Cum să răspunzi atunci când copilul tău este etichetat cu un diagnostic psihiatric

Cu câțiva ani în urmă, fiica mea, care era în clasa a doua, a venit acasă de la școală declarându-mi că era deprimată. Am fost curioasă și puțin îngrijorată de unde provenea acest lucru, deoarece acesta era un cuvânt nou pentru ea și un nou mod de a gândi despre ea însăși și despre viață. După câteva întrebări, a devenit evident că școala ei primară îi educa pe copii cu privire la sănătatea mintală și la semnele de avertizare ale depresiei. Simțindu-se probabil tristă sau singură în acea zi la școală, micuța mea primise acum un titlu pentru acele emoții care se aflau în interiorul ei și, în efortul de a se potrivi cu cei din jur, își luase această nouă identitate de depresie. Din fericire, în acel moment, Domnul mi-a dat ocazia să vorbesc cu ea despre aceste lucruri și să încep să o ajut să reîncadreze ceea ce gândea și simțea folosind adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

Este trist că această experiență cu fiica mea este similară cu ceea ce multe alte familii experimentează astăzi cu propriii lor copii. Trăim într-o lume a tinerilor răniți și confuzi și într-o societate care caută răspunsuri la abundența de depresie, anxietate și comportamente de autoagresiune din jurul nostru. Acești copii care se zbat nu știu cum să proceseze durerea și emoțiile pe care le trăiesc și, adesea, nu au pe nimeni la care să apeleze pentru ajutor. În încercarea de a opri valul „crizei de sănătate mintală”, agențiile guvernamentale, școlile și furnizorii de servicii medicale încearcă să dea răspunsuri la problemele cu care se confruntă copiii noștri prin etichetare, diagnosticare și prescrierea de medicamente. Părinții bine intenționați doresc să ajute la alinarea suferinței copiilor lor și să elimine o serie de comportamente negative și tulburarea din casele lor. În consecință, părinții găsesc adesea alinare în diagnosticul psihiatric al unui medic și în tratamentele prescrise.

Cu toate acestea, în calitate de părinți creștini, trebuie să abordăm această criză cu tinerii noștri printr-o altă perspectivă. Este privilegiul și datoria noastră să ne uităm la Cuvântul lui Dumnezeu, să ascultăm ce spune El despre originea acestor emoții și a comportamentelor care le însoțesc și să credem și să aplicăm răspunsurile Sale pentru speranță și schimbare biblică în mijlocul dezbinării.

Cum definește Biblia problema

Poate fi tentant să vrem să explicăm comportamentele derutante și luptele emoționale ale copiilor noștri cu ajutorul unor etichete psihologice, căutând posibile motive pentru care se comportă așa cum o fac. Se pare că ușurează cumva durerea atunci când putem spune că comportamentul imprevizibil sau deranjant al copilului nostru se datorează faptului că are o tulburare care este identificată și etichetată într-un manual de diagnostic. Dar, realitatea este că aceste etichete sunt neputincioase atunci când încercăm să aducem speranța și schimbarea reală și de durată de care copiii noștri au atât de mult nevoie.

Ca să fie clar, în unele cazuri, un diagnostic medical este o explicație binevenită pentru luptele pe care un copil le are în omul său exterior (corp și creier) și, cu compasiune, trebuie să luăm în considerare modul în care suferă copilul nostru și cum se poate lupta în mod unic pentru a se împotrivi răspunsurilor păcătoase (Marcu 14:38). Dar, în multe cazuri, etichetele psihologice nu fac decât să încurajeze comportamente înrădăcinate și păcătoase, dându-i copilului un motiv să creadă că nu se poate schimba și că nu are de ales în ceea ce privește modul în care va acționa sau va gândi. Fără diagnosticul Scripturii cu privire la problemele inimii, ei nu vor experimenta resursele și puterea suficiente ale lui Dumnezeu ca fiind adevăratul remediu.

Biblia ne spune de unde provin aceste gânduri, comportamente și emoții. Dumnezeul care ne-a făcut trupurile și creierele nu tace cu privire la originea luptelor noastre și nici cu privire la haosul și confuzia care sunt atât de des întâlnite în experiența umană (1 Corinteni 10:13). Iacov ne spune că un comportament neadecvat și orice faptă rea provin din ambiția noastră egoistă (Iacov 3:16). Cuvântul lui Dumnezeu nu ne indică omul exterior ca sursă a tulburării, ci dorințele noastre și intențiile păcătoase ale inimilor noastre (Matei 15:18-19, Marcu 7:20-23). Acolo unde există haos și confuzie, Biblia ne spune să privim la adevărata sursă a acestor lucruri, știind că inimile noastre determină traseul vieții noastre (Proverbe 4:23). Pe lângă faptul că folosim cuvintele lui Dumnezeu pentru a defini și explica corect gândurile, emoțiile și comportamentele problematice, ne uităm la El pentru remedii și, făcând acest lucru, Îi deschidem calea pentru ca El să facă o lucrare de transformare în viața copilului.

Diagnosticele psihiatrice și identitatea

Un alt efect secundar dăunător al diagnosticelor și al etichetelor este că acestea pot începe să definească un copil. Deoarece copilul este acum văzut prin prisma diagnosticului, acesta poate crede în cele din urmă că nu este responsabil pentru modul în care gândește, simte, se comportă sau relaționează cu ceilalți și ajunge la concluzia că este victima propriului creier sau a tulburării sale. Ca urmare, mulți tineri adoptă o identitate care se bazează pe o etichetă psihologică. Atunci când apelează la prieteni și la rețelele de socializare pentru a explica cum se simt sau pentru a afirma sau nega cine sunt, mulți adolescenți vor urmări acceptarea care vine din faptul că sunt etichetați cu un diagnostic psihiatric.

Din fericire, ca și creștini, știm că identitatea și scopul nostru nu sunt legate de etichetele pe care le primim de la medici, prieteni sau chiar de la noi înșine, ci sunt definite în mod categoric de Creatorul Universului. El a făcut fiecare persoană minunat de unică și cu valoare (Psalmul 139). În dragoste și bunătate nespus de mare, El L-a trimis pe Isus pentru a ne da viață din belșug împreună cu El (Ioan 10:10; Efeseni 2:4-8; 1 Ioan 4:9-10). Noi suntem lucrarea Lui, iar cei care sunt în El sunt creați pentru fapte bune pe care El le-a pregătit deja pentru ei (Efeseni 2:10). Pentru că suntem ai Lui, nu trebuie să fim definiți și limitați de modul în care ne etichetează lumea. În schimb, trăim cu bucurie în libertatea a ceea ce spune Dumnezeu despre noi, deoarece „toate au fost create prin El și pentru El” (Coloseni 1:16-17).

Speranță și schimbare reală

Putem ști cu siguranță că speranța și schimbarea de durată de care copiii noștri au nevoie vin numai de la Dumnezeu și de la Cuvântul Său. Părinții vor fi în mod constant confuzi și împărțiți atunci când vor oscila între Cuvântul lui Dumnezeu și explicațiile și remediile oamenilor. La fel cum falșii profeți din vremea lui Ieremia „legau în mod ușuratic rana poporului, zicând: „Pace, pace!”, când nu este pace”, noi nu trebuie să înlocuim adevăratul remediu al lui Dumnezeu cu remediile analgezice ale omului, care nu pot vindeca cu adevărat grijile sufletului (Ieremia 6:14). În schimb, trebuie să încredințăm cu încredere grija copiilor noștri lui Dumnezeu și să privim la ceea ce spune El despre toate problemele trupului și ale sufletului. El ne-a dat tot ce avem nevoie pentru viață și evlavie prin cunoașterea Lui (2 Petru 1:3). Ne vom încrede în Cel care i-a creat și le-a dat viață copiilor noștri și Îl vom crede pe cuvânt? În cele din urmă, speranța noastră constă în a ști că moartea lui Isus Hristos a deschis o cale pentru răscumpărare și împăcare. O viață care este în supunere față de Domnul poate fi transformată și schimbată, aducând roade care sunt în concordanță cu statutul de copil al lui Dumnezeu. Acesta este remediul suprem și cel mai bun pentru copiii noștri!

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.