Scriptura și problemele mele
Se spune că o familie mai înstărită i-a invitat la cină pe pastor și pe soția lui. Dorind să îi impresioneze, dar și să îi răsplătească pentru slujirea lor, au scos setul de tacâmuri de argint și au pregătit o masă pe cinste. După ce musafirii au plecat acasă, soția a început să strângă masa și să pună totul la loc. Fiind foarte atentă cu setul ei de argint, și-a dat repede seama că lipsea una din lingurițe. Înainte să stingă veioza aceasta s-a adresat soțului: „Auzi, doar nu crezi că pastorul a luat lingurița, nu?!” Soțul s-a uitat la ea mirat de această întrebare și a răspuns: „Mai știi?”. După un an de zile, fiind tot mai frământată de acest gând, s-a decis să îi invite din nou la cină pentru a clarifica situația. Înainte să servească desertul, aceasta și-a făcut curaj, a luat o gură de aer proaspăt, iar apoi l-a întrebat pe pastor: „Nu te supăra, dar am o întrebare. După ultima noastră cină împreună, acum un an, am constatat că îmi lipsea o linguriță. Știți ceva despre asta?” Zâmbind și sigur pe el acesta i-a răspuns: „Da, știu! Din discuțiile cu voi mi-am dat seama că aveați mare nevoie să vă amintiți că sfaturile Scripturii sunt suficiente în toate probleme vieții, așa că am lăsat lingurița în Biblia voastră din living, la 2 Timotei 3. Nu ați găsit-o nici până acum?”
Evident că râdem atunci când auzim astfel de anecdote. Însă din cam toate sondajele de opinie realizate în zilele noastre reiese faptul că sub 10% dintre creştini consultă Biblia în fiecare zi, în timp ce 50% o fac doar de câteva ori pe lună. Restul? Doar o dată pe lună sau nici măcar.
Oare nu vin ezitările noastre din faptul că ne-am oprit să credem că adevărurile Scripturii sunt suficiente pentru înțelegerea și rezolvarea tuturor problemelor non-fizice ale ființei umane?
Oare care este motivul pentru care nu ne ducem la Scripturi pentru a găsi răspunsuri la problemele noastre? Evident, nu pentru că nu avem probleme. De fapt, experiența comună ne atrage atenția într-un mod stringent că avem tot mai multe. Nu știu care este primul răspuns care îți vine ție în minte la această întrebare, însă te rog să te gândești cu atenție la acest posibil răspuns: Oare nu vin ezitările noastre din faptul că ne-am oprit să credem că adevărurile Scripturii sunt suficiente pentru înțelegerea și rezolvarea tuturor problemelor non-fizice ale ființei umane?
Și dacă este așa, atunci problema noastră este modul în care privim conținutul Bibliei; ceea ce știm greșit despre ea sau ceea ce nu prea știm. Iată de ce apostolul Pavel, în 2 Timotei 3, consideră fundamental ca Timotei să cunoască trei adevăruri esențiale despre Scriptură și problemele omului.
Tot acest pasaj bine cunoscut, pe care mulți dintre noi l-am memorat, începe cu câteva cuvinte care nu fac altceva decât să stabilească contextul în care sunt plasate: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele”.
Oare la ce se referă expresia „zilele din urmă”? Fără să ne dăm seama, putem considera că acestea se referă la ceva ce urmează să se întâmple, dar o astfel de interpretare ar rata intenția autorului. De fapt, expresia se referă la epoca actuală. De unde știm asta? Deoarece autorul cărții Evrei ne-a spus cât se poate de clar: „…în aceste zile de pe urmă, El (Dumnezeu) ne-a vorbit prin Fiul” (Evrei 1:2 NTR).
Noi trăim astăzi vremurile din urmă. O perioadă de timp pe care Pavel o caracterizează folosind aceste cuvinte: „vremuri grele”. Dar de ce? „Căci oamenii vor fi iubitori de sine.” Aceasta este caracteristica numărul unu a acestei perioade de timp – este antropocentrică – omul la centru. Dorințele omului devin reperul și norma societății, iar dacă cineva îndrăznește să spună altceva, este considerat lipsit de dragoste.
Însă ceea ce putem rata ușor în acest pasaj este că ținta pistolului nu este îndreptată înspre toți oamenii, ci înspre o categorie anume de oameni. Care? Aceia care pretind că îl cunosc pe Dumnezeu și sunt religioși, dar a căror trăire contestă toate aceste pretenții și demonstrează că se iubesc mai mult pe ei și plăcerile lor! Cum ar trebui să ne raportăm față de acești oameni? Iată: „Îndepărtează-te de astfel de oameni!” Atenție mare! Noi nu suntem chemați să ne îndepărtăm de toți oamenii, ci de acea categorie de persoane care „întotdeauna învaţă, dar nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului” și care au „doar o formă de evlavie”. De ce? Deoarece se iubesc pe ei mai mult decât orice altceva.
Mitologia greacă ni-l prezintă pe Narcissus, un vânător din Sparta care era cunoscut pentru frumusețea lui. Într-o zi, în timpul verii, i s-a făcut foarte sete după o sesiune de vânat. Acesta s-a aplecat să bea apă dintr-o piscină. Însă, în timp ce a făcut asta și-a văzut chipul în luciul apei. Narcissus nu a realizat că era pur și simplu reflecția propriului chip și s-a simțit profund îndrăgostit de această imagine ca și cum ar fi fost o altă persoană. În imposibilitatea de a se retrage de la piscină, a căzut în disperare până când a murit, în cele din urmă, de sete și de foame.
Atunci când cauți soluții la problemele tale, trebuie neapărat să cunoști că aceștia sunt acei oameni la care nu vei găsi răspunsuri reale. Mai mult, când cineva îți spune că soluția se află în tine, că tu poți face o diferență, că în tine se află resurse de neimaginat, trebuie să fugi de el! În mod ultim, problema fundamentală a omului nu este lipsa de interes pentru adevăr, ci egocentrismul care îl orbește să-l vadă.
După ce afirmă toate acestea, Pavel își îndreaptă atenția spre tânărul Timotei dorind să arate contrastul dintre el și cei care se iubesc pe sine. Cu alte cuvinte Pavel spune despre Timotei: „tu nu ai urmărit filozofia vremurilor din urmă, ci ai urmărit ceva total diferit”. O persoană cu un caracter exemplar, așa cum era Pavel. De fapt, prin aceasta Pavel descoperă răspunsul la câteva întrebări esențiale ce ne ajută să îi identificăm pe cei care ne pot ajuta în problemele noastre:
- Ce învață? – „învățătura mea”. În mod evident aceasta este o referire la o învățătură creștină sănătoasă. Astfel, prima dată să te uiți la doctrina lui.
- Cum trăiește? – „purtarea mea”. Aceasta este o referire la conduita vieții sale și la modul în care trăia zilnic. O gândire sănătoasă trebuie să ducă la o trăire sănătoasă.
- Ce îl motivează? – „scopul meu în viață”. Evident asta era o referire la pasiunea pe care Pavel o avea în a face Evanghelia cunoscută printre neamuri. Scopul lui în viață nu era să trăiască pentru el, ci pentru Dumnezeu și alții.
- Cum acționează? – „credința mea”. Termenul original exprimă ideea de credincioșie. Este imaginea unui om stabil, care perseverează.
- Cum privește viața? – „răbdarea mea”. Pe cât de perseverent era în împlinirea scopurilor sale, pe atât de răbdător era. Într-o lume a instantaneului, trebuie să ne luăm repere oameni care știu să aibă răbdare. Răbdarea are victoriile ei!
- Cum se poartă cu cei din jur? – „dragostea mea”. Aceasta exprimă ideea unui om care acționează dintr-un spirit iubitor.
- Cum privește încercările? – „fermitatea mea”. Acesta este un termen folosit pentru a prezenta ideea de rezistență și anduranță în mijlocul încercărilor.
Dacă ar fi să răspundem acum la întrebarea: „Cine mă poate ajuta în problemele mele?”, răspunsul ar trebui să fie atât de evident: neapărat un om care demonstrează un caracter biblic. Iată de ce pentru a identifica și păstra soluții biblice la problemele vieții este extrem de important să trăim în proximitatea unor oameni exemplari care să ne fie mentori și modele de urmat.
Jean Calvin spunea:
„Întrucât intenția noastră acum este să discutăm despre biserica vizibilă, să învățăm din simplul titlu de „mamă” cât de folositoare și într-adevăr necesară este cunoașterea ei. Fiindcă nu există nicio altă modalitate de a intra în viață, dacă această mamă nu ne concepe în pântecul ei, dându-ne naștere, hrănindu-ne la sânul ei și, în cele din urmă, dacă nu ne păstrează în grija și sub călăuzirea ei până când, lepădând acest trup muritor, să devenim ca îngerii. Slăbiciunea noastră nu ne permite să părăsim școala ei până când nu am fost elevi toată viața… Favoarea părintească a lui Dumnezeu și mărturia specială a vieții spirituale se rezumă la turma Sa, de aceea este mereu dezastruos să părăsești biserica.”
Această afirmație indică tocmai înspre importanța bisericii în viața credincioșilor. Credincioșii sunt responsabili să caute în biserică îndrumare și susținere pentru viața lor personală. Studiul lui Calvin asupra Scripturii l-a convins de faptul că hrănirea, edificarea, sfințirea și purtarea poverilor credincioșilor are loc în contextul comunității creștine.Însă, această comunitate ar fi incompletă fără următorul aspect esențial.
După tot ce i-a spus mai devreme lui Timotei, Pavel pune un pic penița jos și se gândește. Stai un pic, nu vreau să-l fac pe Timotei dependent de mine ca învățător al lui. Cum să fac să îi arăt că, în mod ultim, eu nu sunt sursa soluției, ci doar mijlocul prin care soluția este livrată? Simplu, îi voi spune care este sursa: „Din copilărie cunoști Sfintele Scripturi, care-ți pot da înțelepciunea ce duce la mântuire prin credința în Cristos Isus”.
Cei mai mulți dintre noi cunoaștem foarte bine aceste versete, însă, dați-mi voie să vă arăt cinci adevăruri evidente despre Suficiența Scripturii din aceste câteva cuvinte:
- ESTE SFÂNTĂ SAU SACRĂ – „Din copilărie cunoști Sfintele Scripturi”
Biblia este separată de orice altă scriere sau lucrare literară; este unică și se înscrie într-o categorie cu totul aparte. Nicio altă scriere nu se poate compara cu ceea ce este scris în Scripturi. Gândiți-vă doar că deși a fost scrisă de numeroși autori, pe parcursul a mii de ani și în culturi atât de diferite, descoperă un mesaj unitar și coerent pe tot parcursul ei.
- ESTE CAPABILĂ – „…care-ți pot da înțelepciunea ce duce la mântuire prin credința în Cristos Isus.”
Are puterea de a face lucruri pentru și în oameni. Așa cum scria Jay Adams: „Este instrumentul Duhului Sfânt care lucrează în mințile și în inimile oamenilor pentru a-i face asemenea lui Cristos. Fiind asociată în mod specific cu Duhul Sfânt, atât în conținut, cât și în ce privește aplicabilitatea sa, Biblia este puternică, capabilă să ne transforme viața.”
- ESTE INSPIRATĂ DE DUMNEZEU – „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu…”
În mod literal, cuvântul grecesc tradus „inspirat” înseamnă „insuflat de Dumnezeu”. Pavel spune că Biblia este unică și capabilă, deoarece adevărurile sale își au originea în Dumnezeu; ele nu sunt doar opinii sau descoperiri sau înțelegeri ale omului. Pentru primii creștini, cuvintele Scripturii erau pline de autoritate și suficiente întrucât deși proveneau prin intermediul oamenilor, ele își aveau în ultimă instanță originea în Dumnezeu.
- ESTE FOLOSITOARE – „și de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate”
Are valoare utilitară; îmbunătățește viața; este folositoare în orice fel – pentru timp și eternitate, pentru relația noastră cu Dumnezeu și relația cu semenii, pentru bunăstarea noastră spirituală, emoțională și mentală, pentru căsniciile și familiile noastre, pentru scopurile și motivațiile noastre, pentru îndrumare și direcție, pentru consolare și provocare, pentru prevenirea și rezolvarea problemelor noastre interioare și interpersonale, pentru toate aspectele vieții. Cum este utilă? Iată: „pentru învățătură”. Este instrumentul pe care Duhul Sfânt îl folosește ca să ne învețe, oferindu-ne un standard cu privire la ce este corect sau greșit, bine și rău, adevărat și fals, în legătură cu toate problemele cu adevărat importante ale vieții.
Mai apoi „pentru mustrare”. Este utilă pentru a mustra; instrumentul pe care Duhul Sfânt îl folosește să condamne păcatul, pentru a ne arăta unde și cum greșim în gândire, motivele, dorințele, atitudinile, sentimentele, valorile, acțiunile și reacțiile noastre.
Apoi „pentru îndreptare”. Biblia este utilă pentru corectare sau îndreptare; instrumentul pe care Duhul Sfânt îl folosește pentru a ne îndruma în direcția bună și a corecta gândurile, motivele, sentimentele, acțiunile și vorbirea noastră păcătoasă. Scriptura nu se rezumă să ne spună unde greșim, ci ne arată și cum trebuie să ne schimbăm și ce anume să schimbăm.
Nu în ultimul rând „pentru instruire în dreptate”. Este instrumentul pe care Duhul Sfânt îl folosește pentru a ne ajuta să dezvoltăm obiceiuri noi de viață. Face ca ceea ce este nenatural – trăirea în dreptate – să devină natural. Face ca ceea ce este greu – trăirea după voia lui Dumnezeu – să fie mai ușor.
Nu în ultimul rând, Biblia:
- ESTE COMPLETĂ – „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și pe deplin echipat pentru orice lucrare bună.”
Prin Scriptură, Duhul Sfânt îi echipează complet pe slujitorii Săi, pentru ca aceștia să facă tot ceea ce le cere Dumnezeu să facă în societate. Au oare aceștia nevoie de ceva mai mult pentru nevoile sufletului lor? Este orice altceva realmente necesar? Categoric nu! Scriptura poate să echipeze în mod desăvârșit orice credincios.
Toate acestea ar trebui să ne ofere curaj în a afirma: în Scripturi creștinii au la dispoziție tot ce au nevoie atât pentru a-i înțelege pe oameni și problemele lor sufletești, cât și pentru a-i ajuta să găsească rezolvarea acestora.
În lumea consilierii biblice circulă o fabulă veche despre șase oameni orbi care s-au izbit de același elefant și au pipăit părți diferite ale animalului. Un orb s-a apropiat de partea din față a animalului și a apucat trompa lui, apoi a spus: „Un elefant este ca un furtun de pompieri”. Al doilea orb s-a întâmplat să atingă unul din colții de fildeș și a spus: „Un elefant este ca o suliță groasă”. Al treilea orb a pipăit partea laterală a elefantului și a spus: „Un elefant este ca un perete”. Cel de-al patrulea s-a apropiat de elefant pe la spate și, prizându-i coada, a spus: „Un elefant este ca o frânghie”. Al cincilea om a apucat unul din picioarele elefantului și a spus: „Un elefant este ca trunchiul unui copac”. Al șaselea, care era foarte înalt, a apucat una din urechile elefantului și a spus: „Un elefant este ca un evantai”.
Care din aceste descrieri ale unui elefant este corectă? Toate și totuși niciuna dintre ele. De ce? Pentru că fiecare a explorat doar o porțiune limitată din întregul elefant. Tot așa este și va fi întotdeauna cu omul muritor, finit, atunci când se pune problema discernerii adevărului.
În mod ultim, ceea ce face Scriptura să fie atât de fascinantă și extraordinară este faptul că ea ne conduce la „Cel ce ne cheamă” să fim copiii Lui. Credința vine în urma auzirii. Biblia oferă tot ceea ce este adevărat și complet pentru o viață plină de succes spiritual. Tot ceea ce avem nevoie pentru a avea o relație corectă cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu alți oameni.
Probabil că nu există un rezumat mai bun al învățăturii Bibliei despre suficiența noastră totală în Cristosul revelat de Scripturi, precum aceste cuvinte ale lui Petru:
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viață și evlavie, prin cunoașterea Celui Ce ne-a chemat prin slava și virtutea Lui.” 2 Petru 1:3 NTR
În mod ultim, ceea ce face Scriptura să fie atât de fascinantă și extraordinară este faptul că ea ne conduce la „Cel ce ne cheamă” să fim copiii Lui. Credința vine în urma auzirii. Biblia oferă tot ceea ce este adevărat și complet pentru o viață plină de succes spiritual. Tot ceea ce avem nevoie pentru a avea o relație corectă cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu alți oameni.