Omorârea păcatului la nivelul dorinței

Când rădăcinile sunt lăsate să crească

În curtea mea din spate există un mic strat de flori, lângă care se află un nuc mare. În urmă cu câțiva ani, am observat un lăstar de nuc pecan spre partea din spate a stratului, aproape de fundația casei, și m-am dus să îl scot din pământ. Rădăcinile erau deja suficient de adânci încât lăstarul s-a rupt în mâna mea, iar rădăcinile au rămas dedesubt.

În loc să muncesc pentru a lua o lopată și a scoate rădăcinile, am lăsat-o baltă și nu m-am mai gândit la acest lucru tot restul verii. Când am observat un nou lăstar în același loc în anul următor, am încercat să îl smulg din nou și, din nou, lăstarul s-a rupt, iar rădăcina a rămas în pământ. Acest tipar s-a repetat cel puțin încă o dată din câte îmi amintesc, înainte de a-mi da seama în cele din urmă că trebuie să depun un efort suplimentar pentru a lua o lopată și a scoate lăstarul de nuc de la rădăcină.

Când am început să sap, am fost uimit de ceea ce am găsit: deși smulsesem în mod repetat lăstarii – păstrând zona de deasupra solului relativ liberă – rădăcinile crescuseră până la câțiva centimetri în diametru sub pământ. Pentru că neglijasem atât de mult timp să scot rădăcinile, a trebuit să sap o groapă substanțială în stratul de flori pentru a le scoate.

Am ajuns să mă gândesc la experiența mea cu lăstarul de nuc ca la o ilustrație a ceea ce se întâmplă atunci când nu reușim să omorâm păcatul de la rădăcină – la nivelul dorinței. Mult timp a fost un mod de gândire des întâlnit printre cei care pretind că Îl urmează pe Domnul că este necesar doar să fim în conformitate exterioară cu Legea lui Dumnezeu și că nu este necesar (sau chiar greșit) să ne așteptăm ca creștinii să reușească să dea la moarte cu succes dorințele lor păcătoase.¹ Fariseii au fost exemple în acest sens: Isus a spus că erau „ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie” (Matei 23:27).

O trecere în revistă a ceea ce spune Biblia în această privință va demonstra atât urgența, cât și posibilitatea credinciosului de a ucide păcatul la nivelul de rădăcină al dorinței.

Ce spune Biblia despre dorința de păcat

Pericolul reprezentat de dorința de păcat este evident încă din primele pagini ale Scripturii: în parte, dorința de a mânca fructul interzis a fost cea care a determinat-o pe Eva să comită primul păcat (Geneza 3:6). În momentul în care Dumnezeu a dat cele zece porunci, El a specificat (în porunca numărul zece) că dorința pentru păcat este interzisă: „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17).

Este interzis, spune Dumnezeu, să dorești orice lucru care nu-ți aparține; aceasta ar include, deci, orice lucru pe care providența lui Dumnezeu și/sau legea Sa nu ți-l acordă. Aceasta înseamnă că dorința după păcat – denumită istoric concupiscență – este ea însăși păcat.

Poate că cea mai succintă condamnare a dorinței păcătoase din Scriptură vine din pana apostolului Pavel: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” (Coloseni 3:5). Ultimele trei elemente din lista lui Pavel de aici sunt moduri diferite de a face referire la dorința păcătoasă, ultima dintre ele fiind echivalată de Pavel cu idolatria.

Mărturia Scripturii – de la început până la sfârșit – este că dorința de a păcătui este păcat și că Cuvântul lui Dumnezeu o interzice.

Efectele dorinței păcătoase

Dumnezeu este înțelept și iubitor atunci când interzice dorința de păcat.

Se pare că Iacov ar fi putut avea în minte progresia scenei căderii atunci când a explicat modul în care dorința de păcat duce la moarte: „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului, şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14-15).

Tot de la Iacov aflăm și efectele pe care dorințele noastre păcătoase le au asupra altora: „De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:1-2).

Mărturia biblică este plină de astfel de mustrări, precum și de exemple (cum ar fi uciderea lui Abel de către Cain) despre modul în care dorințele păcătoase ale cuiva tind să ducă la moarte pentru sine și pentru alții (vezi, de asemenea, de exemplu, Proverbe 2:19; 7:22-23; Galateni 5:15-16).

Speranța în lupta împotriva dorințelor păcătoase

Eforturile de a reconcilia persistența dorinței păcătoase cu credincioșia creștinului sunt populare pentru că este atât de greu (poate părea chiar imposibil) să ne schimbăm dorințele. Așadar, există vreo speranță pentru aceia dintre noi care continuă să se lupte pe o perioadă lungă de timp cu aceleași dorințe păcătoase? Vom putea vreodată să ne învingem atracția față de lucrurile pe care Dumnezeu nu este dispus să ni le dea?

Potrivit Scripturii, există speranță, deoarece „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3).

Dumnezeu ne poruncește (ca în Coloseni 3:5) să dăm la moarte dorința păcătoasă și – așa cum s-a spus adesea – tot ceea ce Dumnezeu poruncește, El asigură. Faptul că El va asigura (prin intermediul Duhului Sfânt) este implicit în instrucțiunile lui Pavel din Galateni 5:16: „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”

Pași practici de urmat

Cea mai importantă parte a providenței lui Dumnezeu pentru cei care vor să pună capăt păcatului este inima nouă pe care El o acordă celor care își pun mai întâi încrederea în Hristos. Dacă nu ți-ai mărturisit și nu te-ai pocăit niciodată până acum de păcatele tale și nu te-ai întors cu credință la Isus, acesta este primul (și de departe cel mai important) pas pe care trebuie să-l faci.3

Dacă ți-ai pus deja încrederea în Hristos, dar te găsești continuu asaltat de dorințe păcătoase, există trei pași suplimentari pe care te-aș încuraja să îi faci.

În primul rând, trebuie să-ți mărturisești păcatul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă să spui același lucru pe care El îl spune despre el (1 Ioan 1:9-10).

În al doilea rând, trebuie să faci alegeri concrete (și chiar extreme) împotriva a ceea ce ți-ai dorit în mod păcătos. Deși Isus nu intenționează ca noi să ne scoatem ochii și să ne tăiem membrele fizic (Matei 5:29-30), El vorbește serios despre necesitatea unor măsuri radicale. Așa cum scrie Pavel, trebuie să „nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13:14). Acest lucru poate arăta ca o schimbare în ceea ce privește obiceiurile, relațiile și chiar și bunurile tale. S-ar putea să nu mai petreci timp cu alte persoane care practică păcatele care te ispitesc sau să scapi de dispozitivele electronice prin care ai accesat conținuturi păcătoase.

În cele din urmă, trebuie să te folosești de diferitele mijloace ale harului. Practică responsabilitatea față de alții, ține o scurtă evidență a păcatelor și menține o atitudine deschisă și sinceră cu privire la păcatul tău (1 Ioan 1:6-7; Evrei 3:12-13). Obișnuiește-te (sau consolidează-ți obiceiul) de a citi și medita la Cuvântul lui Dumnezeu în mod regulat (Psalmul 119:11), mergi la biserică și implică-te mai activ în iubirea bisericii tale (Evrei 10:24-25). Și amintește-ți că arătăm și cultivăm valorile noastre prin modul în care vorbim. Caută să urmezi exemplul lui Pavel din Filipeni 3:1-11, unde el enumeră lucruri care erau de dorit pentru el anterior și le numește „gunoi” (literal, bălegar) în comparație cu valoarea lui Hristos. Profită de orice ocazie pentru a spune adevărul despre valoarea Evangheliei și despre lipsa de valoare a lucrurilor la care ești tentat să râvnești.

Concluzie

Nu te complace în lupta ta împotriva păcatului, gândindu-te că, deoarece expansiunea lui nu este vizibilă la suprafață, nu provoacă niciun rău. La fel ca în cazul lăstarului de nuc pecan din stratul meu de flori, puterea de rezistență a păcatului și potențialul său distructiv vor crește și dacă i se permite să rămână fără opoziție sub suprafață, la nivelul dorinței. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că Cuvântul Său deopotrivă interzice dorința păcătoasă și ne oferă speranță și pași practici de urmat pentru a o combate. Fie ca noi să ne folosim cu rugăciune și dependență de providența suficientă a lui Dumnezeu din Cuvântul Său și să dăm la moarte păcatul la nivelul dorinței.

¹ Un exemplu evident în acest sens este efortul răspândit de a împăca dorința homosexuală cu credința creștină (cf. Wesley Hill, Washed and Waiting: Reflecții asupra credincioșiei creștine și homosexualității [Grand Rapids: Zondervan, 2010]).

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.