Mă simt înrobit de „evadarea” în TV și internet. Ce pot face?

Întrebare: Mă simt înrobit de „evadarea” în TV și internet. Ce pot să fac?

Cred că primul lucru pe care trebuie să îl recunoaștem este că trăim într-o cultură a distracțiilor. Astfel că sunt mult mai multe lucruri care ne pot captura atenția decât, probabil, cu o generație sau două în urmă. Lucrurile și internetul sunt bazate pe capacitatea de a fi distras și de a te pierde într-o mulțime de direcții. Chiar dacă intenționezi doar să cauți o intrebare sau o chestiune specifică, lucrurile îți pot scăpa de sub control. Astfel că suntem în mod constant confruntați cu acel obstacol, dacă vreți să-i spunem așa. Dar acesta este doar contextul; asta nu înseamnă că trebuie să fim sclavi acelui context.

Aceasta e o întrebare importantă. Este interesant că cel care pune întrebarea folosește termenul de „evadare”. Cred că lucrul acesta nu este lipsit de semnificație. Care este lucrul de care persoana respectivă vrea să evadeze? Iar unul dintre lucrurile pe care aș vrea să le înțeleg este: Ce anume este atât de dificil în a avea grijă de casă sau a avea grijă de copiii lor? Care sunt sunt unele dintre cauzele pentru care lucrurile sunt atât de solicitante? De ce anume se tem, probabil, în legătură cu asta? Dacă simt că fac o treabă proastă ca părinți în general, poate că acea „evadare” este din realitatea înfruntării acestui aspect. Și în loc să se implice în viețile copiilor lor, e mai ușor să facă abstracție de realitatea eșecului lor ca părinți pentru o vreme și să navigheze pe internet sau să facă altceva. Așa că aș vrea să știu de ce este aceasta o „evadare”. Nu doar de ce anume ești atras de internet sau de televizor, ci există vreun beneficiu care vine din acea lume? Și poate că există confort, pace, pot să înlătur realitățile vieții și să mă scufund în ceva fără griji, și care, până la urmă, nu implică relații.

Relațiile sunt dificile. A ține pasul cu lucrurile care se petrec în casă e o provocare. Și totuși, acestea sunt lucrurile la care ne-a chemat Dumnezeu. Cred că aș încuraja această persoană să aibă o perspectivă asupra vieții mai „misională”, mai îndreptată spre exterior, și anume că Dumnezeu îl cheamă la fapte bune în fiecare zi și că dă suficient har și milă pentru lucrarea la care ne-a chemat. Și cred că prin a recunoaște că El ne-a chemat să trăim valorile Împărăției în relațiile noastre cu familiile noastre și în felul în care ne trăim viața de acasă, chiar dacă este dificil, El ne propulsează spre exterior înspre acele relații și situații – în timp ce, adesea, lumea internetului și a televizorului ne atrag înspre interior, spre noi înșine.