Mintea în Filipeni 4

În fiecare trimestru de an școlar, împreună cu cei trei copii, facem un tur de-o zi al librăriilor. Mulți pași, bucurie, adrenalină și zâmbete frumoase. Ne place enorm ziua librăriilor, după cum am intitulat-o. Vă vine să credeți sau nu, dar avem și câteva reguli: o pauză de masă copioasă și o singură carte achiziționată; o regulă pe care o încălcăm adesea. Adesea a trebuit să ne întoarcem la o anumită librărie pentru a achiziționa o anumită carte ochită. Mai rău a fost când am uitat la ce librărie o văzusem.

În fine, am povestit despre tot acest ritual pentru a vă prezenta o banală observație după cea din urmă promenadă. Am fost uimit de multitudinea de titluri, respectiv cărți, despre minte. Ai putea spune că în sfârșit ne-a venit și nouă românilor mintea la cap. Am luat și una pe care am citit-o cât ai clipi: Liiceanu, Nebunia de a gândi cu mintea ta. Domnul Gabriel pune câteva întrebări serioase, iar cea care mi-a atras atenția cel mai tare este: „Dacă toți oamenii, având plămâni, respiră la fel, de ce, având creier, n-ar gândi la fel?” Bună întrebare, iar conceptul cu care vrea să ne lumineze este că a gândi este mai mult decât o funcție biologică. Se prea poate ca instinctiv creierul și alți neuroni adiacenți să gândească și să simtă, însă a gândi, ca proces în sine, este mai mult decât atât. Recunosc, m-a stârnit cartea, iar întrebarea lui filosofică este de rumegat. De ce nu toți oamenii gândesc la fel? Există copii, mulți rău și crescuți sub același acoperiș, și totuși așa de diferiți. Soția mea provine din nouă – și cât de diferiți sunt! Vorba lui Coșbuc: „Nouă, Doamne, și toți nouă!” Ai zice că toți nouă ar trebuie să aibă aceeași gândire sau creier, după sinonimizarea unora, deși când vine vorba de alergii n-ai zice. Dar, chiar, de ce nu toți oamenii gândesc la fel? Cum ar răspunde Biblia la întrebarea asta?

Două tipuri de minte

Cu cât mă gândesc mai mult la ce scriu acum realizez cât de bogată și profundă este tema aceasta. Ar merita mai multe rânduri scrise. Pare că Biblia are un răspuns, ar zice unii simplist, la întrebarea noastră: Pentru că unii au minte naturală, iar alții cristică. Cele două tipuri de minte, pe care le putem identifica în Noul Testament, sunt cea carnală sau naturală și cea duhovnicească sau cristică. Ce ziceți de versetele acestea traduse la liber?

Pentru că cei ce sunt după trup se gândesc la lucrurile trupului, dar cei ce sunt după Duh se gândesc la lucrurile Duhului. Pentru că a fi cu mintea carnală este moarte; dar a fi cu mintea duhovnicească este viață și pace. Pentru că mintea carnală este vrăjmașă lui Dumnezeu, căci nu este supusă legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi. Așadar, cei care sunt în trup nu pot să placă lui Dumnezeu. (cf. Romani 8:5-8; pregătesc un articol separat doar pe acest capitol)

Să avem, așadar, toți cei desăvârșiți, o astfel de minte; iar dacă în vreun lucru aveți altă minte, Dumnezeu vă va descoperi chiar și aceasta. Dar totuși, în lucrurile în care am ajuns deja să umblăm după aceeași regulă, să avem aceeași minte. (cf. Filipeni 3:15-16)

Omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu. De ce? Pentru că sunt o nebunie pentru el; nici nu le poate cunoaște. De ce? Pentru că ele se gândesc duhovnicește. (Cf. 1 Corinteni 2:14)

Voi, care ați fost cândva învrăjbiți și dușmani în mintea voastră prin fapte rele. (cf. Coloseni 1:21)

Nu vă conformați lumii acesteia, ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre […] (cf. Romani 12:1-2; dar și Efeseni 4:17-24)

Pentru că cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L poată instrui? Dar noi avem mintea lui Cristos. (cf. 1 Corinteni 2:14-16)

Să aveți în voi fixată mintea aceasta, care era și în Cristos Isus. (cf. Filipeni 2:5)

Mintea cristică

Pavel le vorbește celor din Filipi despre mintea lui Cristos și despre câteva caracteristici ale acesteia. De fapt, aceasta a constituit și motivul inițial pentru care m-am apucat de acest articol despre minte. Nu-i așa că atunci când citești despre mintea sau gândul lui Cristos nu te gândești la funcția creierului de a procesa, ci la funcția sufletului de a produce o anumită trăire? Și dacă autorul acestui pasaj ar fost medicul Luca – evanghelistul, nu l-ai fi citit gândindu-te la creierul lui Cristos, deși când Isus gândea, creierul procesa.

Revenind la Pavel și cei din Filipi. Ați observat cu siguranță traducerea mea la liber: Să aveți în voi fixată mintea aceasta, care era și în Cristos Isus. Verbul „a gândi” poate fi tradus mai degrabă cu „a fixa mintea”. Care este „mintea aceasta”?

El, deși exista în chip de Dumnezeu, n-a considerat că a fi egal cu Dumnezeu este ceva de care Se poate folosi, ci S-a golit pe Sine, luând chip de sclav și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om. S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce. (cf. Filipeni 2:6-8, NTR)

S-ar putea ca toată înșiruirea aceasta de concepte dumnezeiești, să nu zic teologice, să ți se pară prea greu de pătruns. Nu ești singur pe listă, și Pavel a știut asta, de aceea la finalul epistolei lui enumeră câteva domenii ale disciplinei mentale în care ne putem asemăna lui Cristos. Uite-le aici:

1. Să avem o minte veselă (4:4-5)
2. Să avem o minte dependentă de Dumnezeu Tatăl (4:6-7)
3. Să avem o minte în căutare de virtuți, care perseverează în aprofundarea dezideratelor duhovnicești (4:8-9)
4. Să avem o minte mulțumitoare (4:10-12)
5. Să avem o minte încrezătoare în Cristos (4:13)
6. Să avem o minte centrată pe cele veșnice (4:14-20)

Și pentru că trebuie să terminăm cu un gând practic, întreabă-te așa: Cum ar arăta 2024, dacă anul aceasta am avea o minte mai veselă, mai dependentă de Tatăl, mai în căutarea comorilor cerești, mai mulțumitoare, mai încrezătoare în Regele Isus, mai centrată pe Cer? Tu la care începi să lucrezi?