Vanitate sau problemă de imagine corporală?

Vanitatea nu este un cuvânt pe care să-l auziți prea mult în zilele noastre, dar auziți în schimb despre probleme de imagine corporală. O problemă de imagine corporală sună mult mai grav și mai important decât păcatul vanității. Astăzi vreau să definesc câțiva termeni, să prezint pe scurt ce crede psihologul secular despre această problemă, ce crede psihologul creștin sau integraționistul, ce crede un autor creștin Keswickian¹ și apoi să petrec majoritatea timpului prezentând ceea ce crede consilierul biblic. Vreau să vă ofer, la final, câteva sfaturi practice privind consilierea unei femei care este vanitoasă.

Definirea termenilor

Imaginea corporală este definită ca percepția unei persoane despre estetica, frumusețea sau atractivitatea sexuală a propriului corp, ceea ce se crede despre corpul ei. Sintagma „imagine corporală” a fost inventată pentru prima dată de neurologul și psihanalistul austriac Dr. Paul Schilder în cartea sa Imaginea și aspectul corpului uman, publicată în 1935. Societatea umană a pus în toate timpurile o mare valoare pe frumusețea corpul uman, dar percepția unei persoane despre propriul ei corp poate să nu corespundă cu ceea ce gândesc alți oameni.

Cercetările sugerează că expunerea la mass-media, care prezintă corpul subțire, ideal, poate fi legată de tulburarea imaginii corporale la femei. DSM, care este Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, a făcut din aceasta o boală, pe care ei o numesc „tulburare dismorfică corporală”. Dismorfic înseamnă deformat sau malformat, referindu-se la forma sau dimensiunea unei părți a corpului. Tulburarea dismorfică corporală sau TDC este definită ca fiind o tulburare psihică caracterizată printr-o preocupare obsesivă pentru un anumit aspect al propriei înfățișări, despre care persoana crede că are defecte grave, justificând măsuri excepționale pentru a o ascunde sau pentru a o repara. În varianta TDC delirant (cineva care este delirant nu are contact cu realitatea), defectul este imaginat; nu este real sau dacă este real, importanța sa este sever exagerată. În orice caz, gândurile persoanei despre acest lucru sunt omniprezente și intruzive, ocupând până la câteva ore pe zi. DSM-5 îl clasifică în spectrul obsesiv-compulsiv și îl deosebește de anorexia nervoasă. Se estimează că TDC afectează până la 2,4% din populație și, de obicei, începe în timpul adolescenței. De asemenea, afectează bărbații și femeile de obicei în mod egal. În timp ce vanitatea se referă la preocuparea de a exagera aspectul, TDC este doar impulsul (deși delirant) de a normaliza aspectul. În aproximativ unul din trei cazuri, preocuparea pentru aspect este de obicei o idee supraevaluată. Persoanele tind să se preocupe de defecte minime sau inexistente ale aspectului lor. Ei se pot considera deformați sau neatractivi, concentrându-se în general pe față, păr, precum și pe alte zone ale corpului, cum ar fi stomacul, coapsele și șoldurile. Orice zonă a corpului poate fi în atenția lor.

În medie, cineva care este diagnosticat cu TDC tinde să se concentreze pe cinci până la șapte părți diferite ale corpului, examinarea aspectului lor de mai multe ori pe zi fiind ceva obișnuit și care poate lua între trei până la opt ore din timpul lor zilnic. Comportamentele comune includ verificarea sau evitarea unei oglinzi, schimbarea ținutei, curățarea pielii, îngrijirea excesivă și alimentația restrictivă. Victimele TDC se identifică adesea cu sentimente de stimă de sine scăzută, rușine și lipsă de valoare. Prin intermediul TDC, unii oameni experimentează iluzii că alții le urmăresc pe ascuns defectele. Devin paranoici. Pentru că sunt atât de obsedați de corpurile lor, cred că toți ceilalți sunt la fel. Ei folosesc evitarea socială sau camuflarea cu produse cosmetice sau îmbrăcăminte, verificându-și în mod repetat aspectul, comparându-l cu cel al altor persoane și caută adesea aprobarea verbală. Severitatea sa poate crește și scădea. Acutizările tind să producă absențe. Se pot retrage și nu mai merg la serviciu sau la școală. Tind să stea acasă și să nu socializeze cu alte persoane și se pot izola în casă. Suferința tinde să o depășească pe cea a tulburării depresive majore sau a diabetului de tip 2, iar frecvența ideației suicidale și a tentativelor de sinucidere este deosebit de ridicată.

Permiteți-mi doar să rezum problemele psihologice de bază. Cineva vine la tine și are acest diagnostic. Vreau să înțelegeți ce înseamnă acest diagnostic; el descrie cum se comportă și ce gândesc acești oameni. Problemele psihologice care stau la bază sunt stima de sine scăzută, perfecționismul, imaginea corporală negativă, abuzul fizic în copilărie, depresia, anxietatea, auto-disprețuirea, sentimentele de lipsă de valoare, deznădejdea, inadecvarea, gândurile și comportamenul obsesiv-compulsive care ocupă între trei și opt ore pe zi, precum și o tendință de a exagera foarte mult orice defect. Una din trei persoane sunt delirante. Ei au rate ridicate de sinucidere și tentative de sinucidere și preocupare pentru cinci până la șapte părți ale corpului, iluzii că alții le subliniază defectele, depresie, evitare socială, au suferit abuz sexual în copilărie, neglijență parentală, au fost tachinați sau au fost victima bullying-ului.

Am făcut o scurtă cercetare asupra unora dintre ajutoarele de ordin psihologic disponibile. Există un ghid practic popular al Dr. Thomas Cash, un doctor în psihologie, numit Ghid de lucru privind imaginea corporală (The Body Image Workbook). Este un program în opt pași pentru a învăța să-ți placă cum arăți. El spune: „Terapia prin vorbire nu funcționează. Modificarea comportamentului este ceea ce funcționează.” O altă carte pe care am găsit-o este Cum să trăiești cu trupul tău și cu alte lucruri pe care le urăști (Living with Your Body and Other Things You Hate) de Emily K. Sandoz și M. Troy DuFrene. Sunt psihologi, iar subtitlul cărții este Cum să renunți la lupta ta cu imaginea corporală folosind terapia de acceptare și angajament. Am, de asemenea, câteva exemple de psihologie creștină sau integraționiste, cum ar fi Cum să-ți iubești trupul: Îmbrățisând adevărata ta frumusețe în Cristos (Loving Your Body: Embracing Your True Beauty in Christ) de Deborah Newman, un psiholog autorizat, publicat de Focus on the Family. Focus on the Family a făcut un sondaj și a concluzionat că motivul principal pentru care femeile au o stimă de sine scăzută este faptul că au o imagine corporală negativă. Această carte le ajută pe cititoare să înțeleagă că sunt făcute minunat și frumos după chipul lui Dumnezeu.

Un alt exemplu este o carte numită Binecuvântarea șezutului meu imens: Cum a-mi urî trupul m-a făcut să-mi iubesc viața (My Big Bottom Blessing: How Hating My Body Led to Loving My Life) de Teasi Cannon. Ea are un master în consiliere pastorală de la Liberty Theological Seminary. E foarte amuzantă și scrie bine. Am citit-o și a fost o carte interesantă. Ea este foarte puternic influențată de controversa privind înfierea², precum și de o viziune Keswick asupra sfințirii³. Nu e nevoie să depui efort; doar Îl lași pe Dumnezeu să lucreze prin tine. Mă simțeam foarte inconfortabil cu modul în care ea vorbea despre Dumnezeu, pentru că o făcea într-un mod foarte banal. Ea nu-L privea cu venerație – și vreau să vă dau un exemplu în acest sens, pentru că vreau să aveți discernământ. Când citești o carte Îl bagatelizează pe Dumnezeu, nu o folosi. Cannon spunea: „Aproape pot auzi conversațiile care trebuie să fi avut loc în cer când Dumnezeu mă proiecta. „Această fiică a mea (spunea Dumnezeu) va iubi frumusețea, dar vreau să iubească frumusețea Mea. Așa că o să-i pun un pic de căptușeală în plus pentru a o împiedica să fie vanitoasă. Vanitatea ar ucide-o.” Nu vorbi așa despre Dumnezeu. Trebuie să ne închinăm înaintea Lui și să ne smerim înaintea Lui și să-L slăvim.

Vreau să vorbesc acum despre punctul de vedere al consilierii biblice. Am scris cu ceva timp în urmă o carte numită Domnișoare în primejdie (Damsels in Distress) și are un capitol despre vanitate, pe care l-ați putea folosi ca resursă, care conține întrebări de studiu la sfârșitul capitolului. Mai recent, unul dintre pastorii mei, Kent Keller, și cu mine am scris o carte numită Modestia: Mai mult decât o schimbare de garderobă (Modesty: More Than a Change of Clothes), și aceasta este, de asemenea, o carte care confruntă foarte mult. Inițial am intitulat-o Inel de aur în râtul unui porc (Gold Ring in a Pig’s Snout) și ne plăcea titlul nostru, dar celor de la P&R nu le-a plăcut. Când am ajuns la sfârșitul procesului epuizant de editare, ei au spus: „Pur și simplu nu putem continua cu acest titlu!”

Este vorba de o schimbare a inimii. Chiar este. Iată câteva elemente de bază pe care să le faci cu persoanele pe care le consiliezi. Vrei să știi la ce se gândesc. Le-aș pune să facă un jurnal de discuții. Când se gândesc la corpul lor, când sunt obsedate de el, când se luptă cu asta, le-aș ruga să scrie ce gândesc și apoi să aducă jurnalul înapoi, ca să pot vedea. Pentru că așa cum gândește un om în inima lui, așa este și el și asta este ceea ce este în inimile lor. Vanitatea este ceva care este gol, zadarnic sau fără valoare. Dicționarul Webster spune: „Vanitatea, în sensul dragostei pentru frumos, este o mândrie exagerată privind înfățișarea cuiva.”

Vanitatea în Vechiul Testament

Să ne uităm la Isaia 3, pentru că acesta este un exemplu atât de viu al modului în care Dumnezeu vede femeile vanitoase. Este un semn al unei societăți decadente și al unor femei instabile. Este un semn al dezintegrării unei națiuni. Fiicele Sionului, evreicele, deveniseră ca societățile din jurul lor, iar societățile canaanite erau păgâne. Erau carnali, iar evreii s-au întors de la a I se închina lui Dumnezeu la a se închina idolilor canaaniți. Isaia a trăit cu 700 de ani înainte de a se naște Hristos și a profețit despre judecata care urma să vină. Regatul sudic, Iuda, urma să meargă pe calea regatului nordic, care devenise apostat și idolatru chiar mai devreme decât regatul din sud. Ei fuseseră deja luați captivi de Asiria, iar Iuda urma să fie luat în captivitate de Babilon. Nebucadnețar era regele Babilonului. Deci, ei s-au întors de la Dumnezeu pentru a sluji altor dumnezei; unul dintre ei, pentru aceste femei, era zeul frumuseții.

Isaia 3:16-24 spune: „Domnul a zis: «Fiicele Sionului sunt mândre, umblă cu gâtul întins, aruncă priviri galeşe, călcând cu paşi mărunţi şi cu podoabele zornăindu-le pe glezne [Probabil că aveau brățări la glezne, cu clopoței, sau clopoței pe încălțăminte, iar când mergeau, clopoțeii se auzeau și toți le observau]. De aceea Stăpânul va aduce râie pe capetele fiicelor Sionului, Domnul le va dezveli părţile ascunse.» În ziua aceea Stăpânul le va îndepărta frumuseţea [Fiți atenți!] verigilor, a sorişorilor şi a lunişoarelor, a cerceilor, a brăţărilor şi a maramelor, a vălurilor de pe cap şi a lănţişoarelor de la gleznă, a brâielor, a sticluţelor cu parfum şi a amuletelor, a inelelor cu sigiliu, a inelelor din nas, a hainelor lungi de sărbătoare, a cămăşilor, a mantiilor, a săculeţilor, a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor şi a eşarfelor. În loc de parfum va fi putoare, în loc de brâu va fi o funie [Pentru că urmau să fie sclavi], în loc de păr aranjat, chelie, în loc de haină frumoasă, un sac strâmt [Urmau să jelească și să fie îndurerate], în loc de frumuseţe, însemnare cu fierul roşu.”

Aceste femei s-au gândit că sunt atât de frumoase și atât de atractive, încât au atras în mod deliberat multă atenție asupra lor, iar Dumnezeu a văzut acest lucru ca fiind ceva foarte urât. Aceasta nu este o imagine frumoasă și nici lui Dumnezeu nu-i place când ne iubim pe noi înșine și cheltuim sume exagerate de timp și bani pentru aspectul nostru sau suntem obsedați de corpurile noastre, pentru a atrage atenția asupra noastră.

Cum să învingem vanitatea

Să ne uităm la cum să depășim vanitatea. În mod evident, vanitatea este un păcat. Dar mai întâi cereți-i persoanei pe care o consiliați să citească următoarele semne de vanitate și să le marcheze pe cele de care știe că se face vinovată.

1. Sunt prea îngrijorată de felul în care arăt.
2. Nu pot primi complimente cu bunăvoință. În loc să spun cu bunăvoință „Mulțumesc”, devin jenată sau furioasă pe acea persoană.
3. Mă simt deprimată sau anxioasă pentru că „sunt grasă”.
4. Sunt într-o căutare a subțirimii care uneori duce la abuz asupra corpului meu, prin bulimie sau anorexie.
5. Cheltuiesc prea mult pe haine, păr și machiaj.
6. Mă compar cu celelalte femei și cu felul cum arată ele.
7. Spun lucruri pentru a obține complimente de la alții.

Soțul meu este atât de amuzant. Mergeam la o petrecere cu ani în urmă și ne-am îmbrăcat. Aveam pe o rochie foarte frumoasă. Eram mult mai slabă atunci. M-am aranjat și am venit, cu toată grandoarea, în sufragerie. El stătea acolo și așteapta să mă pregătesc, fără să spună nimic. Mi-a spus totuși: „Ești gata de plecare?” În cele din urmă, am făcut niște piruete în jurul lui, dar tot nu a spus nimic. Am spus: „Cum arăt?” M-a privit de sus în jos și a spus: „Bine”. Așadar, m-am gândit: „Asta este tot ce voi obține”. Am fost la petrecere (era o petrecere la biserică) și un prieten de-al nostru era acolo. Nu interpretați greșit, nu flirta cu mine; el este doar mai excentric și noi doi am ajuns la un moment dat la masă împreună, iar el a spus: „Arăți minunat!” Am spus: „Oh, mulțumesc!” Când am ajuns acasă, i-am spus lui Sanford: „Îți amintești când te-am întrebat cum arătam înainte de petrecere?” A spus că nu. I-am spus că el mi-a zis doar că arăt bine. A răspuns: „Păi, arăți bine. Fermoarul tău nu se vedea. Adică, știi, arătai OK.” L-am întrebat dacă vrea să știe ce a spus Mike. Acest lucru i-a atras atenția, s-a cam înroșit și a spus: „Ce a spus?” Am spus: „A spus că arăt minunat!” El a răspuns: „Cred și eu că arăți uimitor!” Nu contează cum arăt; sunt uluitoare. Pur și simplu nu vă obosiți să întrebați. Dar unii oameni spun lucruri pentru a obține complimente de la alții.

8. Refuz să am relații intime cu soțul meu pentru că mă simt urâtă sau grasă.
9. Îmi cer scuze adesea pentru cum arăt.

Cunosc o doamnă în orașul meu natal, pe care o știu de multă vreme. Nu o văd foarte des, dar din când în când dau peste ea. Ea e frumoasă. Arată ca un model. De fiecare dată când o văd, își cere scuze pentru felul în care arată, iar eu mă gândesc: „Mi-aș dori să arăt așa”. Evident, la asta se gândește ea. E obsedată de asta.

10. Mă trezesc să mă gândesc des la defectele corpului meu.
11. Mă îmbrac într-o manieră senzuală sau lipsită de modestie.
12. Mă întorc la oglindă iar și iar să văd cum arăt.
13. Mă retrag din situațiile sociale pentru că sunt conștientă de felul în care arăt.
14. Mă simt anxioasă sau deprimată în legătură cu felul în care arăt.

Sanford și cu mine am ieșit în oraș cu un alt cuplu într-o seară și mă simțeam atât de bine. Nu făceam altceva decât să vorbim și să râdem. După ce am mâncat, am intrat la toaletă și când m-am uitat în oglindă aveam mâncare uscată pe față. Vreau să spun că era o bucată mare de mâncare. Eram așa de stânjenită! M-am curățat, iar când ne-am urcat în mașină pentru a merge acasă, am spus: „N-ai observat acea bucată mare de mâncare uscată de pe fața mea?” El a spus: „Ba da”. „De ce nu mi-ai spus?!” Iar el a spus: „Nu am vrut să te fac de rușine”. Oricum, în prezent e ca poliția în legătură cu fața mea, spunând mereu: „Ai o firimitură chiar acolo!” Suntem căsătoriți de 51 de ani! A trecut mult timp de atunci!

Folosirea Scripturii cu cei consiliați

În al doilea rând, vrei să-i înveți pe cei pe care-i consiliezi ce ne învață Scripturile despre vanitate. Accentul din Vechiul Testament este „frumusețea este zadarnică”. Proverbe 31:30 spune: „Farmecul este înşelător şi frumuseţea este trecătoare, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.”. Dacă cauți cuvântul „deșartă”, înseamnă zadarnic, fără valoare, inutil sau ca un abur. Pe măsură ce îmbătrânești, este în cele din urmă o bătălie pierdută. Te descurci cu ceea ce ai. Psalmul 4:2 spune: „Până când veţi iubi deşertăciunea?” Autorul nu vorbește despre dragostea pentru frumos, ci despre ceea ce este lipsit de valoare sau gol. Accentul din Noul Testament este reflectat în 1 Timotei 2:9-10, care spune: „Femeile, de asemenea, vreau să se îmbrace în haine decente, cu modestie şi cumpătare, nu cu împletituri ale părului, nici cu aur sau cu mărgăritare, sau cu haine scumpe, ci cu fapte bune, aşa cum se cuvine unor femei care se declară pioase.” Prin modest și cumpătat, Pavel spune că faptele ei bune și spiritul blând și liniștit sunt podoaba ei. Aceasta este adevărata noastră frumusețe în ochii lui Dumnezeu. Femeia care Îl iubește pe Dumnezeu este frumoasă.

Am scris împreună cu Kent Keller cartea Modestia: Mai mult decât o schimbare de garderobă (Modesty: More than a Change of Clothes). La sfârșitul cărții sunt câteva sugestii generale, dar a fost tentant să începem chiar de la prima pagină: Iată o listă de reguli. Nu am făcut asta pentru că este vorba de atitudinea inimii. Însă majoritatea stilurilor din zilele noastre sunt lipsite de modestie. Acestea lasă la vedere decolteul, buricul și contururi diverse ale părților intime. Eram la masă într-un restaurant și am observat-o pe această adolescentă. Toată lumea a observat-o. Intrase să mănânce și mă gândeam: „Doamne! Este practic goală.” Apoi a intrat mama ei și m-am gândit: „Ea chiar este goală”. Nici nu știu cum au intrat acolo. Ea nu era chiar goală, dar nu mai era mult. M-am gândit: „Ce trist pentru fata aceea că are genul ăsta de mamă”.

Vreau să vă citesc un citat din carte: „Dacă ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, vei dori să-i faci pe plac lui Dumnezeu. Potrivit Bibliei, inima este partea din tine care îți gândește gândurile, îți simte emoțiile, face alegerile voinței tale și trăiește mai departe după moartea ta. O inimă care este preocupată să-I placă lui Dumnezeu se va exprima modest prin ceea ce gândești, faci, spui și porți.” Nu este vorba doar de îmbrăcăminte, ci de ceea ce gândești, faci, spui și porți. „Adevărata modestie poate veni doar de la cineva care este mai preocupat să arate lumii cât de mare este Dumnezeu decât cât de mare este ea.” Adevărata modestie nu vine din schimbarea garderobei cuiva. Ea vine în urma schimbării inimii cuiva. Dacă vrei să fii modest (sau ai putea spune: dacă vrei să nu fii vanitos), Dumnezeu trebuie să fie primul în inima ta. Când alegi să fii nemodest (sau deprimat sau retras pentru că corpul tău nu arată așa cum vrei), atunci îți alegi propriile dorințe păcătoase în locul dorințelor lui Dumnezeu, astfel încât El să nu fie primul în viața ta.” Accentul Noului Testament referitor la deșertăciune este pe îmbrăcămintea modestă, pe felul în care arăți, cum te comporți și pe faptele bune.

Majoritatea faptelor bune sunt făcute în culise; puțini oameni știu despre ele. O femeie care lucrează în liniște în bucătărie pentru a face curățenie după picnicul de la biserică sau care stă lângă patul unei prietene care se recuperează de la operație. Sau care duce mâncare celor bolnavi. Fiica mea a avut un cancer grav în urmă cu aproape doi ani. Lucrurile merg bine acum. Dar revărsarea iubirii a fost pur și simplu uimitoare. Oamenii au venit să-i facă curățenie în casă, să-i aducă mâncare, să facă tot ce avea nevoie. O femeie care aduce de mâncare bolnavilor, face curățenie în casa unei femei din biserica ei al cărei soț este pe moarte. Care merge la azilul de bătrâni și îi vizitează cu credincioșie pe cei din biserica ei, apoi îi vizitează și pe alții care sunt vizitați.

Ea este ca femeia din Biblie numită Dorca din Fapte 9, care era plină de fapte bune și acte de caritate. A fost atât de multă durere în comunitatea creștină din Ierusalim când a murit Dorca, încât Dumnezeu l-a folosit pe Petru pentru a o învia pe Dorca din morți. Ea îmi amintește de prietena mea Patty Thorne, care are o mare bucurie în slujirea Domnului prin slujirea altora în ascuns și muncind din greu. Patty este cu adevărat cea mai frumoasă femeie în acest sens. Ea este ca sfintele femei din vechime care nădăjduiesc în Dumnezeu.

Vreau să vă arăt, de asemenea, 1 Petru 3:3-4, care spune: „Frumuseţea voastră să nu constea în împodobirea exterioară [astfel încât să puteți avea o podoabă exterioară] prin împletirea părului, purtarea de bijuterii de aur sau îmbrăcarea de haine fine, ⁴ ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor [veșnic sau care nu se stinge] al unui duh blând şi liniştit, care este foarte preţios înaintea lui Dumnezeu.” Nu lăsa podoaba exterioară să fie singura ta frumusețe. Petru nu ar putea spune aici că femeilor le este interzis să poarte rochii și bijuterii. El spune să nu lași ca aceasta să fie singura ta frumusețe și să nu fii ostentativ în privința asta, astfel încât să atragi o atenție exagerată asupra ta. Adevărata frumusețe este ceea ce este în interior, un duh blând și liniștit. Femeile evlavioase reflectă reverență în comportamentul lor, îmbrăcându-se într-o manieră care nu este senzuală, provocatoare, masculină, excesiv de strălucitoare sau ostentativă. În schimb, podoaba lor sunt faptele lor bune și inimile lor blânde și duhul liniștit. Atitudinea inimii lor, ceea ce gândesc și își doresc, este plăcută lui Dumnezeu.

Să vorbim despre un duh blând și liniștit. Am făcut un studiu uriaș despre asta, pentru că nu înseamnă că șoptești atunci când vorbești. Înseamnă două lucruri. În primul rând, o femeie acceptă modul în care Dumnezeu rânduiește viața ei ca fiind bun, chiar și în încercări. Și în al doilea rând, înseamnă că ea nu este dedată fricii sau furiei. Dacă puneți toate cap la cap și faceți un studiu uriaș, aceasta va fi concluzia. Așa ar descrie consilierii biblici într-un mod biblic ceea ce integraționistul creștin ar descrie într-un mod psihologic.

Aceste femei nu sunt recunoscătoare pentru corpurile pe care le au. Ultimul verset din 1 Tesaloniceni 5:18 spune să fim recunoscători pentru toate lucrurile „căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus”. Aceste femei nu sunt mulțumite. 1 Timotei 6:6 spune că, dacă avem hrană și îmbrăcăminte, trebuie să fim mulțumitori cu aceasta. Aceste femei sunt iubitoare de sine, conform Romani 12:3. 2 Timotei 3:2 vorbește despre zilele din urmă, când oamenii vor fi iubitori de sine. Vanitatea este o poftă după frumusețe. Iacov 1:14-15 spune: „Dar fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă (dorință) şi momit.” Aceasta vine din interiorul nostru. „Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.” Este vorba de o poftă după frumusețe. Acești consiliați ar putea fi descriși ca nefiind motivați de dragostea față de Dumnezeu sau dragostea față de alții, ci de iubirea de sine și de aprobarea celorlalți. 1 Ioan 2:15-17 spune: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” Acestea sunt lucruri pe care să le înveți cu cei pe care-i consiliezi, dar trebuie să spui adevărul în dragoste. Trebuie să explici; trebuie să-i înveți. Vorbiți despre accentul din Vechiul Testament. Vorbiți despre accentul Noului Testament. Lăsați-L pe Dumnezeu să-i convingă.

În al treilea rând, în loc să fim geloși, ar trebui să ne bucurăm pentru ceilalți dacă sunt mai frumoși. Este greu să nu-i urâm, dar trebuie să-i iertăm că sunt frumoși. Trebuie să-ți spui: „Este în regulă că sunt mai frumoase” și să mulțumești Domnului pentru asta. 1 Corinteni 13:4 spune că iubirea nu este geloasă.

În al patrulea rând, învață să accepți complimentele cu bunăvoință, cu încrederea că cealaltă persoană a fost sinceră. Nu judeca motivele. Filipeni 4:8 ne încurajează să ne gândim la lucruri frumoase, asumând ce e mai bun despre cealaltă persoană. 1 Corinteni 13:5 ne spune că iubirea nu este nepoliticoasă. Cunosc femei ai căror soți încearcă să le complimenteze, dar ele nu se simt frumoase, așa că se simt jignite de soțul lor. În cele din urmă, soții lor vor renunța să le spună cât de frumoase sunt.

În al cincilea rând, realizați că adevărata frumusețe se află în interior, nu în exterior. Această frumusețe este ceea ce este prețios în ochii lui Dumnezeu. Coloseni 3:2 spune: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus…” Trebuie să-i ajutăm pe cei consiliați să se gândească la Dumnezeu și să aibă o venerație față de El. În 1 Petru 2:9 citim: „Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Acesta este scopul nostru. Este a-L glorifica pe Dumnezeu și a proclama excelența Lui, în loc să ne închinăm nouă și să fim obsedați de noi înșine. Putem să ne uităm la Sara, soția lui Avraam, ca exemplu. Biblia spune că era frumoasă, dar se spune despre ea, mai ales mai târziu în viața ei, că s-a împodobit prin faptul că a fost supusă soțului ei. Apoi Petru continuă prin a o descrie ca pe o femeie sfântă care nădăjduia în Dumnezeu. Îmi amintesc prima dată când am citit Biblia, ca nou creștin, și îmi amintesc că am citit acel verset. M-am gândit: „Doamne, fă-mă așa. Vreau să fiu un sfânt. Dar nu vreau să fiu din vechime, bătrână.” Ea este o femeie sfântă din vechime, dar acum și eu sunt bătrână și vreau să fiu o femeie sfântă care speră în Dumnezeu. Un alt exemplu este Domnul nostru Isus Hristos. Știm din Isaia 53:2 că nu era nimic în ceea ce privește înfățișarea Lui ca să fim atrași de El. Știm din Scripturi că regele David a fost un bărbat frumos. Mi-aș fi dorit să-l fi văzut, poate o vom face cândva. David a scris despre frumusețea Domnului și a descris-o ca fiind frumusețea sfințeniei Sale în Psalmul 27:4 și 29:2. Nu adori acest lucru?

Există o mulțime de avertismente scripturale referitoare la vanitate. Deşertăciunea este zadarnică conform Proverbe 31:30. Este o căutare deprimantă și, în cele din urmă, fără speranță. Frumusețea, spune Proverbe 6:25, este unul dintre modurile prin care femeia adulteră își atrage prada. Tânărul este avertizat să nu se uite la frumusețea ei în inima lui. Cetatea Ierusalimului s-a încrezut în frumusețea ei. Dumnezeu îi dăduse o mare splendoare, iar ea se desfrâna, întorcându-se la idoli (Ezechiel 16:5). Inima lui Satan s-a mândrit din cauza frumuseții sale (Ezechiel 28:17).

Învață-i pe cei consiliați să nu fie legaliști în ceea ce privește îmbrăcămintea și machiajul. Unii oameni nu poartă niciun machiaj și se îmbracă doar cu îmbrăcăminte mohorâtă. E o viață de câine! Nu există niciun motiv pentru asta. Bucură-te de libertatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu; este în regulă să ai o podoabă exterioară. Dar unii oameni chiar cred că, cu cât sunt mai simpli și mai mohorâți, cu atât sunt mai plăcuți lui Dumnezeu.

S-ar putea să se bucure de ceea ce Coloseni 2 spune că este înjosirea de sine; acesta este ascetismul. Coloseni 2:23 spune: „Ele par să fie bazate pe înţelepciune, prin religia autoimpusă şi falsa smerenie, prin asprimea faţă de trup, însă nu au nici o valoare în ce priveşte înfrânarea dorinţelor naturii păcătoase.”. Frumusețea exterioară fără frumusețea interioară este o monstruozitate. Proverbe 11:22 spune: „Ca un inel de aur în râtul unui porc, aşa este o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ.”. Biblia descrie femeia venitoasă ca o iubitoare de sine, o formă de mândrie, în Romani 12:3 și 2 Timotei 3:2. Aceste femei nu sunt mulțumite, nu sunt recunoscătoare, poftesc după frumusețe și nu sunt motivate de iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru alții. Îndeamnă-le să-și transforme pasiunea, de la a se iubi pe sine și a atrage atenția asupra lor sau a evita oamenii, la o pasiune pentru Dumnezeu și pentru a-I sluji Lui, indiferent de cum arată ele. O astfel de femeie trebuie să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru cum arată și să fie recunoscătoare, indiferent de situația în care se află. Încurajează-o să îmbătrânească cu grație pentru a lăsa o moștenire fiicelor ei și femeilor mai tinere din biserică faptul că Domnul Isus a fost Cel care a contat pentru ea. Să nu trăiască precum o femeie vanitoasă și mândră, ci ca o jertfă vie adusă lui Dumnezeu (Romani 12:1). Femeile vanitoase și mândre se pot comporta în două moduri diferite. Ele fie etalează cum arată, pentru a atrage atenția asupra lor, fie sunt obsedate de defectele corpului lor și pot fi deprimate și anxioase.

Caută să o înveți pe o astfel de femeie o viziune înaltă despre Dumnezeu. Condu-o printr-un studiu bun al atributelor Sale, cum ar fi cartea Atributele lui Dumnezeu a lui A.W. Pink. O folosesc adesea. Nu este ușor de citit, dar capitolele sunt scurte. I-aș spune de fiecare dată când ajungeți la o referință din Scriptură care este citată sau chiar scrisă, să se oprească din citit și să caute referința în Biblie și să mediteze la ea. Să sublinieze părțile care-i ies în evidență, pe care le consideră importante. Apoi, când se întoarce la următoarea sesiune de consiliere, mergem pagină cu pagină și ea îmi spune ce i-a sărit în evidență, iar eu îi voi spune ce mi-a ieșit mie în evidență. Caută să o înveți conceptul de dezbrăcare și îmbrăcare, punând-o să facă un jurnal al gândurilor proprii, apoi caută să o înveți să se gândească la lucrurile de sus acum. Am un site web, marthapeacetew.blogspot.com, și sunt acolo câteva studii biblice gratuite pe care le puteți descărca și utiliza, cum ar fi fișele de lucru despre mântuire și studiul despre sfințire. Apoi mai este studiul despre dezbrăcare și îmbrăcare. La sfârșitul acestor studii, dacă persoana consiliată își face temele, există un loc care se întreabă ce știți că trebuie dezbrăcat și îmbrăcat. Asta va duce pur și simplu la formarea unei liste micuțe care poate fi agenda voastră viitoare pentru consiliere.

Transformarea modului nostru de a gândi

Am făcut un grafic numit Vanitatea, o concentrare asupra sinelui, versus un mod de a gândi concentrat pe lucrurile de sus, o concentrare pe Dumnezeu.

1. Dacă aș putea fi cu doar zece kilograme mai slabă, atunci aș putea fi mulțumită. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Am libertatea în Domnul să țin o dietă și să slăbesc 10 kilograme, dar fie că o fac sau nu, Tată, ajută-mă să fiu ca Pavel și să învăț să fiu mulțumit (Filipeni 4:11).”
2. Mă întreb dacă acel tânăr m-a observat. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Voi sluji Domnului cu bucurie, indiferent dacă acel tânăr mă va observa vreodată sau nu (Psalmul 100:2).”
3. Nu pot merge la biserică din cauza cicatricei de pe brațul meu. Oamenii vor observa. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Pot merge la biserică și o voi face pentru că Scriptura spune asta. Mă duc pentru că Îl iubesc pe Domnul și, dacă trebuie să mă simt inconfortabil, va trebui pur și simplu să mă simt inconfortabil (Evrei 10:25).”
4. Ea se uita la mine. Ea crede că sunt urâtă. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Nu am idee la ce se gândește ea. Numai Dumnezeu știe. Îi voi oferi beneficiul îndoielii și îi voi zâmbi și îi voi spune „Bună ziua.” 1 Corinteni 4:5 spune că ne este interzis să judecăm motivele și lucrurile ascunse. Domnul va face asta când se va întoarce.
5. Coapsele mele sunt deformate. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Ei bine, acestea sunt coapsele pe care mi le-a dat Dumnezeu. Arată ca ale mamei mele. Îți mulțumesc, Doamne, că indiferent de cum arăt, sunt făcută în mod minunat.”
6. Urăsc cum arăt. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Doamne, iartă-mă că sunt atât de concentrată pe mine și de nerecunoscătoare. Te laud pentru cum arăt (Psalmul 150:6).”
7. De ce a făcut-o Dumnezeu pe ea cu o asemenea frumusețe, iar pe mine m-a făcut să arăt așa? În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Doamne, mă bucur pentru ea că este atât de drăguță și o să-i spun”. Dragostea nu este geloasă.
8. Sunt prea înaltă. Urăsc să fiu înaltă. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Doamne, îți mulțumesc că m-ai făcut înaltă și mi-ai dat viață. Ajută-mă să mă concentrez să arăt dragoste altora în loc să mă gândesc la mine (Matei 22:39).”
9. Nu suport când mă privesc în oglindă. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „De fapt, adevărul este că suport. În loc să-mi inspectez toate defectele, voi cânta un psalm de laudă și mulțumire lui Dumnezeu când mă privesc în oglindă (Efeseni 4:19-20).” Persoana care este plină de Duh, adică controlată de Duhul, cântă psalmi și imnuri și cântece duhovnicești și cântă în inima ei pentru Domnul. Tocmai m-am operat de cataractă vara asta, așa că acum văd mult mai bine. Văd mult mai bine cum arăt. Odinioară imaginea mea era neclară, iar acum îmi zic: „O, pe cuvânt, nu știam că arăt așa.”
10. Mărturisesc că îmi verific defectele corpului de multe ori pe zi. Am chiar și o anumită ordine: gâtul, șoldurile, coapsele, gleznele etc. Tată, iartă-mă că sunt obsedată de corpul meu. Ajută-mă să-mi amintesc, atunci când sunt ispitită, să mă întorc la Tine cu mulțumire și laudă. Psalmul 100 spune: „Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire şi în curţile Lui – cu laudă!”
11. Am încercat să slăbesc. Toți cei care spun că sunt prea slabă încearcă doar să fie drăguți. Văd bine cum arăt. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Poate au dreptate. Acestea sunt ceea ce Biblia numește rănile unui prieten (Proverbe 27:6). Ei încearcă să mă ajute. Le voi mulțumi, mă voi ruga și îi voi cere lui Dumnezeu să-mi arate și mă voi duce la medic și îl voi lăsa să evalueze dacă sunt sau nu prea slabă din punct de vedere medical.”
12. Soțul meu vrea să aibă relații intime, dar nu suport să-l las să-mi vadă corpul. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Doamne, ajută-mă să-mi slujesc soțul în acest fel. Ajută-mă să mă concentrez să-i fiu plăcută în loc să fiu obsedată de cum arăt (1 Corinteni 7:5).“
13. O prietenă a spus că arăt bine la biserică, dar știu că nu asta se gândea cu adevărat. Am fost nepoliticoasă și lipsit de iubire când nu am spus simplu și cu bunăvoință „Mulțumesc”. În schimb, ar trebui să mă gândesc: „Numai Dumnezeu poate ști la ce se gândea ea (1 Corinteni 13:5).”
14. Nu-mi permit să fac o operație plastică, dar o voi face oricum, chiar dacă mă voi împrumuta. Gândul potrivit ar fi: „Mi-am adus aminte că „cei răi împrumută și nu dau înapoi”. Tată, iartă-mă că mă gândesc la așa ceva (1 Ioan 1:9).”

În concluzie

Trăim într-o societate foarte vanitoasă și narcisistă. Nici măcar nu poți deschide știrile fără să vezi femei îmbrăcate nepotrivit. Suntem la fel ca evreicele din vremea lui Isaia, fiicele Sionului. Noi, consilierii biblici, le putem ajuta pe persoanele pe care le consiliem să se întoarcă de la vanitatea lor la a se concentra asupra lucrurilor de sus. Ele pot învăța să fie mulțumite și să fie de fapt frumoase în ochii lui Dumnezeu. Permiteți-mi să citesc din nou 1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.

¹ Keswick (Keswickianism) – În esență, teologia Keswickiană afirmă că viața creștină constă din două momente principale (sau puncte de cotitură): justificarea și santificarea, evenimente care se întâmplă în momente diferite din viața credinciosului. După mântuire, creștinul trebuie să aibă încă o întâlnire cu Duhul Sfânt; în caz contrar, nu va progresa în sfințenie sau în lucrurile „adânci” ale lui Dumnezeu. Această a doua întâlnire cu Duhul, în terminologia Keswickiană, se numește „sfințire completă”, „a doua binecuvântare” sau „a doua atingere”. Acest accent pe o a doua experiență, după mântuire, corespunde cu ideea penticostală a „botezului” cu Duhul Sfânt. Unii din predicatorii keswickieni spun chiar că perfecțiunea fără păcat este posibilă după ce se primește „a doua binecuvântare”. [n. trad.; preluat din https://www.gotquestions.org/Keswick-movement.html]

² The Sonship Theology – set de noțiuni biblice care au ca temă centrală faptul că trebuie să înțelegem că nu suntem doar justificați, îndreptățiți, ci și adoptați. Printre sloganurile acestei mișcări se regăsesc „Relaxează-te! Ești mai rău decât crezi!” și „Predică-ți evanghelia în fiecare zi”. [n.trad.; preluat din https://rcsprouljr.com/ask-rc-what-is-sonship-theology/]

³ Vezi nota de subsol nr. 1.