Neadevăruri despre Dumnezeu crezute în păcatul sexual

Păcatul sexual este mai înainte de toate un act spiritual, nu fizic. Păcatul este păcat pentru că îl dezonorează pe Dumnezeu. Și problemele morale din viețile noastre nu sunt teribile în primul rând că îi afectează pe cei din jur, oricât de grave ar fi aceste lucruri. Problema cea mai mare a păcatelor de orice fel este că afirmă, voit sau nevoit, lucruri false despre cine este Dumnezeu. Și aceasta răpesc onoarea și gloria unice lui Dumnezeu (Romani 1:18-25). Nimic nu este mai puțin adevărat și când vorbim de păcatul sexual. Oricine păcătuiește sexual păcătuiește în primul rând față de Dumnezeu și Îl dezonorează pe Acesta.

De aceea, aș dori să privim la câteva din minciunile pe care le adresăm despre Dumnezeu în momentul când păcătuim sexual. Fie că ne referim la curvie, adulter, homosexualitate, consum de pornografie sau fantezii sexuale, în toate proiectăm o imagine deformată și greșită despre cine este Dumnezeu. Așadar care ar fi câteva dintre credințele absolut eronate despre Dumnezeu cărora le dăm curs în păcatul sexual:

1. Că Dumnezeu este rău – când de fapt este bun

Declarația celor ce se complac în comportamente sexuale greșite este următoarea: Dumnezeu mă oprește de la ceva bun. Dumnezeu este rău, cu alte cuvinte. Veți spune: „Nu înțeleg cum!”? Iată! Ori de câte ori păcătuim în această sferă a vieții o facem cu credința în faptul că vom fi răsplătiți cu plăcere. Cu alte cuvinte suntem momiți de perspectiva „binelui” făgăduită de actul sexual ilicit. Dar exact în același timp noi mai face ceva. Refuzăm să dăm crezare unei alte promisiuni, de data aceasta promisiunea lui Dumnezeu. Fericiţi sunt cei curaţi în inimă, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu! (Matei 5:8). Nu credem această promisiunea a fericirii și a binecuvântării dumnezeiești. În schimb, angajându-ne în abateri sexuale nu credem că a fi caști și curați este vreo fericire. Credem de fapt că ne neagă fericirea. Întrebarea este de cine ascultăm: de pofta noastră sau de Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru că în altă parte Biblia spune că Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. (Psalmii 84:11). Chiar în momentul ispitei și dorinței nu suntem lipsiți de niciun bine de Dumnezeu. Și va fi ferice de cei cu inima curată. Vei crede aceasta sau vei crede că Dumnezeu este rău și crud cu tine?

Dați-mi voie să ilustrez. Când le impunem copiilor noștri rigori și nu le oferim tot ceea ce ei ar dori facem exact ceea ce face Dumnezeu cu noi. Pentru binele lor viitor, pentru formarea caracterului lor le restrângem orele de joacă sau de folosire a mijloacelor media deși suntem conștienți că acestea le-ar cauza o mare plăcere de moment. Tot așa și Dumnezeu: în lumina veșniciei și a lumii noi în care Dumnezeu va fi totul și în toți păcatul sexual este ceva dăunător, ceva de care trebuie să fugim.

Unde a dovedit Dumnezeu o dată pentru totdeauna că ne iubește cu o iubire veșnică și nestrămutată? La crucea sângeroasă a lui Hristos.

³¹ Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! ³² El, Care nu Şi-a cruţat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, împreună cu El, toate lucrurile?! (Romani 8:31-32). Dumnezeu și-a arătat dragostea Sa față de păcătoși notorii ca noi în cel mai costisitor mod cu putință: necruțându-Și Fiul. Să credem noi acum altceva despre El? Să credem că este un tiran care își găsește plăcerea în chinurile noastre? Greșit, absurd, grotesc. El este bun și bunătatea Lui ține pe vecie (1 Cronici 16:13).

2. Că Dumnezeu este nedrept – când de fapt este drept

Un al doilea neadevăr pe care îl credem în păcatul sexual este că Dumnezeu este nedrept cu noi. Ne-a dat dorințe pe care acum ni le cere să le înfrânăm. Ne-a oferit impulsuri imposibil de stăvilit. Ce este asta, dacă nu nedreptate? Câți dintre noi n-am auzit astfel de argumente pentru complacerea în păcat?! Dar din nou, de cine ascultăm? Pentru că Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu drept, chiar și atunci când îngăduie ispite peste viața noastră. Iată ce spune apostolul Pavel:

„Nu v-a cuprins nicio încercare [greacă „ispită”] care să nu fie omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiţi încercaţi peste puterile voastre, ci odată cu încercarea a pregătit şi o cale de ieşire, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13)

Biblia nu Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un tiran care Îi trimite pe ai Săi în ispite imposibil de biruit. El nu este ca vestitul împărat David, care premeditând, l-a trimis pe slujitorul său Urie în prima linie a bătăliei ca să piară. Asta L-ar face necredincios Sieși, nedrept caracterului Său. Dar așa ceva nu se poate! Dimpotrivă, El nu îngăduie niciodată ceva care este peste puterile noastre. Tocmai pentru că este drept! În momentul când ispita vine, totul parcă îți spune: „Nu pot să-i rezist, este prea puternică pentru mine.” Dar este o minciună venită din fundul iadului – Dumnezeu n-ar mai fi Dumnezeu dacă aceasta ar fi o realitate. Nu numai că poți să reziști ispitei, dar Dumnezeu îți oferă și cale specifică de ieșire și de răbdare a tentației.

3. Că Dumnezeu nu este înțelept – când de fapt este înțelept

O altă minciună pe care o credem despre Dumnezeu atunci când dăm curs păcatului sexual este aceea de a crede că Dumnezeu nu este înțelept, sau cu siguranță nu atât de înțelept pe cât ar trebui. Și ce afirmăm?! „Îngăduind peste viața mea ispite (a) pe care nu le pot birui și (b) care îmi aduc numai rău, Dumnezeu arată că nu este înțelept. Dacă era înțelept și bun cu siguranță așeza lucrurile diferit în viața mea.” Fals! Ispitele și încercările fac parte din modul înțelept și iubitor al lui Dumnezeu de a rândui viața noastră. Și dacă nu vrem să acceptăm acest adevăr nu vom crede în Dumnezeul portretizat de Scripturi. Iată cum prezintă Biblia planurile lui Dumnezeu cu viețile celor ce-L iubesc pe El:

²⁸ De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Dumnezeu nu este neînțelept, Dumnezeu este nespus de înțelept în modul în care rânduiește fiecare aspect și fiecare ispită a vieților noastre și o face spre binele nostru. Ce alegi să crezi?

4. Că Dumnezeu este insuficient – când este suficient

Mai declarăm ceva despre Dumnezeu când cădem în păcatul sexual. Declarăm că El nu este de ajuns pentru noi. Declarăm că El nu este suficient pentru a ne împlini ca persoane umane. Exact acest lucru l-a afirmat Diavolul despre Iov când a spus „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? ¹⁰ Nu ai pus tu un gard de protecţie în jurul lui, în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. ¹¹ Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi vei vedea dacă nu Te va blestema în faţă. (Iov 1:9-11). Cu alte cuvinte slujirea lui Iov, devotamentul lui Iov și trăirea lui Iov nu au fost de dragul lui Dumnezeu, ci din interes. Iar în mizeria și sărăcia în care urma să fie aruncat, el nu-l va considera pe Dumnezeu suficient.

Când ispita îți va șopti că nu poți fi deplin, nu poți împlinit fără a gusta din păcat, respinge-o cu acest adevăr mai solid decât universul: în prezența Ta [nu în păcat] este un belşug de bucurii, la dreapta Ta sunt desfătări veşnice! (Psalmii 16:11)

În momentul când cădem pradă sexualității distorsionate, și noi pretindem că Dumnezeu nu este suficient. În acele momente El nu este comoara ascunsă într-o țarină, de bucuria căreia vindem totul (Matei 13:44), nu este Cel de dragul căruia lăsăm totul (Marcu 10:28-29; Luca 5:11, 28). Dimpotrivă, altceva a luat locul lui Dumnezeu: pofta sexuală. Dar a-L avea pe Hristos chiar înseamnă să ai totul deplin și superlativ (Coloseni 2:9-10). El este scutul nostru și răsplata noastră cea foarte mare (Geneza 15:1).

Ești chemat și sunt chemat să trăim aceste adevăruri, nu minciunile Diavolului. Nu este nimic care să ne lipsească în El. Lucrul acesta este obiectiv adevărat. Și suntem chemați și la nivel subiectiv să credem această realitate și să trăim pe baza ei – pentru că Dumnezeu nu poate să mintă. Când ispita îți va șopti că nu poți fi deplin, nu poți împlinit fără a gusta din păcat, respinge-o cu acest adevăr mai solid decât universul: în prezența Ta [nu în păcat] este un belşug de bucurii, la dreapta Ta sunt desfătări veşnice! (Psalmii 16:11)

Dar dacă și tu ai căzut pradă acelei forme de păcat, așa cum cei mai mulți dintre noi am căzut, soluția nu este să te ascunzi, să te prefaci că nu ești tu acel om. Dimpotrivă, soluția este să-ți recunoști mândria de a afirma falsități despre Dumnezeu, mândria de a crede că știi mai bine decât Dumnezeu cum trebuie să-ți trăiești viața sexuală. Și apoi să vii așa cum ești la Isus, blândul Păstor (Matei 11:28-29). El nu izgonește pe niciunul care vine așa cum este la El (Ioan 6:37).