational Foundation (CCEF). Responsabilitatea traducerii revine integral traducătorului.