Cum se uită Dumnezeu la oameni?

Cred că, începând de la cădere, fiecare persoană pe care o întâlniți se luptă cu două probleme fundamentale, prima fiind problema identității și a scopului: „Cine sunt sau din ce comunitate fac eu parte?” Iar prin prisma acestui lucru: „Ce anume sunt chemat să fac? Care este scopul meu în viață?” Așa că este vorba despre problema identității.

Dar, de asemenea, problema răului – iar aceasta are de fapt două fațete:

• Răul din exterior, adică răul care acționează împotriva mea din partea altor oameni sau circumstanțe – aceasta este suferința, deci problema suferinței.
• Și apoi există răul din interior, adică problema păcatului.

Evident, acest lucru este un lucru critic pentru noi, credincioșii. „De ce nu fac lucrurile pe care vreau să le fac? De ce mi se pare atât de greu să mă schimb? De ce sunt intențiile mele amestecate?” Astfel că toți oamenii se luptă cu aceste două probleme de bază. Problema identității și problema răului – fie că acționează împotriva mea, fie că vine din mine.

Dumnezeu se revelează în Scriptură și Își abordează oamenii în lumina acestor probleme. Marele teolog biblic Geerhardus Vos spune ceva de genul:

Tot ceea ce Dumnezeu le-a descoperit oamenilor săi despre El a fost în legătură cu nevoile lor religioase practice, și anume nevoile lor pastorale, așa cum au ieșit ele la iveală pe parcursul istoriei. Astfel, Dumnezeu își privește oamenii ca pe niște sfinți care au nevoie de confirmarea identității lor în Hristos și a scopului lor, legat de El. Își privește oamenii ca pe niște suferinzi care au nevoie de mângâiere în mijlocul încercării lor. El se apropie de oameni ca de niște păcătoși care au nevoie de confruntare pentru păcatele lor și pentru felul în care au trăit în înstrăinare față de El, și pe care care îi cheamă prin Cristos să trăiască o viață de credință și pocăință.

Astfel că felul în care Dumnezeu își vede oamenii se potrivește perfect cu ceea ce ei au nevoie.