Ajutor! Partenerul meu are OCD și nu pot suporta acest lucru!

Avem o întrebare de la cineva care locuiește cu un soț sau o soție care se confruntă cu probleme foarte dificile. Această persoană menționează tulburare compulsiv-obsesivă (OCD), gânduri paranoice, și pare că este foarte dificil să trăiești cu această persoană. Cum abordez frustrarea și unele resentimente care apar ca urmare a acestui lucru? Și cred că întrebarea generală este: Cum să trăiești împreună cu persoane foarte dificile?

Mă gândesc la două aspecte. Unul dintre ele este că accepți faptul că este foarte dificil să trăiești cu această persoană. Te poți tortura și te poți simți rușinat gândindu-te că „Dacă i-aș iubi cu adevărat, nu ar trebui să fie atât de dificil.” Dar chiar este dificil să trăiești cu cineva care se confruntă cu acele probleme. Așa că accepți că acest lucru este dificil și te îndrepți către Dumnezeu și către ceilalți pentru ajutor și sprijin. Acesta este un prim lucru pe care îl faci.

Dar un alt lucru pe care îl faci este să ai așteptări realiste legate de locul și de rolul tău în această problemă. Și când comportamentul altcuiva îți crează multă suferință vei vrea să faci cât de multe poți să îl ajuți să se schimbe. Dar de multe ori, lucrul acesta nu este realist. Când cineva se luptă cu acel fel de probleme, nu vei putea pur și simplu să vii cu o soluție în 1, 2, 3 pași. Rolul tău zilnic în această situație va fi mult mai simplu decât atât, dar în anumite feluri, foarte profund. Și vei vrea să oferi dragostea lui Hristos în multe modalități simple, prin răbdarea ta zilnică, prin blândețea ta zilnică, prin îndelunga ta răbdare. Disponibilitatea ta de a rămâne în relație este în ea însăși cu adevărat o proclamare a dragostei lui Dumnezeu. Și nu minimaliza lucrul acesta. Nu subestima puterea acestui lucru și a faptului că acesta e un context important în care Dumnezeu ar putea aduce alți oameni și lucruri care să te susțină în a-ți ajuta soțul sau soția.

E interesant că întrebarea acestei persoane, în mod particular, este legată de propria luptă cu disprețul și ura față de păcatele celeilalte persoane. Este foarte înțelept să observi acest lucru în propria persoană. Dacă privesc cu dispreț spre soțul sau soția mea și problemele sale, deja îi comunic un mesaj distructiv și care nu ajută. Putem lua ca exemplu tulburarea obsesiv-compulsivă și paranoia. Deși la suprafață ambele par foarte diferite în ce privește felul în care tratezi viața și lucrurile care te macină, undeva, în centrul ambelor probleme, este ideea de frică. Îmi este teamă, așa că felul meu de a mă ocupa de această frică este să apelez la comportamente repetitive, aceste comportamente repetitive care în cele din urmă pun stăpânire pe mine. Sau sunt atât de prins de temerile mele încât mintea mea e pur și simplu… Gândurile mele sunt clădite în jurul credinței că oamenii sunt porniți împotriva mea. Cu toții știm, la un anumit nivel, cum este frica. Știm cât de dureroasă este. Știm cât de dificil este să tremuri. Cu toții ar trebui să fim capabili să ne imaginăm cum este în mijlocul fricii, și să înțelegem cum este teama și cât de puternică poate fi aceasta. Și astfel rezonezi, în compasiune, cu lupta soțului sau soției tale.