Martin Luther și Jay Adams

Anul acesta¹ ne amintim de activitatea unui reformator, Martin Luther, care, în urmă cu cinci sute de ani, a îndrăznit să sfideze autoritățile ecleziastice consacrate atunci când și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg. Observ multe asemănări cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu aproximativ cincizeci de ani, când un alt reformator, Jay Adams, a intrat pe scenă și a provocat biserica consacrată în ceea ce privește consilierea și îngrijirea sufletelor prin cartea sa, „Competent pentru a consilia”. Cred că există multe paralele semnificative între Adams și Luther.

1. Amândoi și-au bazat concluziile doar pe Biblie – Sola Scriptura.

• Luther, atunci când viața lui era în joc, a spus: „Dacă nu sunt convins de Scriptură sau de un raționament clar (pentru că nu mă încred nici în papă, nici în consilii luate singure, deoarece este bine cunoscut faptul că ele greșesc adesea și se contrazic singure), sunt constrâns de Scripturile pe care le-am citat și conștiința mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot și nu vreau să retractez nimic, deoarece nu este nici sigur și nici corect să merg împotriva conștiinței. Nu pot să fac altfel, aici stau, Dumnezeu să mă ajute. Amin”.
• Jay Adams, când a început noua mișcare de consiliere biblică (sau nouthetică), a scris: „Concluziile din această carte nu se bazează pe descoperiri științifice. Metoda mea este presupozițională. Eu accept în mod declarat Biblia inerantă ca standard al întregii credințe și practici. Prin urmare, Scripturile sunt fundamentul și conțin criteriile după care am căutat să stabilesc fiecare concluzie” (Competent pentru a consilia, p. xxi). Și: „Sunt conștient de implicațiile profunde ale schimbărilor pe care le susțin. Sunt dispus să-mi rafinez poziția dacă am mers prea departe. Vreau să modific orice sau tot ceea ce am scris, cu condiția să mi se demonstreze că am greșit din punct de vedere biblic” (ibidem, p. 269).

2. Fiecare dintre ei era angrenat în studii academice cu scopul de a pregăti viitori lideri când, într-un fel, a dat peste obiecția sa la adresa status quo-ului. Luther era profesor la Wittenberg, în timp ce Adams preda la Seminarul Westminster din Philadelphia.

3. Niciunul dintre ei nu avea inițial vreo idee despre ceea ce începea. Și nici nu au anticipat că vor răsturna lumea cu susul în jos prin inițierea unei noi mișcări.

4. Niciunul dintre ei nu se vedea ca un inovator care începea ceva nou, ci mai degrabă credeau că recuperează ceva vechi care se pierduse. Luther a căutat să restabilească adevărurile biblice ale mântuirii doar prin har, doar prin credință, doar în Hristos, doar pentru gloria lui Dumnezeu. Adams căuta să restaureze o moștenire credincioasă a îngrijirii sufletelor. După cum scria John Frame, „Sola Scriptura a fost, din punct de vedere istoric, un instrument puternic de curățare a casei” (p. 573, Doctrina Cuvântului lui Dumnezeu).

5. Ambii au fost precedați de precursori care au avut o influență semnificativă asupra lor. Luther a venit după Hus și Wycliffe. Adams a fost influențat de oameni ca Machen, care a susținut cu fermitate autoritatea biblică, și Van Til, a cărui abordare presupozițională a adevărului biblic a fost fundamentală pentru Adams.

6. Amândoi au avut simpatizanți care i-au îndemnat să își atenueze retorica. Și amândoi au ignorat aceste sfaturi. Fiecare dintre ei a fost înzestrat cu o personalitate care nu se rușina să stea singură împotriva establishmentului religios. Uneori, biserica are nevoie de un om care să mânuiască o macetă și o torță care să deschidă un drum al adevărului printr-o junglă de erori și confuzie.

7. Amândoi au supărat establishmentul existent, care mai întâi a încercat să dialogheze cu ei, iar apoi s-a separat de ei și i-a defăimat. Luther a participat la mai multe dispute cu reprezentanți ai establishmentului romano-catolic înainte de a fi excomunicat ca „mistreț în via Domnului”. Adams a purtat câteva discuții publice și private semnificative cu psihologii creștini înainte de a fi dat la o parte de către marea majoritate, care s-au simțit amenințați și jigniți de condamnarea psihologiei seculare și de afirmarea suficienței Bibliei.

8. Amândoi au fost șlefuiți de dezbaterile cu criticii lor. Contestarea inițială a lui Luther față de erorile bisericii cu privire la indulgențe l-a determinat să pună sub semnul întrebării autoritatea bisericii în multe alte domenii, ceea ce a dus la o înțelegere clară a autorității biblice și a Evangheliei harului gratuit. Opiniile lui Adams au fost rafinate prin dezbateri cu cei care doreau să integreze psihologia cu Scriptura.

9. Amândoi au fost urmați de consolidatori care aveau daruri diferite pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a modela mișcarea în curs de desfășurare. Phillip Melanchthon a venit după Luther și a consolidat teologia și ecleziologia luterană în mare parte din Europa. Oameni precum David Powlison l-au urmat pe Adams și au construit cu folos pe baza fundației puse de acesta, atât prin punerea unui accent mai mare pe anumite teme-cheie (cum ar fi înțelegerea suferinței împreună cu păcatul în cazul persoanelor pe care le consiliem), cât și prin extinderea resurselor și a oportunităților pentru ca liderii bisericii să fie pregătiți ca și consilieri biblici.

10. Amândoi s-au angajat să implice laicii în mișcarea lor. Luther a pus accentul pe preoția tuturor credincioșilor și a tradus Biblia în limba curentă a poporului. Adams a învățat că toți credincioșii trebuie să se implice în îngrijirea sufletelor și a luat Romani 15:14 ca verset temă pentru „Competent pentru a consilia”, care a fost, în esență, cele 95 de teze ale sale. „Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi înşivă sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, capabili să vă învăţaţi unii pe alţii.”

Concluzie

Îmi dau seama că nu este la modă în anumite cercuri de consilieri biblici să vorbești pozitiv despre Jay Adams. Unii sunt stânjeniți de ceea ce percep a fi neajunsurile sale și le-ar plăcea să creadă că am depășit momentul Adams. Mulți oameni care nu l-au ascultat niciodată pe Jay și nici măcar n-au citit una dintre cărțile sale sunt extrem de critici la adresa lui.² Unii, atunci când își fac timp să citească cărțile lui Jay, sunt surprinși să descopere cât de echilibrat din punct de vedere biblic și cât de pătrunzător a fost, mai ales având în vedere că începea ceva foarte nou.³ Deși cei mai mulți dintre noi nu pot susține tot ceea ce a spus sau a făcut Martin Luther, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru Martin Luther și pentru modul în care a fost folosit acum cinci sute de ani pentru a recupera marile Sola-uri ale credinței noastre. În același mod, nu pretind că Jay Adams este un om perfect sau un erudit perfect, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru modul în care Jay a fost folosit pentru a pune o temelie a îngrijirii sufletelor care se bazează pe Cuvântul atotsuficient și atotputernic al lui Dumnezeu și care este centrată în Evanghelia lui Isus Hristos. Noi, ceilalți, construim pe această fundație.

¹ Articolul original din limba engleză a fost publicat în 2017 – n. trad.

² Am dat peste un editor care a spus că nu ar recomanda niciodată o carte bazată pe consiliere biblică, deoarece îl urăște pe „John Adams” și tot ceea ce reprezintă el (pe baza a ceva ce auzise cu zeci de ani în urmă). Nu am atras atenția la momentul respectiv că, deși acest om vorbea despre alt Adams, este adevărat că John Adams [al doilea președinte al SUA – n. trad.], ca și Jay, a fost un părinte fondator.

³ Am avut un prieten care a spus la un moment dat: „Imaginați-vă ce ar fi putut scrie Calvin și Luther dacă i-ar fi putut citi pe Calvin și Luther înainte de a începe să scrie”. Lucruri similare s-ar putea spune despre Jay.

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.