Definire termeni importanți

Un aspect important, de care orice individ se lovește în comunicarea zilnică, este cel al definirii termenilor. Există momente în care, deși se folosesc aceleași expresii, înțelegerile să difere. Sunt mai mulți termeni întrebuințați pe acest site care se prea poate să aibă alt conținut semantic pentru alții; însă acesta este și motivul pentru care credem că este absolut necesară explicarea pe scurt a semnificației unora dintre termenii pe care îi veți regăsi.

Consiliere biblică. Această primă expresie are accepții diverse atât în lumea creștină, cât și în cea seculară. Noi credem că consilierea biblică este aplicarea personală și punctuală a Cuvântului lui Dumnezeu fie unor probleme cauzate de păcat, fie unor suferințe distincte. Pentru a se oferi un sens exhaustiv valorii expresiei, vă oferim două definiții, prima a lui Robert Kellemen, iar cea de-a doua a lui Paul Tautges. Kellemen afirmă:

Consilierea biblică, cu Cristos în centru, se întâmplă în contextul bisericii, este comprehensivă, plină de compasiune și este cultural documentată, depinzând de Duhul lui Dumnezeu în a conecta Cuvântul lui Dumnezeu la suferință și păcat prin vorbirea și trăirea adevărului lui Dumnezeu în dragoste, cu scopul de a-i echipa pe credincioși să-L iubească pe Dumnezeu și unul pe celălalt (Mat 22:35-40). Cultivă asemănarea cu Cristos și părtășia cu El și cu trupul Lui, conducând la o comunitate făcătoare de ucenici (Mat 28:18-20).¹

Tautges completează:

Consilierea biblică este un aspect personal și puternic concentrat al procesului de ucenicie … este exprimată prin ajutorul pe care ni-l oferim unii altora, în cadrul trupului lui Cristos, cu scopul de a crește la maturitate în El.²

O altă expresie folosită și care are aceeași semnificație este consiliere nouthetică. Termenul „nouthetic” provine de la grecescul noutheteo, care înseamnă „a sfătui”, „a povățui”.³ Fondatorul mișcării consilierii biblice – Jay Adams – este primul care a promovat această terminologie.

Consilierea creștină este o metodă de consiliere majoritară mediului evanghelic, care caută să completeze cercetările psihologiei moderne cu adevăruri biblice în dezvoltarea bazelor metodologice.⁴ Adesea, consilierii biblici o intitulează consiliere integraționistă, deși în cadrul mișcării de consiliere creștină se pot observa mai multe direcții:

1. Perspectiva separării radicale. Pastorul și psihologul sunt doi specialiști care operează în sfere distincte.
2. Perspectiva integraționistă. Protectorii acestui proiect spun că psihologii care se întâmplă să fie creștini sunt cei mai adecvați pentru ajutorarea oamenilor cu probleme. Ei au tendința de a folosi la început cunoștințele lor psihologice, pentru ca mai apoi să le combine cu texte din Scriptură care se aplică ideilor psihologice utilizate. De asemenea, aceștia au tendința să accepte binevoitor cercetările psihologice, în timp ce neagă învățături biblice sănătoase esențiale.
3. Perspectiva sinergică. Ei spun că, întrucât „tot adevărul aparține adevărului absolut al lui Dumnezeu”, creștinii ar trebui să adauge învățăturilor scripturale tot ceea ce psihologia afirmă bine. Problema care apare este că sistemul este în mare parte construit pe concepte extra-biblice.

Suficiența Scripturilor. Această expresie descrie, de fapt, una dintre cele mai importante doctrine din sfera bibliologiei. Ea afirmă că Scriptura, care este Cuvântul viu al lui Dumnezeu, deține toate resursele necesare pentru echiparea creștinului în vederea trăirii unei vieți fidele și plăcute lui Dumnezeu. Teologul prezbiterian John Frame a făcut o afirmație importantă despre acest caracter satisfăcător al Bibliei și a subliniat însemnătatea acesteia în rezolvarea problemelor sufletului uman: „Scriptura conține toate cuvintele divine de care este nevoie pentru orice aspect al vieții umane”.⁵

Inimă. La întrebarea „Ce vrei să spui când folosești cuvântul «inimă»?”,Paul David Tripp răspundea:

Biblia are o antropologie simplă. Dumnezeu spune că oamenii sunt făcuți din două părți: omul exterior (haina ta pământească) și omul interior (sinele tău spiritual). Biblia folosește diferite expresii – minte, emoții, voință, duh – pentru a descrie inima. Într-un anumit sens, „inima” este o expresie mare, prescurtarea biblică pentru omul interior și pentru toate funcțiile lui. ⁶

Teologia inimii este una dintre învățăturile teologice care aduce împreună mai multe dogme. Deși ea este adesea neglijată în gândirea evanghelică, mișcarea consilierilor biblici i-a redat importanța biblică pe care o are. Evangheliile, de exemplu, scot în evidență o lucrare a Mântuitorului centrată pe inimă. De mai multe ori Îl întâlnim pe Isus aducând în discuție această problemă a inimii. „Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl spurcă pe om” (Mat 15:18) sau „Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din inima lui cea rea. Căci din belșugul inimii vorbește gura!” (Lc 6:45) sau „Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura!” (In 7:38).

Adesea, în diversele cercuri de terapii și consiliere, fie seculare, fie creștine, scopurile ajung să fie pur comportamentale, fără a se ținti, în cele din urmă singurele aspecte care pot aduce transformări permanente.

¹Robert W. Kellemen, Equipping Counselors for Your Church: The 4E Ministry Training Strategy (Phillipsburg, NJ: P&R Publishing, 2011), 36.

²Paul Tautges, Counseling One Another (Shepherd Press, Wapwallopen, Pennsylvania, 2015), location 253.

³Michael Scott Robertson, „Discipline”, în Lexham Theological Wordbook, ed. de Douglas Mangum et al. (Bellingham, WA: Lexham Press, 2014), Logos Bible Software.

⁴În Anexa C sunt prezentate pe larg aceste caracteristici ale consilierii creștine.

⁵John M. Frame, Systematic Theology: An Introduction to Christian Belief (Phillipsburg, NJ: P&R Publishing, 2013), 618.

⁶Paul David Tripp, „What is ‘Success’ in Parenting Teens?”, în The Journal of Biblical Counseling, ed. David A. Powlison (Number 3, Summer, 2005), 14.