Dumnezeu este în control
Consilierea implică, de obicei, a-i ajuta pe oameni să rezolve anumite probleme. Acesta este motivul pentru care oamenii vin cel mai adesea la noi: Ei au nevoie de ajutor în legătură cu anumite dificultăți cu care se confruntă. Un conflict cu altcineva, o pierdere, o luptă cu păcatul, o emoție dureroasă sau un set de circumstanțe pe care nu reușesc să le rezolve singuri. Au nevoie de ajutor și au nevoie de speranță. Uneori au nevoie de speranță mai mult decât au nevoie de ajutor – mai ales spre începutul procesului de consiliere. A-i ajuta pe oameni să înțeleagă suveranitatea lui Dumnezeu este una dintre cele mai sigure modalități de a le oferi oamenilor speranță. În măsura în care creștinii cred că Dumnezeu este în control (că nu doarme la cârmă), ei vor avea speranță. Dacă ei nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu – dacă nu văd mâna Lui în mijlocul încercării – le va fi greu să aibă speranță.
Ceea ce trebuie să înțeleagă ei în primul rând este următorul lucru: Creatorul și Susținătorul Suveran al universului ar putea să înlăture problema din viața copiilor Săi sau ar fi putut să o împiedice să se întâmple de la bun început, dar de multe ori alege să nu o facă pentru că este mai interesat să Se glorifice pe Sine și să reproducă caracterul Său prin încercările lor.
Dacă vor să aibă speranță, ei trebuie să ajungă să înțeleagă și să creadă cu adevărat că Dumnezeu este mai mare decât problema lor. „Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). El este mai mare decât soțul dificil, decât copilul rebel, decât părintele, profesorul sau șeful lor nerezonabil. El este mai mare decât depresia, anxietatea, durerea și întristarea lor. El este mai mare decât circumstanțele tulburătoare, decât finanțele lor limitate și decât boala lor incapacitantă. El este mai mare decât păcatul care le domină viața. Nu numai că El ar fi putut împiedica ca problema respectivă să îi afecteze, dar El este, de asemenea, capabil să o înlăture sau să le dea harul de a o gestiona în continuare.
Nu există nimic care să intre în viața creștinului și peste care să nu cârmuiască binecuvântatul și singurul Suveran. (1 Petru 4:12-19). Citiți din nou primul capitol al cărții lui Iov, dacă doriți să vedeți acest lucru ilustrat grafic.
Dumnezeu este suveran chiar și asupra cuvintelor și faptelor păcătoase ale altora. Isus i-a spus lui Pilat din Pont: „N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.” (Ioan 19:11)
Dumnezeu are scopuri bune atunci când permite copiilor Săi să treacă prin încercări. Unele sunt temporale, iar altele sunt veșnice.
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.” (Iacov 1:2-4, subliniere adăugată).
„Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:17-18, subliniere adăugată).
„Preaiubiţilor, nu fiţi surprinşi de încercarea de foc care are loc în mijlocul vostru, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat, ci, în măsura în care aveţi parte de suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la descoperirea slavei Lui să vă bucuraţi nespus de mult.” (1 Petru 4:12-13, subliniere adăugată).
Creștinii care vin la consiliere trebuie să înțeleagă că Dumnezeu limitează încercările în cel puțin două moduri. Observați cuvintele de mai jos scrise cu italice.
„Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.” (1 Corinteni 10:13, subliniere adăugată)
Uneori, viața pare să ne închidă într-o cutie. Celor pe care îi consiliem li se pare că zidurile se închid în jurul lor. Dar dacă cel consiliat este creștin, Dumnezeu promite să împiedice zidurile să îl strivească dincolo de capacitatea lui de a face față fără să păcătuiască. Domnul știe cât de multă ispită poate suporta fiecare dintre copiii Săi și limitează încercările/tentațiile în consecință. În plus, Dumnezeu îi mai promite creștinului că într-o zi îl va scoate din încercare. S-ar putea să fie în această viață, sau s-ar putea să fie în următoarea, dar Dumnezeu îi va scăpa pe copiii Săi de ispită. Într-adevăr, „Domnul ştie cum să-i scape pe cei evlavioşi din încercare” (2 Petru 2:9a). Cei pe care îi sfătuiți vor fi tentați să iasă din această cutie folosind mijloace și metode păcătoase, cum ar fi divorțul, sinuciderea, manipularea sau abuzul de autoritate. Uneori, oamenii apelează la modalități păcătoase de a se liniști în timp ce se află în cutie (droguri, alcool, pornografie, automutilare, comportament anorexic etc.), fără să realizeze că aceste lucruri nu numai că închid și mai mult zidurile în jurul lor, dar ar putea, de fapt, să împiedice sau să întârzie dorința lui Dumnezeu de a-i scoate afară din cutie cât mai curând. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună (cu un pic de îndemn din partea ta) este: „Voi aștepta cu răbdare ca Dumnezeu să mă scoată din această cutie sau voi scoate nerăbdător micul meu cuțit de buzunar păcătos și voi încerca să fac un tunel pentru a ieși din cutie înainte ca Dumnezeu, prin mijloace drepte, să mă scoată în felul Său?”
Creștinul trebuie să-și amintească faptul că Dumnezeu îl pregătește în timp ce se află în cutie, pentru ceea ce i-a pregătit odată ce îl va lăsa să iasă din cutie! Ar putea fi, de exemplu, un viitor loc de muncă, o viitoare relație, o viitoare locație sau o viitoare lucrare. Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărui ajutor „ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu.” (2 Corinteni 1:4).
Nu voi uita niciodată că stăteam la birou în fața unei persoane consiliate suferinde, încercând să o slujesc, când, deodată, din gura mea a ieșit cel mai exact și mai pătrunzător sfat pe care-l dădusem de ani de zile. În timp ce stăteam acolo uimit de ceea ce spuneam – știind că prin cuvintele mele Duhul lui Dumnezeu turna ulei pe rănile prietenului meu rănit – ochii mei au început să lăcrimeze în timp ce spuneam în inima mea: „Mulțumesc, Doamne – acum înțeleg mai bine ca niciodată de ce a trebuit să trec prin acea încercare oribilă de acum câțiva ani.1
Acest lucru ne conduce la un alt domeniu al suveranității lui Dumnezeu de care persoanele consiliate au adesea nevoie să li se reamintească: Stăpânirea Lui asupra propriei lor sfințiri. Sfințirea progresivă este o lucrare a lui Dumnezeu, dar este o lucrare în care suntem îndemnați să cooperăm. Dar Dumnezeu este adesea mai angajat în acest proces decât suntem noi, sau cel puțin mai mult decât ne dăm seama.
„Domnul va isprăvi ce a început pentru mine. Doamne, îndurarea Ta este veşnică: nu părăsi lucrările mâinilor Tale!” (Psalmul 138:8, subliniere adăugată)
„De aceea, preaiubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, nu doar în prezenţa mea, ci mult mai mult acum, în absenţa mea, duceţi la bun sfârşit mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi lucra după buna Lui plăcere.” (Filipeni 2:12-13, subliniere adăugată)
„De aceea sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, pentru că ştiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat.” (2 Timotei 1:12, subliniere adăugată; vezi și Efeseni 3:20 și Iuda 24)
Nu numai că Dumnezeu, prin Hristos, a format și a modelat cosmosul, dar îl menține și îl susține! Nu există nicio moleculă rebelă în univers. R.C. Sproul a fost cel care a spus: „Dacă există o singură moleculă în acest univers care umblă de capul ei, total liberă de suveranitatea lui Dumnezeu, atunci nu avem nicio garanție că vreo promisiune a lui Dumnezeu se va împlini vreodată.” Cei pe care îi consiliați trebuie să fie convinși că Dumnezeu controlează toate lucrurile: viața lor, circumstanțele lor, familia lor, sănătatea lor, viitorul lor, tot ce are legătură cu ei. Într-adevăr, El este „Conducătorul binecuvântat al tuturor lucrurilor!” (1 Timotei 6:15, traducerea Philips; subliniere adăugată)
1 Din cartea mea, Resolving Conflict: How to Make Disturb and Keep Peace (Rezolvarea conflictelor: Cum să creezi, tulburi și să păstrezi pacea), Presbyterian and Reformed Publishing.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.