Consilierea biblică: Cum să obţinem o imagine echilibrată asupra sfatului lui Dumnezeu
Fie că suntem implicați în lucrarea de slujire a Cuvântului lui Dumnezeu ca păstori, misionari, consilieri, fie că suntem frați și surori în Cristos preocupați de aproapele nostru, este important, în ambele cazuri, să răspundem la întrebarea: „Cum arată ajutorul biblic, temeinic și complet?” Bineînțeles, răspunsul la această întrebare trebuie întotdeauna să includă credincioşie și acurateţe în modul în care studiem și aplicăm Scripturile în viața și în slujirea noastră, pentru gloria lui Dumnezeu. Trebuie să ajustăm în mod continuu înfăţişarea consilierii noastre, pentru a fi asemenea consilierii oferită de Dumnezeu.
Totuşi, din Cuvântul lui Dumnezeu înțelegem atât de multe despre felul în care îi putem ajuta pe cei în nevoie. Trebuie să ne străduim să cunoaștem deplin persoanele din fața noastră și situația lor. Trebuie să-i ajutăm cu umilință, din poziția plină de compasiune a unui om care este şi el păcătos și părtaş la suferință într-o lume decăzută. Trebuie să li-L oferim pe Cristos și adevărul Său. Trebuie să încurajăm o pocăință sinceră de păcatele lor și o întoarcere de la preocupări zadarnice. Trebuie să-i îndrumăm către o cunoaștere personală a Dumnezeului lor care să le influențeze inima și toate preocupările vieții de zi cu zi. Trebuie să le fim alături în mod practic în încercările prin care trec și în slăbiciunile lor. Trebuie să-i încurajăm să se implice cât mai mult și să slujească în adunarea sfinților. Trebuie să-i învățăm să trăiască pentru gloria lui Dumnezeu. Dar, având în vedere toate aceste aspecte din Cuvântul lui Dumnezeu, ce putem afirma cu certitudine în ce priveşte aspectele practice ale consilierii noastre prin care aceste scopuri trebuie să fie urmărite? Trebuie urmărite individual sau împreună?
În centrul răspunsului lui Dumnezeu la aceste întrebări se află însăși cheia vieții: Evanghelia lui Isus Cristos. Evanghelia este un fundament, asemenea unei temelii. Este motivațională. Evanghelia trebuie să ocupe locul central și să fie aplicabilă în fiecare aspect al consilierii pe care o oferim celor care, din diverse motive, nu trăiesc cu bucurie pentru gloria lui Dumnezeu. Bineînțeles că este lipsit de sens să înaintăm în consiliere, în profunzimea și aplicabilitatea Evangheliei, dacă subiectul nașterii din nou nu a fost cercetat în prealabil, făcând tot posibilul să clarificăm cu exactitate acest aspect cu persoană consiliată. (1 Cor. 2:7-14; 2 Cor. 5:14-21; Titus 2:11-14) 1
Deși Cristos și Evanghelia trebuie să fie însuși miezul credinței noastre, dacă facem un pas înapoi pentru a privi sfatul lui Dumnezeu, putem surprinde în conținutul lui cel puțin trei accente clare și esențiale:
- Aplicarea adevărului Evangheliei (Tit 2:11-14);
- Închinarea cu o inimă neîmpărțită (Matei. 22:37-40);
- Componente active ale transformării (Rom. 12-16; Efeseni 4-6; Col. 3-4; etc.).
Indiferent de problema cu care o persoană vine la consiliere, dacă noi, consilierii, nu aducem la cunoștință și nu punem accent pe importanţa celor trei aspecte (vezi schema), dedicându-le un interval de timp considerabil pe durata întâlnirilor, şi nici nu-i sprijinim pe cei care au nevoie de ajutor într-o manieră prin care să încurajăm aceste aspecte, atunci ajutorul nostru va fi incomplet și deficitar.
Este cu siguranță datoria noastră de consilieri biblici să integrăm adevăruri esențiale ale Evangheliei în toate aspectele ajutorului pe care-l oferim. Dacă nu facem asta, atunci consilierea noastră nu este de fapt centrată în Evanghelie sau în Cristos și, ca urmare, nu este consiliere biblică în sensul cel mai adevărat.
Din diagrama de mai sus, putem observa că ultimele două aspecte menționate (închinarea cu o inimă neîmpărțită și componentele active ale transformării) nu numai că sunt conectate vital la Evanghelia lui Isus Cristos, dar sunt de asemenea influențate de realitățile și obligațiile inerente Evangheliei. Asta înseamnă că este cu siguranță datoria noastră de consilieri biblici să integrăm adevăruri esențiale ale Evangheliei în toate aspectele ajutorului pe care-l oferim. Dacă nu facem asta, atunci consilierea noastră nu este de fapt centrată în Evanghelie sau în Cristos și, ca urmare, nu este consiliere biblică în sensul cel mai onest.
Evanghelia pe care încurajăm persoanele consiliate să şi-o însușească nu este numai o colecție de adevăruri doctrinare sau beneficii personale. Nu este un cuvânt popular de care să ne folosim necontenit în conversațiile noastre și în consiliere. Evanghelia pe care o încurajăm arată mereu înspre persoana centrală a lui Isus Cristos și ar trebui să aducă o schimbare în felul în care ne trăim viața de zi cu zi. Când ne uităm cu atenție la adevărurile Evangheliei pe care le vom aplica în consiliere, Îl vedem în prim-plan pe Cristos, Dumnezeu-și-om, și tot ceea ce El reprezintă. Vedem în El darul iertării și al mântuirii prin credință. Apoi vedem ce a câştigat El pentru noi și noua ființă care am devenit prin Cristos (poziția noastră sau aspectele descriptive), dar şi tot ce I se cuvine Lui și chemarea Sa pentru noi (practica noastră sau imperativele).
Trebuie să existe o atenție deosebită la toate aspectele esențiale ale Evangheliei și în același timp să le păstrăm în echilibru, atunci când vine vorba de transformare sau de trăirea vieții creștine. O atenție deficitară asupra persoanei lui Isus Cristos, asupra poziției noastre sau asupra practicii noastre poate distorsiona perspectiva noastră în ce privește Evanghelia și viața de creștin. Această distorsionare va da curs direcționării atenției către propria persoană, iar într-o astfel de perspectivă focalizată pe sine nu vom reuși să transmitem scopul deplin al Evangheliei – acela de a trăi pentru gloria lui Dumnezeu, găsindu-ne slava în El.
Dacă în consilierea noastră ne centrăm mai mult pe responsabilitățile noastre (practica noastră) fără a privi cu atenţie la persoana lui Cristos și fără a ne însuși poziția noastră în El, atunci ne vom concentra pe noi. Fie ne vom bloca în neprihănirea noastră de sine, fie vom fi dezgustați de noi înșine. Urmarea ar fi aceea că, deși atenția la practica noastră și la sfințirea noastră continuă să fie prezentă, totuși devine problematic faptul că ajungem să ne lipsim de plăcerile, puterea și neprihănirea lui Cristos. Lipsa de atenție la poziția noastră în Cristos exacerbează importanța faptelor noastre. (Ioan 15:5). În cazul acesta, slujirea adevărată din inimă va fi incompletă sau va lipsi în întregime. Închinarea faţă de pofte idolatre și refugierea în lucruri false devine inevitabilă. (Ieremia 2:13, Galateni 5:16, 1 Ioan 2:15-17). Iată cum arată consilierea dacă ea se dezechilibrează în acest fel:
Aceasta nu este viața care Îl glorifică pe Dumnezeu și pentru care Cristos Şi-a dat viața pentru cei pe care căutăm să-i ajutăm. Cu siguranţă nu dorim să încurajăm pe nimeni într-o direcție fariseică și lipsită de speranță. Acest tip de dezechilibru stimulează mândria, o viață motivată de performanță, legalism și moralism. Cu un astfel de dezechilibru, este foarte ușor să desfășurăm sesiunile de consilere fără o mântuire autentică. De aceea, trebuie să punem în permanență în centrul atenției tot ceea ce este Cristos și poziția noastră în El.
Un dezechilibru de acest fel are loc și atunci când privim la Evanghelie în sensul ei restrâns (credința noastră în Cristos – viața, moartea și învierea Lui, 1 Corinteni 15:1-8), în timp ce luăm cu uşurinţă sau neglijăm Evanghelia în sensul ei larg (tot ceea ce Cristos a realizat și ce reprezintă mântuirea acum pentru noi – de exemplu, Efeseni 1:3-14). Acest dezechilibru pune un accent mai mare în consiliere pe schimbarea practică a vieții și pe partea noastră în sfințire. În acest caz, nu există o conexiune suficientă între Evanghelie, în sensul restrâns sau larg, și trăirea practică. Și, de fapt, există puțină creștere adevărată în asemănare cu Cristos. Dar, așa cum indică atât de clar cartea Efeseni, imperativele (capitolele 4-6) sunt bazate pe indicative (capitolele 1-3). În contrast, iată cum s-ar putea să încercăm să aplicăm greșit Evanghelia în consiliere:
Pe de altă parte, dacă ne centrăm pe poziția noastră în Hristos și tot ceea ce avem în El și nu punem accentul și pe partea practică, acesta este un alt tip de distorsionare a Evangheliei și o piedică în creștere. Din nou, atenția este centrată pe sine, așa încât închinarea adevărată este afectată şi lipseşte focalizarea pe componentele active ale transformării și pe viaţa practică.
În consilierea biblică, acest tip particular de distorsiune abordează Evanghelia în sensul ei strict şi se focalizează în mod principal pe Evanghelie în sensul ei larg, dar aspectele practice sunt minimalizate sau se presupune în mod eronat că ele vor avea loc în mod natural. În timp ce Evanghelia, atât în sensul ei limitat, cât și în cel amplu, este aplicată în mod corect în viața de zi cu zi, va continua totuși să existe o lacună în înțelegerea Evangheliei. Această lacună poate duce la o perspectivă aproape de tip „Keswick” asupra sfinţirii: „Nu te implica şi lasă Evanghelia să facă toată munca.” („Let go and let the Gospel.”)
În acest tip de dezechilibru, am putea transmite ideea că slujirea cu inima neîmpărțită este tot ce am avea nevoie ca să fim transformați. Sau am putea vedea legea (legea morală a lui Dumnezeu) ca pe un dușman al Crucii sau al harului, în loc să înțelegem că a trăi sub lege, pentru lege sau prin lege (căutând justificarea prin ea) sunt în vrăjmășie cu Crucea (Galateni 3:21 -24). Ne-am putea centra numai pe har, însă această viziune îngustă asupra „harului” nu lucrează cu adevărat spre a-I fi plăcuţi lui Cristos din recunoştinţă (Tit 2:11-14). În timp ce Evanghelia în sensul ei larg este indispensabilă transformării și reprezintă însăși motivația noastră pentru practica Evangheliei, acest tip de dezechilibru conduce la subminarea muncii (lucrarea practică duhovnicească – 1 Timotei 4:7-10) și inevitabil va duce la un blocaj în creștere sau chiar la neglijenţă. Thomas Schreiner de la Southern Seminary ne oferă o avertizare importantă care ne-ar putea ajuta să ne păzim de orice fel de reducționism.
Cu toate că există într-o anumită măsură o curgere firească de la un aspect al Evangheliei la altul, acest lucru nu va fi suficient pentru a influenţa corect viața creștină sau de a reînnoi obiceiuri înrădăcinate, fără o centrare pe Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciune, veghere și „asudare sfântă” (muncă) pentru a ne reînnoi mintea şi a-L alege pe Cristos.
Trebuie să avem în vedere că teologia apostolului Pavel conține multiple fațete. Există posibilitatea să diminuăm rolul central al justificării, dar este de asemenea posibil să-i exagerăm importanța, încât alte aspecte ale soteriologiei pauline să fie plasate în mod forțat în plan secundar. Este imperios necesar să evităm reducționismul, ca și când justificarea ar fi unica fațetă a teologiei Pauline.2
Evanghelia, privită în mod echilbrat și corect, evidențiază toate cele trei aspecte ale ei. Evanghelia în sensul ei restrâns (1) este dezvăluită şi arătată în detaliu, transformându-se practic în Evanghelia în sensul ei larg (2), iar Evanghelia în sensul larg este expusă şi aplicată practicii Evangheliei (3). Evanghelia trebuie expusă și practicată în această manieră pentru o nouă închinare adevărată, identitate, gândire și slujire. În caz contrar, Evanghelia în întregul ei nu va funcționa în baza unor motivații corecte și nici cu un scop corect – aceea de a-L glorifica pe Dumnezeu (Efeseni 1:3-14). În toate aceste privințe, ne vom confrunta cu săgețile arzătoare ale celui rău, cu lumea și cu firea noastră.
Cu toate că există într-o anumită măsură o curgere firească de la un aspect al Evangheliei la altul, acest lucru nu va fi suficient pentru a influenţa corect viața creștină sau de a reînnoi obiceiuri înrădăcinate, fără o centrare pe Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciune, veghere și „asudare sfântă” (muncă) pentru a ne reînnoi mintea şi a-L alege pe Cristos. Această perspectivă biblică arată în felul următor:
Încă o dată, Schreiner ne oferă un cuvânt foarte bun:
… Imperativele care predomină în acest text (Efeseni 4:22-24) nu ar trebui să fie niciodată folosite fără indicativele (aspectele descriptive). Însă Romani 13:11-14 ne amintește faptul că indicativele nu exclud nevoia de imperative. Chiar dacă credincioșii deja s-au „îmbrăcat cu Cristos” (Galateni 3:27, Coloseni 3:10) și s-au „dezbrăcat de omul cel vechi” (Coloseni 3:9), trebuie să se și îmbrace cu Cristos (Romani 13:14)… Tensiunea dintre aspectele descriptive şi cele imperative se datorează paradoxului de tip „deja şi nu încă” ce caracterizează teologia lui Pavel. 3
De îndată ce obținem echilibrul potrivit al Evangheliei, vom putea începe să folosim în mod corect și alte componente cruciale în consilierea biblică. Din acest punct putem reveni la imaginea biblică echilibrată, de la care am pornit. Există multe tipuri de distorsionări care pot surveni atunci când oricare din elementele cheie discutate nu sunt înțelese, sunt minimalizate sau lipsesc. Chiar și mai elementară este realitatea că Evanghelia aplicată, Închinarea cu o inimă neîmpărțită și Componentele active ale transformării trebuie să fie duse la bun sfârșit prin intermediul şi prin exerciţiul credinței sau al încrederii în Dumnezeul Triunic (Romani 3:22; Evrei 11:6; Galateni 2:20; Iacov 2:26). Așadar, caracterul și lucrările lui Dumnezeu, referindu-ne prin acestea la însuși sfatul Lui pentru noi, trebuie să impregneze toate aspectele consilierii. În felul acesta, credința devine o parte integrantă a înțelegerii persoanei consiliate asupra ajutorului biblic pe care-l oferim.
Care este concluzia acestui articol? Personal, sunt profund îndatorat acelor oameni, autori și instituții care au pus în evidență una sau mai multe aspecte esențiale ale consilierii biblice sau care au adresat dezechilibrele care au survenit de-a lungul anilor. Aceste concepte au avut un impact biblic asupra consilierii mele, acolo unde era necesar, însă nu fără luptă.
Nu putem corecta un dezechilibru cu un altul.
Sunt în mod constant impresionat de faptul că noi toți trebuie să depunem efort pentru a evita viziunea îngustă, reducţionismul, dezechilibrele care se nasc fie din ignoranță, fie ca reacție la alte dezechilibre sau lacune pe care le-am trăit sau observat. Nu putem corecta un dezechilibru cu un altul. Trebuie să ne ferim să privim un singur aspect esențial al consilierii biblice ca fiind „miezul” sau să extindem în mod exagerat unele concepte în afara Bibliei. În consecință, oferim un avertisment nu numai celor consiliați, ci întregii mișcări a consilerilor biblici:
Trebuie să oprim fragmentarea perpetuată de aceste perspective distorsionate și să continuăm, în smerenie, să ne completăm sau să facem schimbări conforme cu Scriptura acolo unde manifestăm slăbiciuni sau dezechilibre. Și, cu fiecare încredințare biblică nouă sau împrospătată în ce priveşte modul de a ajuta oamenii, trebuie să ne întoarcem la Scripturi pentru a o privi în contextul a tot ceea ce Dumnezeu spune. Trebuie să aducem în mod constant în mijlocul consilerii întregul tablou al îndrumării lui Dumnezeu.
Care este concluzia finală a acestui articol? Noi nu îndrăznim să spunem (asemenea unora din biserica din Corint) „Eu sunt de partea aplicării Evangheliei în consiliere” sau „Eu sunt de partea transformării practice în consiliere” sau „Sunt de partea abordării problemelor inimii și a închinării cu inima în consiliere” (1 Corinteni 3:1-9). În schimb, trebuie să putem spune: „Urmăresc să fiu, din ce în ce mai mult, un consilier asemenea lui Dumnezeu; punând accent pe credință, pe punerea în practică a tuturor aspectelor Evangheliei (Cristos) și ce reprezintă ea (El), pe închinarea cu o inimă neîmpărțită și pe toate componentele active ale transformării prin puterea lui Cristos și pentru gloria Sa”. Trebuie să spunem „Sunt unul care va continua să înveţe, să crească și să-şi adapteze cu credincioşie aspectele consilierii în acord cu ceea ce Dumnezeu revelează în Cuvântul Său”.
1 Mark Dever are o prezentare simplă, dar completă a Evangheliei pe site-ul lui, la www.9marks.org. Sau puteţi găsi o prezentare pe site-ul Gospel Coalition.
2 Thomas R. Schreiner, 40 de întrebări despre creştini şi legea biblică, p. 140-141.
3 Thomas R. Schreiner, Comentariul exegetic Baker asupra Noului Testament, vol. 6, p. 701.
Tradus de Biserica Baptistă Logos București cu permisiunea asociației Biblical Counseling Coalition. Responsabilitatea traducerii revine integral traducătorului. Pentru această traducere, copyright © (2011) aparține asociației BCC.