Cum să-l ajuți pe cineva cu frici iraționale

Frici iraționale… nu îmi place aceată exprimare, pentru că eu cred că în cele din urmă toate fricile sunt raționale – podurile se pot prăbuși când ești pe ele, s-a mai întâmplat. Lucruri rele se pot întâmpla, avioane se pot prăbuși. Așa că sunt tentat să cred (poate încerc să mă justific) că majoritatea fricilor sunt extrem de raționale. Au perfectă logică! Unele frici pot părea puțin mai neobișnuite decât altele, dar cred că toate sunt în cele din urmă raționale. Poți spune tot felul de lucruri despre asta, dar permite-mi să mă gândesc în felul următor…

Numărul 1. Iată lucrul decisiv pe care îl spune Scriptura: Țelul nostru este să putem veni la Cristos în mijlocul fricii, și nu să stingem toate fricile. Acest lucru pur și simplu nu se va întâmpla. Să presupunem că această frică îți va sufla în ceafă pentru tot restul vieții, cel mai probabil. Treaba ta este să vezi cum te poți întoarce spre Isus și în mijlocul ei să spui doar „Ajută-mă, Doamne!” Stabilește-ți perspectiva în acest fel, cred că acesta e primul punct.

Țelul nostru este să putem veni la Cristos în mijlocul fricii, și nu să stingem toate fricile.

Cel de-al doilea punct este că Unul dintre lucrurile pe care am ajus să le apreciez la CCEF este că există această învățătură numită „sfințire progresivă”, care înseamnă că noi creștem încet în sfințenie, uneori mai lent decât ne-am fi dorit. Astfel că înaintăm cu pași mici și mărunți, ceea ce înseamnă, pentru cei care au dificultăți, că suntem într-o cursă pe distanță lungă. Pentru cei ce îi însoțesc pe cei cu dificultăți e nevoie de răbdare, pentru că ei vor face acești pași mici, mărunți.