Înțelepciune biblică pentru anxietate

Acesta este un episod din podcastul Truth in Love (Adevărul în dragoste).

Dale Johnson: Astăzi, în acest podcast, îl am cu mine pe pastorul Tim Pasma. El slujește la Biserica Baptistă LaRue din Ohio din primăvara anului 1985. E căsătorit cu Rebecca și Domnul i-a binecuvântat cu trei fii și trei fiice, trei nore și un ginere, și de asemenea 14 nepoți foarte activi. Pastorul Tim este licențiat la Universitatea Cedarville și un master la Grace Theological Seminary. Slujește de asemenea ca membru ACBC și este în Consiliul nostru de administrație. Ține adesea prelegeri pe probleme de consiliere, la conferințe de consiliere, precum și la un număr de organizații creștine. Tim, abia aștept să intrăm în subiect. Mă bucur așa de mult că ești aici pentru a ne ajuta să gândim biblic cu privire la problema anxietății. Bine ai venit, frate.

Tim Pasma: Mulțumesc! Mă bucur foarte mult să fiu aici, în mod special cu această tematică. Este una foarte apropiată de inima mea.

Dale Johnson: Știți, înainte să începem să înregistrăm, am destins puțin atmosfera discutând despre lupte și vorbind despre câteva din lucrurile de care te bucuri aici în ultima vreme. Faptul că urmărești echipa liceului unde fiul tău este antrenor și unde se distrează. Apreciez că mi-ai împărtășit câte ceva despre asta și e foarte interesant să văd cum te bucuri urmărindu-i pe băieți la lupte.

Hai să vorbim despre problema aceasta a anxietății. Cred că există ceva confuzie cu privire la acest subiect în particular, când ne gândim la îngrijorare și anxietate. Când întrebăm care sunt subiectele pe care voi vreți să le auziți abordate în podcast, avem frecvent anumite întrebări, iar asta e una din cele care sunt mereu în topul cerințelor. Deci trebuie să lucrăm puțin aici, vorbind despre anxietate: așadar, care e momentul când se transformă grija neprihănită în îngrijorare păcătoasă sau anxietate?

Tim Pasma: Da, e o întrebare bună. Termenul din Biblie pentru ceea ce noi numim grijă și anxietate este același, la fel cum termenul pentru încercare și ispită e același. Contextul ne ajută să înțelegem despre ce e vorba acolo. Trebuie să înțelegem că același cuvânt poate fi folosit, și totuși în spectrul semantic există o zonă greșită și o zonă corectă. Cum facem diferența? Un mod este faptul că gândurile tale devin neproductive: pur și simplu te gândești tot timpul, dar nu faci nimic.

Îmi aduc aminte că Jay Adams spunea că îngrijorarea este ca și cum te-ai da într-un balansoar, legănându-te toată ziua. Muncești din greu, dar nu ajungi nicăieri, și ești epuizat la sfârșitul zilei. Gândurile devin neproductive. Îngrijorarea te controlează pe tine, în loc ca tu să o controlezi pe ea. Nu poți dormi noaptea, te trezești în mijlocul nopții, și ăsta e primul lucru care-ți vine în minte. Te controlează, te face să neglijezi alte relații. Ești așa de consumat încât nu mai faci lucrurile pe care ar trebui să le faci în acea zi, pentru că ești complet consumat.

Spun lucrurile astea pentru că sunt un veteran al luptelor cu îngrijorarea. Primul meu an de slujire a fost absolut oribil. Eram îngrijorat la maxim, și toate aceste lucruri erau adevărate. Pierzi speranța în loc să găsești răspunsuri. Ești concentrat pe viitor și pe a schimba viitorul – ceva ce nu poți controla.

Toate aceste lucruri îmi spun [că e vorba de îngrijorare – n.trad.] – inclusiv trupul meu. Îmi aduc aminte că aveam un caz de consiliere și îmi stătea mereu în minte. Am mers la doctor, pentru că aveam dureri, și mi-a spus că aveam colon spastic. Imediat am știut și de ce-l aveam. Așadar, acestea sunt lucruri care te anunță, și acesta e momentul când devine îngrijorare și păcat, anume când aceste lucruri se întâmplă. Când e doar vorba de grijă, aceste lucruri nu se întâmplă. Îmi notez câteva idei despre cum să abordez situația și mă rog cu privire la ea. Dar apoi merg mai departe și fac alte lucruri pe care trebuie să le fac. Nu sunt consumat de acestă grijă.

Dale Johnson: Da, cred că e o distincție de mare folos. Și unul din modurile în care putem să învățăm să ne punem singuri diagnosticul (bazat be sumarul pe care Scriptura îl face și pe modul în care Scriptura folosește acești termeni) este că e bine să fii preocupat într-un mod neprihănit de alții și de binele lor, spre deosebire de situația când ai temeri păcătoase, îngrijorări păcătoase care-ți consumă viața. Cred că niciunuia dintre noi nu-i vine greu să-și imagineze ce înseamnă exemplul cu balansoarul, pentru că este atât de real pentru noi și atât de obișnuit în viața noastră de zi cu zi.

Când vorbim despre problema anxietății, sau despre orice alt tip de roadă care vine de la noi, vorbim mult în consiliere despre dorințe și vorbim despre această problemă a idolilor inimii. Dumnezeu spune că păcatul pornește din inima noastră. Iacov îl descrie în Iacov 1 ca pe o dorință sau o pasiune care se găsește în inima noastră. Deci care poate fi dorința sau pasiunea care produce această îngrijorare păcătoasă, anxietatea păcătoasă?

Tim Pasma: E interesant. În consilierea pe care o fac, încerc să înțeleg care sunt dorințele. Întotdeauna mă întreb: care-i răsplata căutată? Dorința mereu promite ceva. Care-i răsplata promisă? Îmi promite ceva. Și pe măsură ce am învățat despre anxietate și despre abordarea ei biblică, ce spune Dumnezeu despre ea, am început să mă întreb: care-i dorința din spatele îngrijorărilor noastre? Care era dorința mea? (Pentru că în prezent nu mă mai lupt cu ea la același nivel). Deci, care era dorința din spatele ei? Și am ajuns la două elemente, care sunt înrudite.

Una este pacea. Îmi place pacea: lasă-mă să citesc în biroul meu. Vreau o viață ușoară, plăcută. Stau pe malul iazului meu liniștit și uite că vine cineva cu o piatră în mână. Și mă gândesc: o, nu, o să strice totul. Și încep să-mi imaginez lucruri în cap. Nu-mi place conflictul, vreau pace. Acesta este unul dintre idoli, prima dorință.

Cealaltă dorință era aceasta: mă îngrijoram legat de întâlnirile cu alți oameni. Cei dintre ascultători care se îngrijorează știu ce urmează să spun. Îmi imaginam: o să spună asta, o să spună aia, și eu voi răspunde așa. O să fac așa, el o să facă așa. Și devii consumat de asta. M-am gândit atunci: de ce fac asta? Și uite care este motivul: Încerc să controlez ceva. Dacă pot fi absolut pregătit pentru această confruntare, atunci voi avea control asupra ei. Dar de fapt vreau să controlez ceva asupra căruia nu am niciun fel de control. Nu pot controla ce se va întâmpla, nu? Și cei care se îngrijorează știu despre ce vorbesc. Ajungi să te gândești la 125 de lucruri care se pot întâmpla și te pregătești pentru ele. Și se va întâmpla tocmai numărul 127, despre care nu știi nimic. Deci aceasta a fost a doua dorință. Răsplata promisă de îngrijorare este că vei avea control asupra situației.

Dar, așa cum spune Efeseni 4:22, dezbrăcați-vă de omul cel vechi, corupt de poftele înșelătoare. Dorințele nu pot niciodată să împlinească ce promit. De fapt, fac tocmai opusul. Acum, alți oameni pot avea alte dorințe diferite în spatele îngrijorării, dar întotdeauna există o dorință în spatele ei.

Dale Johnson: Cred că ai punctat foarte bine. Eu folosesc termenul „călătoria lui ce-ar fi dacă”, unde vrem să răspundem la toate aceste întrebări de tipul „Cum va fi dacă se întâmplă asta? Și cum va fi dacă se întâmplă cealaltă?” Și mergem pe acest carusel emoțional cu toate aceste realități potențiale, și ne găsim depășiți și consumați de aceste lucruri. Și, așa cum menționai, partea comică în cazul fiecăruia dintre noi este că de obicei ceea ce se întâmplă de fapt este ceva ce nu ne-am imaginat. Vedem această nebunie în faptul că urmărim aceste lucruri. Și este o nebunie în aceste dorințe pe care le-ai menționat, pentru că promisiunile acestor dorințe nu se împlinesc. Nu sunt un lucru în care merită să ne încredem, să ne sprijinim pe el. Ne-ai ajutat deja să înțelegem cum diagnostichează Biblia aceste lucruri, cum face diferența dintre un răspuns sănătos, dat de Dumnezeu, și un răspuns păcătos și nesănătos. Biblia ne poate ajuta să vedem această dinamică, să înțelegem și să punem diagnosticul păcatului care vine din inima noastră, aceste dorințe particulare.

Dar e un lucru faptul că Biblia poate face asta. Dar e total altceva ca și noi să înțelegem remediul lui Dumnezeu sau răspunsurile Lui față de îngrijorare. Tim, vorbește puțin despre răspunsurile lui Dumnezeu față de această îngrijorare păcătoasă.

Tim Pasma: Trebuie să abordăm asta, trebuie să abordăm dorința. Trebuie să ne adresăm dorinței persoanei. E foarte important să facem asta. Ce fel de rezultat aștepți din îngrijorarea aceasta? Și trebuie să-i ajutăm să înțeleagă această dorință și s-o crucifice. Bineînțeles, primul element de pe listă e pocăința, corect? Trebuie să mă pocăiesc de păcatul îngrijorării mele. Pentru că ceea ce fac de fapt este că în esență spun: „Doamne, Tu nu ești suveran.” Nu? „Dar Tu întotdeauna lucrezi pentru binele meu. Chiar dacă întâlnirea aceea din viitor, pentru care mă îngrijorez, se va sfârși foarte prost, totuși Tu vei scoate ceva bun din ea.”

Deci trebuie să te pocăiești. Trebuie să abordezi problemele inimii. Trebuie să-mi aduc aminte de providența lui Dumnezeu. Isus face aceasta în unul din pasajele clasice pe îngrijorare, Matei 6. Isus spune că Dumnezeu îți va purta de grijă, corect? Și în Matei 10 El spune că Dumnezeu are grijă de păsări. Nu crezi că El va avea grijă și de tine? Trebuie să ne redirecționăm energia. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu. Deci, în loc să te îngrijorezi cu privire la ziua de mâine, Dumnezeu mi-a dat destule de făcut astăzi pentru a-I sluji Lui, și trebuie să urmăresc acele lucruri. Nu pot să stau în birou toată ziua, îngrijorându-mă, pentru că rămân în urmă cu încă o zi și apoi am mai multe lucruri pentru care trebuie să mă îngrijorez. Deci trebuie să-mi folosesc energia pentru ziua de azi – Matei 6:33, 34. Sunt destule probleme astăzi, la fel și mâine. Ai destul de făcut astăzi, așa că fă-le. Ar trebui să planific și pentru mâine, nu? Da, pot planifica, dar trebuie să mă încred în Dumnezeu că va conduce, cum spune Iacov 4.

Cei care se îngrijorează nu sunt mulțumitori, pentru că ceea ce ei vor este de fapt o altă realitate decât cea pe care Dumnezeu le-a dat-o.

Tim Pasma

Unul din lucrurile pe care cred că trebuie să-l facem este să ne aducem aminte de credincioșia lui Dumnezeu față de noi. Avem o întreagă istorie în care Dumnezeu a fost credincios. Când sunt ispitit să mă îngrijorez cu privire la o situație care vine, mă uit în urmă și-mi aduc aminte de acea situație, și de alta, și de alta, și de cum credeam că va fi rău și cum Dumnezeu a lucrat ceva prin acea situație oribilă de care mă îngrijoram. De fapt, s-a dovedit o situație mult mai rea decât îmi imaginam că va fi. Dar acum, privind din această parte, uite ce a făcut Dumnezeu. Îți aduci aminte de istoria credincioșiei lui Dumnezeu față de tine. Iar apoi am ceea ce numesc eu „ucigașul de dragoni”, care e Filipeni 4:6-9. Am sumarizat acest pasaj ca „roagă-te corect, gândește corect, fă ceea ce e corect”. Bine, trebuie să mă rog – și e interesant în Filipeni 4:6, unde spune să faceți rugăciunile voastre cunoscute înaintea lui Dumnezeu și să vă rugați cu mulțumire. Cei care se îngrijorează nu sunt mulțumitori, pentru că ceea ce ei vor este de fapt o altă realitate decât cea pe care Dumnezeu le-a dat-o. Ei au tendința să fie oameni nerecunoscători. Dumnezeu spune să ne rugăm cu mulțumire.

Așa că, atunci când mă îngrijoram, mă retrăgeam singur și spuneam: Bine, Doamne, știi că lucrul acesta se întâmplă sau urmează să vină. Mă rog pentru asta. Cererea mea… și pot să-ți mulțumesc de pe acum, pentru că știu că pe de altă parte mă vei face un pastor mai bun sau un soț mai bun sau un tată mai bun, vei face ceva prin toate aceste lucruri.

Și apoi trebuie să gândesc corect. Am alte lucruri la care trebuie să mă gândesc – Filipeni 4. Mă gândesc la ce îndeplinește acele criterii și nu mă gândesc la alte lucruri. Trebuie să-ți schimbi în mod conștient gândurile. Iar apoi fă ceea ce este corect. Fii ocupat de ceea ce trebuie să faci astăzi – Filipeni 4:9. Lucrurile acestea îmi erau de foarte, foarte, foarte mare folos în zilele acelea când eram consumat de îngrijorare.

Dale Johnson: Amin. Textul se termină spunând „pacea lui Dumnezeu”. Făcând o pauză aici: nu vorbim despre un sentiment. Vorbim despre o persoană. Pacea lui Dumnezeu este Cristos. Efeseni 2:14 – El Însuși, spune Pavel, este pacea noastră. Iar pacea lui Dumnezeu este cea care ne va păzi inimile și gândurile. E vorba de a-I cunoaște Cuvântul, a ști că promisiunile Lui sunt adevărate – ceea ce e total opusul dorințelor pe care le-am urmat. Poți vedea un contrast atât de mare. Este o chemare la credință, la a crede promisiunile pe care Dumnezeu ni le-a dat, iar aceste lucruri ne vor ține inima tare.

Acum, discutând despre anxietate, unii oameni au în minte nivele diferite, severități diferite. Am vorbit până aici despre cum deosebim biblic grija pe care o avem într-un mod folositor, evlavios și care Îl onorează pe Dumnezeu, în contrast cu îngrijorarea păcătoasă, teama păcătoasă și anxietatea păcătoasă. O mulțime de oameni vor vorbi despre atacuri de panică și pun întrebări: Cum abordează un consilier biblic lucruri precum atacurile de panică? Așa că-ți voi pune ție această întrebare. Tim, cum abordează un consilier biblic atacurile de anxietate sau atacurile de panică?

Tim Pasma: Trebuie să înțelegem că oricât de extreme ar fi, ele nu schimbă abordarea aceasta de bază. Faci consiliere normală în circumstanțe extraordinare – nu schimbă modul normal de a face consiliere. Dar trebuie să-ți amintești că există un efect fizic al păcatului habitual. Îmi place Romani 6:19, unde spune că, pe măsură ce te dai mai mult păcatului (vorbește despre necredincioși acolo), cu cât de dai mai mult păcatului, asta va duce la nelegiuire din ce în ce mai mare. Vorbește acolo despre membrele trupului. Și aș spune că există un efect fizic al păcatului habitual. Dă-mi voie să dau o ilustrație.

Consiliez o femeie care se luptă foarte mult cu anxietatea, și ajunge la această extremă, anume că are ceea ce ea numește „o experiență extra-corporală”. Asta vine cu această îngrijorare extraordinară. Este o formă de atac de panică, dacă vreți. I-am zis: asta trebuie să înțelegi, trebuie să faci voia Domnului, trebuie să hotărăști că voia Domnului și nu trupul tău va dicta ce faci. Trupul tău face toate aceste lucruri – bine. Dar nu lăsa trupul tău să fie șeful tău. Cum zicea un tânăr de zece ani pe care-l consiliam: „M-am decis că-mi voi lăsa trupul să conducă.” Nu lăsa trupul să te conducă, fă ceea ce Dumnezeu îți spune să faci. Ce trebuie să faci? Când se întâmplă aceste atacuri, sună-mă. Mă sună într-o zi și îi spun: ce trebuie să faci? Trebuie să hrănesc copiii. Atunci hrănește copiii, indiferent ce se întâmplă. Indiferent ce-ți spune trupul. Apoi ce urmează? Trebuie să fac o baie copilului. Atunci fă-i baie, indiferent ce-ți spune trupul. Apoi pune-i la culcare, citește-le o poveste, fă toate aceste lucruri. Pur și simplu nu fă ce-ți spune trupul tău să faci. Continuă să faci ce-ți spune Dumnezeu să faci. Iar după o vreme aceste elemente fizice încep să dispară. Deci, dacă vine cineva și-mi spune: „Am atacuri de panică. Stau în aprozar și mă uit la cereale din porumb. Deodată am acest sentiment.” Mă gândesc că s-au îngrijorat în mod habitual cu privire la diferite lucruri, poate la un nivel scăzut. Dar la un moment dat acest lucru iese la iveală. Are sens?

Dale Johnson: Absolut, sigur. Și, mergând puțin mai departe, cred că asta ne spune ceva despre cum trupul și mintea sunt întrețesute. Cred că asta înseamnă că suntem oameni. Așa cum descriai legat de păcatul habitual, vom vedea acest lucru reflectat în trupurile noastre. Trupurile noastre sunt proiectat să răspundă la ceea ce noi credem că este realitatea. Când ne formăm un anumit obicei, vom avea răspunsuri fiziologice – și cred că la asta se referă Pavel când zice că ne oferim membrele din nou. E ideea că trupurile noastre devin sclave într-un anume fel. De aceea simțim în acel moment că nu putem lupta, nu ne putem împotrivi. Nu pot controla. Da, aș spune, nu mai poți exercita control în acel moment, dar asta nu înseamnă că nu ești responsabil moral sau că nu trebuie să ne adresăm acestui lucru într-un mod corect. Îmi place modul cum ieși din această situație. Bineînțeles, putem continua mult timp pe subiect, dar aceste gânduri au fost de mare folos, Tim, pentru a ne ajuta să deosebim câteva din aceste diferențe, și pentru a ne ajuta să gândim mai departe, la manifestări mai severe, cum ar fi atacurile de panică. Așa că mulțumesc, frate, pentru că ai fost cu noi astăzi. Apreciez asta și sunt recunoscător pentru gândurile tale biblice și pentru înțelepciunea ta biblică.

Tim Pasma: Mulțumesc, Dale. M-am bucurat să fiu aici.

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.