Stăruința în rugăciune

Don Carson întreabă: „Care este nevoia cea mai urgentă în bisericile din lumea vestică a zilelor noastre?” Cu siguranță am putea scrie o listă lungă. Dar Carson răspunde la propria întrebare în felul următor: „Avem nevoie să Îl cunoaștem pe Dumnezeu mai bine.” Iar apoi adaugă imediat: „Unul dintre pașii fundamentali pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și una dintre dovezile cele mai simple că Îl cunoaștem pe Dumnezeu este rugăciunea – rugăciunea spirituală, perseverentă și cu o gândire biblică”.

„Rugăciunea este respirația noi creații”, scrie Richard Baxter. Ce vrea să spună? Când un copil se naște, el plânge după mama lui. Când suntem născuți din nou, noi plângem după Dumnezeu. Este un strigăt de dor: „Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine”(Psalmul 73:25).

Sunt convins că una dintre cele mai bune metode de a învăța să ne rugăm este prin studierea rugăciunilor și cererilor lui Pavel. Romani 15:30-33 este un exemplu bun.

„Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine. Rugaţi-vă să fiu eliberat de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie primită de sfinţi, pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie şi să pot fi înviorat în mijlocul vostru^. Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin.”

De ce ne rugăm?

„Vă îndemn fraților, prin Domnul nostru Isus Cristos și prin dragostea Duhului.” Pavel folosește expresia „vă îndemn” sau „vă implor”. Același cuvânt este folosit în Romani 12:1. Așa cum Pavel îi îndeamnă pe creștinii din Roma să se ofere lui Dumnezeu ca jertfe vii, tot la fel îi îndeamnă să se roage cu ardoare pentru lucrarea lui.

Pavel oferă două motive pentru rugăciune. Primul: „prin Domnul Isus Cristos.” Pavel le reamintește cine este Cristos: „Domnul nostru.” „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18). Cristos guvernează universul acesta pentru binele bisericii Sale. Al doilea motiv: „prin dragostea Duhului Sfânt.” Pavel le reamintește celor din Roma de dragostea pe care Dumnezeu a revărsat-o în inimile lor prin Duhul Sfânt. (Romani 5:5).

Ce încurajare pentru rugăciune! Dumnezeu are un Fiu care domnește și un Duh plin de dragoste, care sunt în stare să facă mult mai mult decât putem cere sau gândi noi. (Efeseni 3:20).

Cum ne rugăm?

„Vă îndemn, fraților, prin Domnul nostru Isus Cristos și prin dragostea Duhului, să vă luptați cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine.” Pe scurt, trebuie să „luptăm” în rugăciune. De ce? Sunt o mulțime de lucruri care ne țin departe de rugăciune: grijile acestei lumi, strategiile celui rău și poftele cărnii.

Lupta izvorăște dintr-o povară. De aceea crizele din viață tind să ne conducă pe genunchi. Telefonul sună la ora 2 noaptea și primim vești proaste. Mergem pe genunchi. Primim rezultatul testului. Nu arată bine. Mergem pe genunchi. Dar de ce nu este așa tot timpul? Nu vedem întotdeauna cât de critice sunt de fapt lucrurile. Nu percepem întotdeauna care sunt nevoile noastre cele mai mari. Avem nevoie de înțelepciune pentru a face față încercărilor și putere ca să învingem ispitele. Avem nevoie să abundăm în credință, speranță și dragoste. Avem nevoie de iluminare pentru a vedea gloria puterii, înțelepciunii și bunătății lui Dumnezeu. Avem nevoie de o apreciere mai mare a lui Cristos. Doar când ne vom aduce aminte că toate eforturile umane sunt prosternate înaintea tronului providenței lui Dumnezeu vom stărui în rugăciune.

Ce ne rugăm?

Pavel introduce o expresie importantă în rugăciunea lui: „prin voia lui Dumnezeu.” El are planuri să viziteze Roma. Se roagă ca acele planuri să fie împlinite, dar știe că doar voia lui Dumnezeu trebuie împlinită. Asta ne învață cum să ne rugăm. Thomas Manton scria: „Rugăciunea este oferirea dorințelor noastre lui Dumnezeu, în numele lui Isus Cristos, pentru că astfel de lucruri sunt plăcute voii Lui.” Și în felul acesta ne rugăm ca…

• Dumnezeu să binecuvânteze predicarea și învățarea Cuvântului Său și să ne dea o poftă aprinsă după Cuvânt.
• Dumnezeu să ne păzească de orice scandal care ar putea să păteze mărturia noastră și să ne țină departe de greșeli teologice, idolatrie, apatie și caracter lumesc.
• Dumnezeu să cultive ucenicizarea în mijlocul nostru astfel încât să devină normală și naturală – tați care își ucenicizează fiii, mame care își ucenicizează fiicele, prieteni care își ucenicizează prietenii.
• Dumnezeu să ne împuternicească să vestim Evanghelia cu îndrăzneală, consecvent și cu credincioșie, și să stârnească în noi o dorință aprinsă, serioasă, curajoasă și disponibilă de a proclama vestea cea bună a mântuirii.
• Dumnezeu să ne echipeze să facem binele în diferitele noastre vocații și să ne transforme în cei mai buni soți, tați, soții, mame, angajați, șefi, vecini, prieteni și cetățeni în timp ce ne dorim să trăim vieți de închinare – moarte față de sine cu scopul de a deveni mai mult asemenea lui Cristos.
• Dumnezeu să transforme căminele noastre în locuri ale centrării în Evanghelie, unde lucrul acesta va fi reflectat în relația dintre soț și soție, părinte și copil.
• Dumnezeu să ne dea puterea să ne iubim dușmanii – chiar și pe cei care ne persecută. Dumnezeu ne arată că cea mai periculoasă amenințare nu este păcatul din lume, ci păcatul din inimile noastre.
• Dumnezeu să mențină unitatea noastră și să ne umple cu dragoste pentru oamenii din jurul nostru care nu au nimic în comun cu noi în afară de dragostea lor pentru Cristos.
• Dumnezeu să producă în noi dorința de a da consistent, cu credincioșie, bucuroși și făcând sacrificii, născând în noi un zel pentru răspândirea gloriei Lui printre națiuni.
• Dumnezeu să ne susțină în cele mai întunecate momente, ajutându-ne să vedem că putem atinge culmile binecuvântării trecând prin văile disperării și că suferința temporară nu este vrednică să fie pusă alături de slava viitoare.
• Dumnezeu să ne convingă să prețuim fiecare lucru potrivit cu voia Sa eternă, nu cu fericirea noastră pământească.

Concluzie

Pavel își încheie rugăciunea cu aceste cuvinte: „Dumnezeul păcii să fie cu voi toți. Amin.” Acest titlu, „Dumnezeul păcii”, Îl descrie pe Dumnezeu în modul în care se raportează El față de poporul Său (Romani 16:20, 2 Corinteni 13:11, Filipeni 4:9, 1 Tesaloniceni 5:23, 2 Tesaloniceni 3:16).

În primul rând, Îl descrie pe Dumnezeu ca Regele nostru. El este „Dumnezeul păcii” datorită providenței Lui. Dumnezeu ține toate lucrurile în existență, cauzează toate lucrurile să funcționeze în modul în care o fac și direcționează toate lucrurile spre finalul stabilit. El domnește peste fulgul de nea și peste supernovă. Iar lucrul aceste aduce pace. „Pacea lui Dumnezeu este acel calm etern care locuiește prea profund în sufletul care se roagă și se încrede în Dumnezeu pentru ca acesta să fie tulburat de ceva din exterior.” (A. T. Pierson)

În al doilea rând, Îl descrie pe Dumnezeu ca Tatăl nostru. El este „Dumnezeul păcii” datorită mântuirii. „Noi avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos” (Romani 5:2). Noi nu mai suntem dușmanii lui Dumnezeu. Această pace este câștigată prin lucrarea de ispășire a lui Cristos pe cruce. Noi stăm pe o fundație sigură: harul lui Dumnezeu pentru noi în Cristos. De aceea, noi ne apropiem de Dumnezeu ca fiind Tatăl care ne-a împăcat cu Sine. În Cristos, eșecurile păcătoase ale celor mai bune acțiuni ale noastre nu sunt analizate de un Judecător sever, ci acceptate de un Tată iubitor. În Cristos, noi ne rugăm lui Dumnezeu cu îndrăzneală. În Cristos, noi strigăm către Dumnezeu așa cum copiii strigă către tatăl lor. „Rugăciunea”, spunea Thomas Watson, „este însăși respirația sufletului la pieptul Tatălui ceresc.”

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul, Biserica Logos București, este responsabilă de calitatea traducerii. Copyright © 2021 Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.