Consilierul nerăbdător

„Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi atrage ruşinea. Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură. Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate, până vine altul şi-i pune întrebări.”

Proverbe 18: 13, 15, 17

Nu este un accident faptul că „răbdarea” apare în Biblie atât ca o roadă a Duhului (Galateni 5:22), cât și ca prima caracteristică a dragostei biblice (1 Corinteni 13:4). Desconsideră virtutea răbdării în consilierea ta și s-ar putea să stingi Duhul și să sabotezi dragostea în același timp – două din mijloacele fundamentale ale harului pentru consiliere. Cine ar fi atât de neglijent? „Nebunul”, spune înțeleptul din vechime în Proverbe 18.

Haideți să întâlnim un om care își afișează nerăbdarea neglijentă folosindu-și limba. Îl zărim prima dată în versetul 13. În loc să asculte în tăcere și să învețe de la cei înțelepți, el este condus de impulsul irezistibil de a-și interpune propria înțelepciune improvizată „fără să fi ascultat”. Cuvântul „ascultat” din acest pasaj este notabil. Înseamnă „să fii foarte atent”¹. Este exact lucrul pe care nebunul nu se poate disciplina să-l facă, iar aceasta spre prostia și rușinea lui.

În consiliere, această dinamică nefericită se manifestă ocazional atunci când un bărbat sau o femeie credincioasă încearcă să-l ajute pe altcineva să rezolve o problemă greu de rezolvat. Într-o sesiune de consiliere obișnuită, consilierul ar fi atent să „asculte” și încet în a oferi consiliere; dar cu ocazia aceasta, ceva e greșit. Poate e a treia sesiune de consiliere a zilei. Creierul lui este obosit, e târziu, și el ar prefera mai degrabă cina cu familia, decât să înceapă o nouă sesiune cu o persoană care are nevoie de consiliere. Oricare ar fi cauza, el abordează întâlnirea cu un duh nerăbdător, fără să-și dea seama.

După ce a auzit doar puțin din mărturia celui consiliat și după ce a strâns informații insuficiente, el interpretează problema noului său prieten la întâmplare și trage concluzii prematur. În tot acest timp, el – consilierul biblic – rămâne surd la informații esențiale ale cazului și orb față de propria greșeală. Rezultatul? Nu e înțelepciune și un sfat dat la timpul potrivit, ci „prostie și rușine”. Mai rău, persoana care primește aceste sfaturi va pleca de la întâlnire nu cu speranță și ajutat, ci și mai rănit; mai specific (v. 14), cu un „duh zdrobit”.

Cineva înțelegător ar putea presupune că o astfel de consiliere se datorează unei distrageri inocente sau oboselii. Ocazional însă, sfatul lipsit de răbdare este motivat de impulsuri de o natură mai întunecată. Sapă adânc în inima consilierului nerăbdător și s-ar putea să descoperi o mândrie care se hrănește din admirația celor din jur, în loc să se hrănească din gloria lui Dumnezeu în sfințirea poporului Său. Vai de nebunul a cărui ambiție este să fie lăudat ca fiind înțelept!

Mai târziu în cartea Proverbe auzim un ecou al acestui avertisment într-un alt verset: „Vezi un om care răspunde în pripă? Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.” (Proverbe 29:20). Poate îngrijorarea aceasta este motivul pentru care Derek Kidner intitulează secțiunea aceasta din comentariul lui pe cartea Proverbe „O capcană specială pentru auto-importanți.”² „A răspunde înainte de a asculta”, spune Duane A. Garrett, „implică un duh arogant (și chiar bădăran)”.³

În comparație, autorul acestui set de proverbe sugerează că un consilier înțelept ascultă cu răbdare până obține toată cunoașterea necesară cu privire la caz (v. 15) înainte de a oferi consiliere. Și chiar și atunci, deși simte că datele pe care le-a strâns au creat un bloc de înțelegere a problemei lipsit de goluri, el tot continuă cu precauție pentru că, așa cum orice consilier experimentat poate atesta, chiar și un consilier onest poate omite fără să-și dea seama părți esențiale din informațiile legate de caz. Scriptura avertizează corect (v. 17): „Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate, până vine altul şi-i pune întrebări”. Există mereu și mai multe informații care pot fi adunate, iar unele dintre ele se pot dovedi profund importante.

Așadar, dragul meu consilier, disciplinează-te să fii un ascultător nedistras. Iubește persoanele pe care le consiliezi ascultându-le înainte de a vorbi. Rezistă tentației de a trage concluzii pripite. Ia-ți timp să strângi informații suficiente. Pune întrebări pe parcursul fiecărei sesiuni. Repetă ce crezi că ai auzit și cere confirmare că ai înțeles corect.

A asculta cu răbdare este calea consilierului înțelept. În loc să cauzeze „prostie și rușine” dureroase, o asemenea slujire va fi resimțită ca o roadă dulce, vindecătoare, produsă de Însuși Duhul lui Dumnezeu.

¹ Bruce Waltke, NICOT: Cartea Proverbelor 15-31, (Grand Rapids: Eerdmans Publishing Company, 2005), 79.

² Derek Kidner, Proverbe: Introducere și Comentariu, vol. 17, Tyndale Old Testament Commentaries (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1964), 121.

³ Duane A. Garrett, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, vol. 14, The New American Commentary (Nashville: Broadman & Holman Publishers, 1993), 165.

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.