Speranță reală pentru boala Parkinson
„Vreau să vă las câteva minute să vă trageți răsuflarea, deoarece sunt sigur că un diagnostic de Parkinson nu era ceva la care vă așteptați.” După o examinare care a durat o oră, același medic care îl diagnosticase pe tatăl meu cu boala Parkinson mi-a confirmat că și eu aveam Parkinson, la 35 de ani. După încă o oră în care am pus mai multe întrebări și am încercat să-mi dau seama care sunt următorii pași pentru mine, am părăsit cabinetul știind că Domnul era suveran și că îmi dădea o nouă lucrare.
În timp ce încercam să gândesc corect, au existat momente de îndoieli și temeri. Cum va arăta viața mea? Cât timp aș putea continua să slujesc în biserica pe care o iubeam atât de mult? Ce se va întâmpla cu soția și copiii mei? Încă mai sunt ocazii în care aceste gânduri și altele asemănătoare mă consumă și devin copleșitoare.
Cu toate acestea, deși luptele fizice și emoționale sunt reale, iar viitorul, cum va arăta viața, este incert, Cuvântul lui Dumnezeu dă speranță. Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure și de nezdruncinat chiar și atunci când nu le putem vedea sau înțelege. Care sunt unele dintre aceste promisiuni care pot da speranță pentru cei care suferă de boala Parkinson?
În primul rând, cei care suferă de boala Parkinson au o șansă unică, în sensul că au o încercare care durează o viață întreagă și pe care Domnul o folosește pentru a le reaminti cine sunt în Hristos.
Pentru mulți dintre cei care au Parkinson, o mare parte din viață devine centrată pe căutarea unui leac sau a următorului medicament care promite o mai mare ameliorare. Pentru alții, lupta împotriva bolii Parkinson a devenit identitatea lor. Cu toate acestea, vreau să îi încurajez pe cei care și-ar putea strânge identitatea în jurul bolii Parkinsons că există o identitate mai bună. Pentru cei care și-au pus credința în Hristos pentru mântuire, identitatea ta nu constă în a avea boala Parkinson. Mai degrabă, trebuie să vezi că identitatea ta este în Hristos. Ești un copil al lui Dumnezeu și, ca atare, te afli în grija Lui bună și iubitoare. Identitatea ta este în Hristos și nu în limitele tale sau chiar în realizările tale.
Ca atare, asta înseamnă că mintea trebuie să fie fixată pe adevărul a ceea ce face Domnul prin această boală. S-ar putea să fii mai limitat în modurile în care poți sluji, dar nu așa se măsoară purtarea de grijă a Domnului. Faptul că suntem limitați în mobilitate, în loc să ne provoace furie, ar trebui să ne îndrepte gândul asupra modului în care Domnul caută să ne arate dependența noastră totală de El pentru toată viața.
În al doilea rând, viața este plină de dificultăți și toate acestea sunt rânduite de Tatăl nostru bun și iubitor, nu pentru a ne zdrobi, ci pentru a ne sfinți. Suferința ne arată modul în care nu suntem perfecți (2 Corinteni 4:16-18, 11:23-33). Ea ne arată păcatul și slăbiciunea noastră într-un mod în care nimic altceva nu o poate face. Dumnezeu, în bunătatea Sa, ne expune inimile în aceste momente pentru ca noi să ne întoarcem la El cu mai multă credință și încredere.
Poate că trupul nostru fizic se deteriorează, dar omul nostru interior (ceea ce Biblia numește adesea inima) este transformat pentru a deveni mai evlavioși (2 Corinteni 4:16-18). Cu toate acestea, transformarea este progresivă, nu instantanee. Atunci când începi să faci exerciții fizice sau când cauți să-ți îmbunătățești echilibrul, știi că este nevoie de mai mult de o ședință cu fizioterapeutul. La fel se întâmplă și cu înnoirea noastră interioară. Fiecare zi necesită un efort pentru a gândi corect despre Domnul și despre situația proprie. Deși nu este ușor și am putea fi tentați să renunțăm, speranța este că în fiecare zi în care trăim cu Parkinson și căutăm să umblăm în ascultare de Domnul, suntem transformați în chipul lui Hristos!
În ce fel ar putea Domnul să te maturizeze pentru a fi mai asemănător cu Hristos? Deși va fi diferit pentru fiecare persoană în parte, ia în considerare următoarele domenii în care Dumnezeu ar putea fi la lucru.
Smerenia și a învăța să-i slujim pe alții. Suferința ne poate dezvălui adesea cât de egoiști suntem (Filipeni 2:3-4). Această virtute principală ar putea rezuma toate celelalte domenii de creștere, dar este important să vedem modurile în care trebuie să creștem într-o smerenie asemănătoare cu cea a lui Hristos. Smerenia, așa cum este văzută la Hristos, înseamnă o gândire de slujitor.
Slăbiciune. Ca unii care trăim cu o boală care ne face să ne mișcăm cu dificultate, aceasta ne amintește că nu suntem atât de puternici pe cât credeam că suntem. De fapt, faptul că suntem nevoiți să cerem ajutor este o reamintire constantă a faptului că suntem creaturi slabe care au nevoie de Hristos și de harul Său zilnic (2 Corinteni 12:9-10).
Creșterea în rugăciune. Chiar dacă nu ești în măsură să slujești pe cineva din cauza unor limitări fizice, poți totuși să te rogi pentru cineva sau să scrii (sau să dictezi) un bilet de încurajare. Atunci când stai ore întregi pe spate sau ești țintuit pe scaun sau în pat, Domnul te poate învăța să ai încredere că El controlează toate lucrurile, că trebuie să stăm liniștiți și să știm că El este Dumnezeu!
Demascarea idolilor. Pentru mulți, locul de muncă, abilitățile lor sportive, casa, statutul social sau contul bancar devin obiectul de cea mai mare valoare. Nici unul dintre aceste lucruri nu este în mod inerent rău. Cu toate acestea, atunci când le prețuim mai mult decât pe Hristos, ne închinăm acelor lucruri. Atunci când nu le obținem, avem tendința de a răspunde în moduri păcătoase. Biblia numește aceste lucruri idoli (Iacov 4:1-3).
O mai mare încredere în Hristos. Durerea și suferința ar trebui să ne reamintească faptul că nu suntem încă în ceruri. Poate că suntem prea concentrați asupra lucrurilor lumii, prea dependenți de noi înșine, în loc să ne bazăm pe Domnul și să găsim satisfacție în El. Hristos ne poate dezbrăca astfel încât să nu avem altă opțiune decât să ne încredem în El!
A treia promisiune plină de speranță este că Domnul nu folosește aceste încercări doar pentru a ne maturiza, ci și pentru a ne face să trăim și să tânjim după veșnicia în ceruri. Durerea și boala sunt normale de partea aceasta a cerului, dar, așa cum am văzut și am discutat, Dumnezeu este suveran peste toate și aduce încercări în viața noastră pentru a ne crește și a ne maturiza.
Una dintre binecuvântările de a avea o boală precum Parkinson este că, în timp ce corpul încetează să mai funcționeze așa cum o făcea înainte, iar lucrurile care odată ne făceau plăcere nu ne mai satisfac, avem un dor mai mare de cer (2 Corinteni 4:18). Așa cum scria John Calvin: „Profităm din plin în urma disciplinei crucii… pentru că trebuie să reținem că mintea noastră nu se trezește niciodată serios să dorească și să aspire după viitor, până când nu a învățat să disprețuiască viața prezentă”.1
Nu știm ce ne va aduce această viață scurtă, dar știm că Dumnezeul nostru, care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, a rânduit toate lucrurile pentru binele nostru veșnic și pentru gloria Sa (Romani 8:32). Iar când credința noastră se va transforma în vedere, vederea binefăcătoare a lui Hristos va fi punctul culminant al laudei noastre de pe pământ – „Aleluia! Tot ce am este Hristos. Aleluia! Isus este viața mea!”2
În momentul în care scriu aceste cuvinte, sunt aproape 6 ani de când am fost diagnosticat. Nu am răspuns mereu perfect în modul în care am scris. Cu toate acestea, sunt recunoscător pentru harul pocăinței date de Dumnezeu în timp ce parcurg această nouă călătorie a vieții cu boala Parkinson. Sunt sigur că voi continua să mă lupt cu gândurile mele și va trebui să cresc continuu în încrederea mea în Domnul și să știu că planul Lui pentru viața mea este mai mare decât al meu.
1 John Calvin, „Meditând la viața viitoare” (Of Meditating on the Future Life) în Institutele religiei creștine (p. 639).
2 Versuri din cântarea All I have is Christ (Sovereign Grace Music) – o traducere în limba română puteți găsi aici. – n.trad.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.
Matt Mumma
pastor, consilier biblic
Matt Mumma slujește ca pastor asociat și consilier la Cornerstone Church din Jackson, WY. El este, de asemenea, consilier certificat de ACBC.
