Recunoștința: Un ingredient necesar pentru puritatea sexuală
Trăim într-o cultură intens sexualizată. Reclame la televizor, chiar la radio, curricula școlară și site-uri de știri online, chiar și vecinii tăi, toate par să promoveze auto-exprimarea și senzualitatea drept cea mai mare virtute. Așadar, consiliezi oameni, ca să nu mai vorbim de tine însuți, în lupta împotriva impurității și poftei. Nu este nicio dificultate în a găsi pasaje biblice care abordează acest aspect, însă există un pasaj care iese în evidență datorită rețetei deosebit de neobișnuite pe care acesta o oferă pentru puritate. Într-un pasaj care cheamă credincioșii să se descotorosească de cea mai mică urmă de impuritate, găsim următoarele: „Să nu existe nici obscenitate, nici vorbire nesăbuită sau glume murdare, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulțumire.” (Efeseni 5:4). Cât de neașteptat! Dumnezeu pare să spună că o armă importantă împotriva ispitei sexuale este mulțumirea. Cum se poate așa ceva?
În primul rând, înțelege că o inimă nerecunoscătoare duce la necurăție sexuală. „Nemulțumirea este calea spre a fi dat pradă unei minți depravate”, a spus un scriitor din secolul al șaptesprezecelea, Henry Scudder.1 Cel puțin asta găsim în Romani 1:18-24. Ingratitudinea se concentrează pe ceea ce nu avem (Numeri 11:1-6). Deși aveau tot ceea ce le era necesar, cei din poporul lui Dumnezeu, datorită nemulțumirii, și-au ațintit atenția mai degrabă asupra ceea ce nu aveau decât pe darul prezent al lui Dumnezeu. De ce a comis prietenul tău adulter? Un motiv este că nu a fost mulțumitor pentru soția pe care i-a dat-o Dumnezeu, dorindu-și ceea ce nu avea în loc să vadă mila lui Dumnezeu în faptul că i-a dat femeia de care Tatăl lui a considerat că are nevoie. Nerecunoștința duce la un punct de vedere greșit asupra greutăților (Exod 14:10-11; 16:1-3). În încercările pustiei, Israel se plânge și îi impută lui Dumnezeu intenții rele. Același lucru ni se întâmplă și nouă. Este dificil să trăiești viața de burlac, așa că s-ar putea să fii tentat să gândești: „De ce nu îmi dă Dumnezeu o soție? Ce viață deplorabilă!”. Având o astfel de perspectivă asupra providenței lui Dumnezeu în greutăți, îți va fi greu să reziști ispitei sexuale. Scriptura spune clar că necurăția sexuală crește în pământul nerecunoștinței.
Pe de altă parte, recunoștința este pământul fertil și adânc care produce roada purității, așa că trebuie să depui efortul de a o susține și de a o cultiva. Unde locuiesc eu pământul este dens, argilos și nu foarte bun pentru a crește lucruri, sau cel puțin așa susține soția mea Becca. Ea a crescut la o fermă în sud-estul statului Iowa cu un sol bogat, negru și fertil. Așadar, ea muncește din greu cărând pământ dintr-o parte în alta în curtea noastră, făcând compost din frunze, iarbă, „lături” (rămășițele noastre de la cină), bălegar și orice materie organică, pentru a schimba proprietățile solului și pentru a-l face mai productiv. În felul acesta trebuie să susținem și să cultivăm recunoștința dacă vrem să rămânem în picioare în fața ispitei sexuale.
Nu vei reuși doar prin a-ți spune pur și simplu: „Care-i problema, ticălos ingrat ce ești? Numără-ți binecuvântările. Fii mulțumitor!” ca și cum ți-ai putea dezvolta mulțumirea doar prin puterea voinței. Dacă vrei să crești în recunoștință, începe ca Psalmistul: „Tu ești Dumnezeul meu și Îți voi mulțumi! Tu ești Dumnezeul meu și Te voi înălța! Mulțumiți Domnului, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!”. Iubirea de neclintit a Tatălui, o dragoste care ține în veac, este garantată de moartea Fiului Său; prin sângele care a ratificat acest nou legământ al dragostei veșnice. Orice efort de a cultiva o inimă mulțumitoare va eșua dacă nu e ferm ancorat de Cruce.
Trebuie să te ocupi cu asprime de toate obstacolele din fața recunoștinței. Dacă fermierul vrea o recoltă bună, trebuie să se rezolve toate lucrurile care ar putea împiedica acest lucru. El pregătește pământul pentru semănat discuind solul, sfărâmând bolovanii de pământ. Pe timpul verii, trebuie să se ocupe de buruieni și de insecte. Trebuie să scape de orice ar putea împiedica producția. Așadar, trebuie să „sfărâmi” iluzia că recunoștința crește doar în circumstanțe bune (1 Tesaloniceni 5:18; Daniel 6:10). Trebuie să aplici o lovitură de moarte invidiei (Matei 20:1-16). Ingratitudinea începe adesea cu invidie, care pune la îndoială înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu. Ar trebui să fii de asemenea atent ca în timp ce iubești darul să nu îl uiți pe Dătător (Deuteronom 8:7-20).
Dacă vrei să cultivi o inimă mulțumitoare, ai nevoie și de „îngrășământ”, nu? Atunci folosește-te de toate modalitățile de a produce o astfel de inimă. Caută să dobândești o cunoaștere adâncă a lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 17:22-25). Întrucât Dumnezeu este singura Ființă auto-suficientă și independentă din univers, tot ceea ce El îți dă El ți-l oferă de bunăvoie, căci nimic în afara Lui Însuși nu Îl determină să o facă. Caută să dobândești o cunoaștere profundă a propriei tale persoane; fii smerit în propriii tăi ochi. Henry Scudder a exprimat bine acest lucru când a scris: „Căci ce ești prin tine însuți, decât un amestec de țărână și păcat, nevrednic de niciun bine, meritând toată nenorocirea? Tu ai nevoie de Dumnezeu, nu El de tine.”2 Ar trebui să petreci timp reflectând asupra Evangheliei și milei lui Dumnezeu față de tine prin care te cheamă la Sine (Romani 12:1). Trebuie să fii convins de dragostea lui Dumnezeu față de tine în toate lucrurile care vin din mâna Lui, fie bine, fie rău (Romani 8:28-39). Și roagă-te din toată inima ca Dumnezeu să-ți dea o inimă recunoscătoare. Amintește-ți că ești în totalitate dependent de Duhul Sfânt de a-ți produce o inimă mulțumitoare, dar ești de asemenea în totalitate responsabil să o cultivi.
În timp ce consiliezi oameni (și pe tine însuți) în lupta împotriva impurității și imoralității, nu uita niciodată rolul esențial pe care îl are recunoștința. Fii atent să expui ingratitudinea inimii, și încurajează-i să cultive mulțumirea datorită unui Tată care îi iubește, nu pentru că ei sunt recunoscători, ci grație milei Sale în Isus.
1 Henry Scudder, Umblarea zilnică a creștinului în siguranță și pace sfinte (Harrisonburg, VA: Sprinkle Publications, 1984), p. 127.
2 Scudder, p. 131.