Dorințele neîmplinite și comorile lui Dumnezeu
Odată, o persoană consiliată m-a întrebat cum ar putea să nu mai tânjească după o dorință care nu era îndeplinită în viața ei. Lucrul după care tânjea nu era greșit. De fapt, dorința inimii ei era ceva care era bun și venea de la Dumnezeu. Cu toate acestea, după mulți ani, ea începuse să realizeze și să recunoască faptul că dorința ei s-ar putea să nu fie niciodată împlinită. Drept urmare, ea se lupta să știe cum să-și trăiască viața pentru a-L onora pe Dumnezeu ca răspuns la situația ei. Această persoană consiliată nu era singura care se confrunta cu această problemă; am discutat cu multe femei care trăiesc cu dorințe nesatisfăcute și cu năzuințe goale. Adevărul este că toți trăim în acest fel într-o anumită măsură.
De aici apare întrebarea: cum răspundem la aceste dorințe neîmplinite care ne chinuie inimile? Cum putem face mai mult decât să încercăm să luptăm împotriva dorințelor sau să le acoperim în speranța că vor dispărea? Pe măsură ce am experimentat propriile mele dorințe neîmplinite, Dumnezeu m-a învățat cu credincioșie că El intenționează să folosească golul din inimile noastre pentru a produce în noi ceva care are o valoare și o importanță de durată. Avem multe de învățat din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la aceste întrebări și multe comori de câștigat ca urmare a umblării pe acest drum dureros.
Suntem îndemnați în Scriptură de multe ori să ne îmbrăcăm o inimă plină de recunoștință și de mulțumire. Apostolul Pavel ne spune în mai multe locuri diferite că voia lui Dumnezeu pentru noi este ca noi să mulțumim în orice împrejurare, indiferent de circumstanțe, până la punctul în care să fim copleșiți de recunoștință (Coloseni 2:7, Coloseni 3:15-17; 1 Tesaloniceni 5:18).
Cum ne umplem așadar de recunoștință față de Dumnezeu atunci când există o durere interioară pentru ceva ce El nu a voit? Trebuie să căutăm zilnic, și cu mare intenție, să luăm aminte și să mulțumim Domnului pentru ceea ce ne-a dat și ce a făcut El în folosul nostru (Psalmul 103). Ca oameni, suntem tentați să devenim miopi și chiar să fim obsedați de ceea ce nu avem, în loc să ne bucurăm de tot ceea ce avem. Pentru persoana consiliată care trăiește cu dorințele neîmplinite ale inimii, ea trebuie să lupte împotriva tentației de a se concentra asupra a ceea ce Dumnezeu nu a îngăduit în viața ei și, în schimb, să debordeze de recunoștință și bucurie pentru multele moduri în care bunătatea și harul Său au fost revărsate asupra ei (Efeseni 1).
Alegerea de a-L onora pe Dumnezeu prin răspunsurile noastre la durere poate fi extrem de dificilă. Îi putem ajuta pe cei pe care îi consiliem și ne putem reaminti nouă înșine să răspundem la dorințele nesatisfăcute din viața noastră cu atitudini, cuvinte și comportamente corecte. Putem fi ispitiți să ne lăsăm cuprinși de manifestări firești și păcătoase precum amărăciunea, mânia, gelozia, manipularea și obsesia pentru sine.
În aceste momente, trebuie să luptăm, murind față de propriile noastre dorințe și egoism, căutând să fim plini de roada Duhului chiar și atunci când suntem răniți și îndurerați (Galateni 5:22-23). Atunci când suntem ispitiți să ne umplem cu amărăciune, trebuie să luptăm pentru recunoștință. Când suntem ispitiți de mânie, trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu să ne înmoaie inima. Când suntem măcinați de gelozie, trebuie să învățăm mulțumirea. Atunci când ne trezim căutând să manipulăm pentru a ne schimba circumstanțele, trebuie să ne supunem lui Dumnezeu și planului Său pentru viața noastră. Când tot ce vedem sunt propriile noastre dorințe nesatisfăcute, trebuie să căutăm să ne gândim mai puțin la noi înșine și să ne transformăm durerea într-o oportunitate de a-i sluji și iubi pe alții (Filipeni 2:4; 2 Corinteni 1:3-5). Cufundarea în durerea dorințelor nesatisfăcute este o strangulare a sufletului, dar alegerea de a răspunde la durerea noastră într-un mod care Îl onorează pe Dumnezeu va aduce libertate și bucurie.
De multe ori tânjim după lucruri care sunt bune și care sunt de la Dumnezeu. Bărbatul singur își dorește să se căsătorească, femeia infertilă tânjește după un copil, soția vrea ca soțul ei să o înțeleagă și să o prețuiască. Dar aceste dorințe dumnezeiești pot deveni disproporționate dacă se transformă în ceva ce trebuie să avem pentru a fi fericiți și mulțumiți. Dorințele care încep ca o dorință sau o speranță pot deveni un idol al inimii, propulsându-l pe cel care le caută să nu se oprească de la nimic pentru a obține ceea ce își dorește.
Îl putem ajuta pe cel consiliat să vadă că adevărata comoară nu constă în a obține ceea ce crede că îl va face fericit și mulțumit, ci în a se supune față de ceea ce face Dumnezeu în viața sa. Pe măsură ce învață să se supună și să se încreadă în Domnul, va începe să dorească mai mult credința, încrederea, dependența și roadele crescânde care vin din încercare decât satisfacerea dorințelor lor pământești. În același mod, apostolul Pavel ne-a lăsat un exemplu de urmat atunci când a ales să socotească toate lucrurile ca fiind mai puțin importante în comparație cu bogăția cunoașterii lui Isus Hristos, Domnul său (Filipeni 3:8).
Pentru persoana consiliată care trăiește cu o dorință pământească pe care Dumnezeu a ales să nu o satisfacă, aceasta dezvăluie o dorință mai profundă care poate fi satisfăcută doar în Însuși Dumnezeu. În goliciunea și năzuința noastră, trebuie să privim la Dumnezeu pentru a ne împlini dorințele. Soția care nu este înțeleasă sau apreciată de soțul ei poate să se îndrepte spre Dumnezeu și să se agațe de înțelegerea și prezența Lui atunci când se simte singură. Bărbatul singur care își dorește o soție se poate odihni în siguranța grijii și a providenței suverane a lui Dumnezeu. În Psalmul 16, învățăm că nu avem nimic bun în viață în afară de Domnul și că numai El este partea noastră. Regele David proclamă că în prezența lui Dumnezeu există plinătate de bucurie și desfătări veșnice (versetul 11).
Ca oameni, avem tendința de a crede că știm ce este mai bine pentru viața noastră. Atunci când tânjim după ceva, putem să ne convingem pe noi înșine că este ceea ce avem nevoie, iar faptul că Dumnezeu ne reține acel lucru poate părea crud și lipsit de iubire. În aceste momente trebuie să învățăm să ne încredem în grija suverană și plină de iubire a Lui pentru viețile noastre. Învățând mai multe despre caracterul lui Dumnezeu și lipindu-ne de adevărul promisiunilor Sale, aceasta ne amintește faptul că tot ceea ce El permite sau nu permite se află în interiorul planului Său înțelept și suveran. Psalmul 18:30 declară: „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită”! Căile Sale sunt perfecte, putem alege să ne încredințăm grijii Sale suverane, având încredere că El știe perfect de ce avem nevoie (Romani 11:33).
În cele din urmă, a trăi cu dorințe neîmplinite în viață ne antrenează să ne întoarcem atenția de la cele pământești și temporale și să tânjim după cele veșnice. Atunci când planul lui Dumnezeu pentru viața noastră include îngăduirea unei dureri interioare profunde care pare să nu dispară, putem privi cu speranță spre o vreme în care toate lacrimile noastre vor fi șterse și nu va mai exista suferință sau durere (Apocalipsa 21:4). În dorul nostru, învățăm să trăim ca niște exilați pe Pământ, știind că adevărata noastră casă este în Ceruri (Evrei 11:13-16). Slavă lui Dumnezeu că în Ceruri tot dorul nostru pământesc va înceta și că, în sfârșit, vom fi în prezența Celui care oferă plinătate de bucurie!
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.
Cody Newcome
consilier biblic, soție și mamă
Cody Newcome este soție și mamă adoptivă a 3 copii. Este consilier biblic certificat ACBC și slujește ca și consilier în biserica ei locală din Littleton, Colorado.
