Jay Adams și hermeneutica consilierii biblice

Cum poate știți deja, Jay Adams este considerat de cei mai mulți ca fiind fondatorul mișcării de consiliere biblică modernă. Ce este probabil mai puțin cunoscut la scară largă este relația dintre metodologia hermeneutică a lui Adams și mișcarea pe care el a pornit-o.

Dacă ați citit vreuna dintre lucrările lui Adams care stau la baza consilierii¹, probabil că ați observat claritatea puternică și autoritatea pe care el o aduce în munca de interpretare și aplicare a Scripturilor. Poate că ați observat de asemenea că alte scrieri din mișcarea consilierii nu sunt atât de directe și clare în a aduce Biblia în contextul problemelor din consiliere.

Scopul meu în acest articol este să vă fac cunoștință cu un aspect al abordării hermeneutice a lui Adams, care cred că a contribuit la eficiența acestui aspect al lucrării lui. Și speranța mea este că, descoperind câte ceva despre acest lucru, aceasta vă va ajuta în eforturile voastre de a folosi Biblia pentru consiliere și în același timp să rămâneți credincioși intenției autorilor biblici.

Heremeneutica telică

Principalul aspect al abordării lui Adams pe care-l am în minte este concentrarea lui pe ceea ce el numește telos (termenul grecesc pentru scop sau țel) al Scripturii. Această concentrare explică titlul manualelor de homiletică ale lui Adams (Predicarea cu scop) și al metodei lui de interpretare, hermeneutica telică.

Iată o reprezentare vizuală a acestei abordări:²

Baza hermeneuticii telice, după cum se vede în această diagramă, este analiza istorică-gramaticală. Prima regulă pe care Adams o stabilește în heremeutica sa este că interpretul trebuie să caute să înțeleagă sensul gramatical al Scripturilor: „Regulile gramaticale trebuie urmărite… Dumnezeu ne-a dat revelația Sa într-un limbaj scris. El se așteaptă din partea noastră să cunoaștem câte ceva despre părțile de vorbire și funcțiile lor.”³

Pe lângă accentul pus pe gramatică drept punct de plecare pentru hermeneutică, Adams afirmă de asemenea necesitatea înțelegerii detaliilor și contextului potrivit cu istoria lor. El ilustrează acest punct prin exemplul crucii lui Isus: pentru că știm că pentru Isus a „lua crucea” (Luca 9:23) însemna „poart-o până la Golgota și fii crucificat pe ea”, ar fi o interpretare greșită să sugerăm că crucea înseamnă doar „poveri pe care trebuie să le purtăm”, în loc de o chemare radicală la a da morții căile și dorințele noastre păcătoase.⁴

Pornind de la analiza istorică-gramaticală, abordarea telică merge mai departe la analiza literar-retorică, precum și sistematică, biblică și teologică. Acest lucru poate fi înțeles cel mai bine ca a fructifica pe deplin o paradigmă „literală-gramaticală-istorică”, pentru că ea ia aminte la contextul în care scriitorii Bibliei erau ei înșiși imersați: aceea a bogăției literare și teologice deja existente a Scripturilor la care aveau ei acces (și pe care, în unele cazuri, ei înșiși le scriseseră).⁵

Cel mai distinctiv element al hermeneuticii telice – și cel mai important pentru scopurile noastre aici – este poziția pe care Adams o dă „Analizei telice”. Adams susține că Scriptura a fost scrisă într-un asemenea mod în care ea ar trebui să fie abordată de către interpret cu prezumția că are un scop care se poate discerne, la orice nivel, din întreaga Bibliei, până la cea mai mică porție de predicare sau consiliere. Așadar, întreaga muncă hermeneutică – de la început la sfârșit – poate fi caracterizată ca o căutare a scopului textului.

Interpretarea pentru aplicare

Deși limitările unui articol împiedică o instruire extensivă, iată câteva puncte când vine vorba despre practica abordării telice:

• Acordă atenție indicatorilor deductivi ai scopului: Anumite texte enumeră scopurile pentru întreaga Biblie. Ar trebui să fii cu ochii deschiși pentru a vedea cum fiecare text specific din Biblie s-ar putea să se potrivească unuia dintre aceste scopuri. Aceste scopuri includ, de exemplu: predicare, mustrare, corectare și instruire în neprihănire (2 Timotei 3:16). Mai larg: întreaga Biblie poate fi sumarizată ca fiind instrucțiuni pentru a-ți iubi aproapele (Galateni 5:14).
• Acordă atenție indicatorilor inductivi ai scopului: Multe texte îți vor spune de ce au fost scrise și cum pot fi folosite sau aplicate. Ioan a scris prima lui epistolă „ca să ştiţi că voi, cei care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică” (1 Ioan 5:13), așa că știm că ar trebui să fie aplicată în moduri care aduc siguranță credincioșilor. Alt exemplu este 1 Tesaloniceni 4:18 – Pavel se așteaptă ca noi să folosim adevărurile escatologice pe care le-a scris ca să ne „încuraj[ăm] unii pe alţii cu aceste cuvinte”.
• Folosește cu autoritate aplicațiile poruncite: De exemplu, orice tată pe care-l consiliezi trebuie să-și crească copiii în mustrarea și învățătura Domnului (Efeseni 6:4) – nu are de ales!
• Folosește anumite implementări ca sugestii: Așa cum remarcă Adams, Isus ne oferă exemplul suprem pentru a da implementări în predica Lui de pe munte.⁶ Asta înseamnă că El nu doar le spune celor care-L ascultau ce trebuie să facă sau să nu facă – El de asemenea le spune în detaliu cum să facă (și cum să nu facă). În consiliere, multe dintre implementările noastre (cum să/cum să nu) nu vor avea autoritatea cuvintelor lui Isus. Vor fi mai degrabă ca niște sugestii despre cum să aplice Scriptura. De exemplu: un tată ar putea asculta de Efeseni 6:4 stabilind o țintă de a se ruga, a cânta și a citi Scriptura cu copiii lui după cină cel puțin în patru seri pe săptămână.

Concluzie

Așa cum am auzit de multe ori (cred că i-a fost adesea atribuită lui Randy Patten), schimbarea nu are loc pe tărâmul confuziilor! Consilierii biblici au responsabilitatea să interpreteze Biblia (așa cum Adams a afirmat în mod consecvent)⁷ cu aplicații specifice în minte. Unele dintre aceste aplicații vor fi în mod inerent porunci, altele vor fi sugestii, dar – în măsura în care sunt credincioase textului Scripturii – toate vor arăta mai clar și cu autoritate calea necesară către schimbare.

¹ Aș considera ca textele sale de bază: Competent pentru a consilia (1970), care a lansat mișcarea; Manualul consilierului creștin (1973), intenționat ca o resursă metologică comprehensivă pentru consilierii biblici; și O teologie a consilierii creștine (1979), care articulează fundațiile teologice pentru practică.

² Aceasta vine dintr-un articol pe care Adams l-a scris despre interpretare, care conține o secțiune utilă privind abordarea sa hermeneutică (Jay Adams, “Biblical Interpretation and Counseling, Part 2,” The Journal of Biblical Counseling 17, no. 1 [Fall 1998]: 25–30).

³ Jay E. Adams, Ce să faci joia: ghidul oamenilor laici pentru folosirea practică a Scripturilor (What to Do on Thursday: A Layman’s Guide to the Practical Use of the Scriptures), 3rd ed. (1982; repr., Cordova, TN: Institute for Nouthetic Studies, 2019), 82.

⁴ Adams, “Interpretation Part 2,” 27.

⁵ Acesta este argumentul major al lui Abner Chou, Hermeneutica scriitorilor biblici (The Hermeneutics of the Biblical Writers) (Grand Rapids: Kregel Academic, 2018). NOTĂ: pentru cei care vor să crească în înțelegerea hermeneuticii istoric-gramaticale (și relația ei cu teologia biblică și cu analiza literară), aș recomanda cursul de hermeneutică predat de Abner Chou, disponibil online de la Institute for Church Leadership (institute.tms.edu).

⁶ Adams, Predicarea cu scop (Preaching with Purpose), 127–129.

⁷ În plus față de secțiunile din Predicarea cu scop și Ce să faci joia, vezi cartea lui Adams despre aplicare – Jay Adams, Adevărul aplicat: Aplicarea în predicare (Truth Applied: Application in Preaching) (Grand Rapids: Zondervan, 1990).

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.