Sfatul lui Dumnezeu

„Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. El i-a zis femeii: ‒ A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? Femeia i-a răspuns șarpelui: ‒ Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, dar, despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți“. Dar șarpele i-a zis femeii: ‒ Sigur nu veți muri! Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I-a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că sunt goi. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut învelitori. ” Geneza 3:1-7

Dumnezeu l-a așezat pe om în grădină și i-a dat Cuvântul Lui printr-o poruncă.¹ Încă de la începutul creației, omul a fost creat dependent de Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuia să ia Cuvântul lui Dumnezeu, să îl interpreteze și, prin el, să interpreteze toate lucrurile. El a fost creat dependent de Cuvânt. Prin el trebuia să Îl vadă și să Îl cunoască pe Dumnezeu și să interpreteze lumea în care L-a așezat. În predica pe care Moise avea să o spună înaintea Israelului, el le spune care a fost scopul manei din pustie: „Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să flămânzești și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot ce iese din gura DOMNULUI trăiește omul.” Deuteronomul 8:3

Așa cum afirmă Jay Adams, „omul a fost creat în așa fel încât, pentru propriul lui bine și pentru gloria lui Dumnezeu, era necesar să depindă de sfatul divin și să fie schimbat de el”².

Felul în care avea să facă asta avea să determine felul în care va interpreta orice alt cuvânt pe care l-ar fi auzit. Vedem în Geneza 3 că, în grădină, a apărut un alt cuvânt sau un alt sfat. Și, pentru prima oară, omul se vede în ipostaza în care are sfatul lui Dumnezeu și sfatul șarpelui. Felul în care a văzut și a înțeles Cuvântul lui Dumnezeu până în acel punct avea să determine răspunsul lui în fața ispitei.

Sfatul șarpelui avea să pună la îndoială bunătatea, sinceritatea, sfințenia și adevărul lui Dumnezeu. Felul în care interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu va schimba modul în care Îl vedem pe Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt strâns legate. Nu poți avea o părere înaltă, curată despre Dumnezeu dacă nu interpretezi Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod adecvat. Sfatul șarpelui avea să pună la îndoială și să sucească Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci când Eva îi răspunde șarpelui, vedem că aceasta adaugă la porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus să nu mâncați din pomul din mijlocul grădinii, iar ea redă porunca lui Dumnezeu spunând „să nu mâncați” și „nici să nu-l atingeți” – ceea ce indică, destul de probabil, că în inima ei s-a produs o schimbare în felul în care ea Îl vedea pe Dumnezeu. Răspunsul Evei, de fapt, spunea ceva despre felul în care Dumnezeu era pentru ea.

La fel ca în grădina Eden, omul este supus unei alte voci decât vocea lui Dumnezeu. Această voce caută să pună la îndoială, să denatureze și să nege Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta a fost tactica lui Satan în grădina Eden și aceasta este lupta pe care el caută să o câștige și astăzi. Omul fie ascultă de sfatul celui rău, fie va asculta de Cuvântul lui Dumnezeu – nu există o altă opțiune. Toate sfaturile, ideile cu care suntem asaltați se rezumă, în final, la acestea două: sfatul lui Dumnezeu și sfatul celui rău. Felul în care privim Scriptura și o interpretăm va determina cum Îl vedem pe Dumnezeu și cum interpretăm toate celelalte lucruri. De asemenea, felul în care Îl vedem pe Dumnezeu și înțelegem Scriptura va determina felul în care vom răspunde în fața ispitei. Iar, la fel ca Eva, răspunsul nostru în fața ispitei va spune întotdeauna ceva despre felul în care Îl vedem pe Dumnezeu.

Oare cum putem răspunde ispitei și sfaturilor care nu sunt de la Dumnezeu într-un mod în care să-L glorificăm pe Dumnezeu? Răspunsul este simplu, însă așa de ușor de trecut cu vederea: luând Cuvântul lui Dumnezeu, meditând asupra lui, strângându-l în inima noastră, memorându-l, găsindu-ne plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu facem asta, nu avem nicio șansă să stăm în picioare în fața acestui asalt de sfaturi care încearcă să pună la îndoială, să denatureze și să nege Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul o spune într-un mod așa de concis: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Păzind (sau trăind) Cuvântul Tău.” Psalmii 119:9

În Psalmul 1 citim: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui.” Psalmii 1:1-2

Putem să vedem ce face omul cu adevărat fericit. Pentru că își găsește plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, în sfatul pe care Dumnezeu îl dă, și Îl vede pe Dumnezeu glorios, nu-și apleacă urechea la sfatul celor răi, nu-și găsește locul printre batjocoritori. Cei batjocoritori aici indică niște oameni care sunt în răzvrătire față de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un contrast aici între cineva care ascultă sfatul lui Dumnezeu și își găsește plăcerea în el și cineva care neagă Cuvântul și, mai rău, ajunge să fie un batjocoritor.

În aceiași termeni ne descrie și autorul Epistolei către Evrei ce înseamnă adevărata creștere în maturitate:

„Cu privire la aceasta, cuvintele pe care le spunem sunt multe și greu de explicat, pentru că ați ajuns să pricepeți greu. Căci voi, deși trebuia să fiți deja învățători, aveți nevoie din nou de cineva care să vă învețe principiile elementare ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Căci oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în ce privește învățătura despre dreptate, fiindcă este un copilaș. Însă hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia al căror discernământ s-a obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul.” Evrei 5:11-14

El îi descrie pe cei slabi și spune că ei au nevoie să învețe principiile elementare ale cuvintelor lui Dumnezeu. Însă cum îl descrie pe cel matur? Un om al cărui discernământ s-a obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul. Cu alte cuvinte, un om care știe să distingă între sfatul lui Dumnezeu și sfatul celui rău. Perspectiva aceasta ar trebui să schimbe înțelegerea noastră cu privire la două lucruri:

• Faptul că nimic în lumea noastră nu este neutru. Fie este sfatul lui Dumnezeu, fie este sfatul celui rău. Iar modul în care putem distinge dintre cele două este să fim adânciți și să ne găsim plăcerea în sfatul lui Dumnezeu.
• Felul în care interpretez Cuvântul lui Dumnezeu îmi schimbă imaginea pe care eu o am despre Dumnezeu. Iar cel mai clar acest lucru se va vedea în fața ispitei. Atunci vom vedea că răspunsul pe care noi îl dăm nu este ceva dat de circumstanțe sau doar „o greșeală”, ci își are originea în felul în care noi am interpretat Cuvântul lui Dumnezeu și cum Îl vedem pe El.
  

¹ Geneza 2:16-17

² Jay Adams – O teologie a consilierii creștine pag. 18