Înfrânarea. Dovadă a mântuirii și scut al credinței

Filozofii Greciei antice considerau înfrânarea (cumpătarea) o virtute de mare importanță. Dacă dădeai dovadă de înfrânare, înseamnă că erai o persoană disciplinată, hotărâtă, stăpână pe sine și intențională. Deseori privim înfrânarea din aceeași perspectivă: noi trebuie să ne lepădăm de noi înșine, noi trebuie să ne disciplinăm, noi trebuie să ne stăpânim, noi trebuie să fim focalizați. Scriptura nuanțează înfrânarea puțin mai mult de atât, pentru a o deosebi de capacitatea noastră de a ne stăpâni, arătând că înfrânarea este lucrarea Duhului lui Dumnezeu, care împuternicește o persoană să se lepede de sine. În acest articol vreau să demonstrez că înfrânarea este o dovadă a mântuirii și un scut al credinței noastre.

Înfrânarea ca dovadă a mântuirii

Galateni 5:22-23 demonstrează faptul că, atunci când o persoană umblă prin Duhul, ea va produce roada Duhului. Și tocmai roada Duhului este cea care se împotrivește poftei firii, și tot roada Duhului este cea care dovedește că ai Duhul. În versetul 23, Pavel spune că una dintre faptele produse de roada Duhului este „înfrânarea”, adică „stăpânirea sentimentelor, impulsurilor și poftelor.”¹ Ceea ce spune Pavel este că, atunci când un credincios umblă prin Duhul, călăuzit de Duhul și la pas cu Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu produce înfrânare în acea persoană.

Această înfrânare este diferită de capacitatea de auto-stăpânire. Capacitatea de auto-stăpânire spune: „Muncește din greu. Trezește-te mai devreme. Urmează un regim. Mănâncă chipsuri din varză kale.” (bine, poate nu chiar ultima). Acesta este capacitatea de auto-stăpânire, nu înfrânarea. Tocmai asta lăudau grecii ca fiind o mare virtute: disciplina extrem de severă exersată în propria viață. Este evident cum poate aceasta să ducă la rigiditate și ascetism.

Duhul lui Dumnezeu produce înfrânare prin faptul că te vei lepăda de pasiunile, poftele și impulsurile păcătoase atunci când umbli prin Duhul. Aceasta nu este capacitatea de auto-stăpânire, ci trăirea plină de Duhul! Am putea chiar să o numim „controlul lui Dumnezeu”?! Te predai lucrării lui Dumnezeu în viața ta, iar o dovadă a acelei predări este dezvoltarea înfrânării produse de Duhul lui Dumnezeu în viața ta.

Înfrânarea ca scut al credinței

2 Petru 1:3-10 adaugă încă un strat de complexitate la înțelegerea înfrânării. Petru ne încurajează să adăugăm la credința noastră virtutea (v. 5), aceeași virtute la care ne cheamă Dumnezeu, potrivit versetului 4. Virtutea pe care o adaugi la credința ta nu este alta decât înfrânarea. „De aceea, daţi-vă toată silința să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia” (2 Petru 1:5-6). Da, Duhul lui Dumnezeu produce înfrânarea în tine, iar Petru spune să căutăm înfrânarea pentru a „întări chemarea” și a „nu ne împiedica niciodată” (1:10).

În calitate de credincioși, trebuie să ne lepădăm de noi înșine, acesta fiind un mod de a ne proteja credința. Ne lepădăm de noi înșine, de impulsurile și poftele noastre pentru a putea continua să ne întărim și să ne dovedim credința. Și totuși, Duhul lui Dumnezeu este Cel Care ne dă abilitatea să facem asta, după cum spune în Galateni 5:23. Mai mult de atât, Titus 2:11-13 spune că harul lui Dumnezeu a fost arătat pentru ca noi să trăim vieți cumpătate. Înfrânarea este o dovadă a faptului că ești urmaș al lui Isus, iar prin cultivarea ei îți protejezi umblarea cu Isus.

Concluzie

Poate ai consiliat o persoană care pare că nu se poate împotrivi ispitei, ci se lasă pradă păcatului. Este posibil ca acea persoană să nu fie umplută cu Duhul lui Dumnezeu, deci nu se poate lepăda de sine. Galateni 5 îi spune acestei persoane că nevoia sa este aceea de a-L urma pe Isus, și astfel va fi umplut de Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Și totuși, o mare parte a consilierii noastre constă în a ajuta pe celălalt să adauge la credința lui virtutea (folosind cuvintele lui Petru). Cei pe care îi consiliem învață înfrânarea pe măsură ce merg la pas cu Duhul și încearcă apoi în mod intențional să se lepede de sine cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu. În procesul tău de consiliere, ajută-i pe oameni să își dezvolte înfrânarea într-un mod care demonstrează o înțelegere biblică a acesteia.