Lingușirea

Multe cazuri de consiliere biblică vor necesita să-i ajutăm pe oameni să se îndepărteze de minciună. Lipsa de sinceritate este un păcat care, foarte adesea, crește în tandem cu alte păcate. Oricine a făcut consiliere o perioadă de timp știe acest lucru din experiență. Scriptura ne arată legătura în mod explicit: pasul drept și pasul stâng al umblării în întuneric sunt nelegiuirea și minciuna (1 Ioan 1:5-10).

Din cauza acestei legături strânse, atunci când ajutăm oamenii să se pocăiască de aproape orice tip de păcat, a-i ajuta să se pocăiască de lipsa de sinceritate se întâmplă frecvent ca un produs secundar natural. Uneori, însă, oamenii dezvoltă tipare de nesinceritate care sunt atât de adânci, ample și distructive, încât trebuie să acordăm o atenție specială dezbrăcării de minciună în mod special (Coloseni 3:9; Efeseni 4:25). Din fericire, Scriptura este suficientă pentru a-i mustra și corecta pe cei care obișnuiesc să mintă și pentru a-i antrena în onestitatea neprihănită.

Consilierea mincinoșilor va implica mai mult decât un simplu îndemn de a nu mai spune minciuni sfruntate pentru a acoperi păcatul. Necinstea se infiltrează în atât de multe alte tipuri de vorbire. Iar pocăința reală de minciună poate avea loc doar atunci când cineva de asemenea recunoaște – și se întoarce de la – alte forme mai subtile, aparent mai puțin inofensive de minciună. Una dintre acestea este lingușirea.

Am fost implicat în cazuri de consiliere în care învățătura biblică cu privire la lingușire a fost o parte importantă a creșterii și transformării evlavioase. Principalul meu obiectiv pentru acest articol este de a pune lingușirea pe radarul consilierii tale ca fiind o problemă pe care s-ar putea să fie nevoie să o abordezi și, de asemenea, de a oferi puțină echipare de bază pentru a te ajuta să faci acest lucru.

Consilierea lingușirii

Scriptura identifică lingușirea ca fiind o formă deosebit de periculoasă de necinste și o condamnă cu tărie. „În zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă. Nimicească Domnul buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă” (Psalmul 12:2-3; vezi și Psalmul 5:9 în contextul mai larg al 5:4-10). Frica neprihănită a lui Iov de Domnul l-a făcut să se teamă să lingușească: „Nici nu ştiu să linguşesc; Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.” (Iov 32:22). Biblia descrie efectele sale devastatoare și scopurile sale sinistre: lingușirea „aduce ruina” (Proverbe 26:28), plănuiește răul pentru aproapele (Proverbe 29:5), manipulează pentru un câștig egoist (1 Tesaloniceni 2:5-6) și trage foloase de pe urma celor naivi (Romani 16:18). Atunci când examinăm biblic lingușirea, vedem cât de egoistă este de fapt flatarea oamenilor (cf. Galateni 4:17; 1 Tesaloniceni 2:5-6; Romani 16:18).

Lingușirea este adesea o formă de mândrie și de încredere în sine. Scriptura spune că, dacă ne uităm în spatele buzelor lingușitoare, este posibil să găsim o limbă lăudăroasă. Lingușitorii se încred cu aroganță în propria lor capacitate de a învârti cuvintele și de a meșteșugi complimente pentru a scăpa de probleme sau pentru a avansa: „… buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă… cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi; suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?””. (Psalmul 12:3-4). În loc să facă lucrurile așa cum le face Dumnezeu (vorbind cu sinceritate) și, astfel, să se încreadă în Dumnezeu pentru a aduce binele suprem, lingușitorul se încrede în propria capacitate de a controla oamenii și situațiile prin intermediul ingeniozității sale în gâdilarea lipsită de onestitate a urechilor.

Mincinosul trebuie să fie învățat că lingușirea este o formă de minciună, care trebuie înlăturată. Unii ar putea avea nevoie să fie zdruncinați de mărturia Scripturii despre puternica nemulțumire a lui Dumnezeu față de acest păcat. Mincinoșii trebuie să înțeleagă modul în care lingușirea se opune adevăratei smerenii, iubirii aproapelui și încrederii în Dumnezeu, iar apoi să se străduiască să îmbrace aceste virtuți care ucid lingușirea. Bineînțeles, nimeni nu ar trebui să se corecteze prea mult și să decidă că va începe să dea frâu liber cuvintelor pline de ură care dărâmă, care ar putea fi mai sincere. Nu, cine își stăpânește buzele este chibzuit (Proverbe 10:19). Mai degrabă, trebuie să învețe cum să-i binecuvânteze pe oameni cu cuvinte sincere, încurajatoare, care zidesc și dau har celor care le aud (Efeseni 4:25, 29). Și trebuie să înceteze să mai folosească lingușirea ca pe o modalitate de a mușamaliza atitudinile păcătoase ale inimii pe care le-au dezvoltat față de alții (Psalmul 55:21). Idealul evlavios este ca vorbele amabile să iasă din revărsarea unei inimi cu adevărat binevoitoare.

Mincinosul ar putea avea nevoie, de asemenea, să fie avertizat că un obicei al lingușirii ar putea caracteriza în cele din urmă relația cu Dumnezeu. Dacă nu te deranjează să lauzi oamenii cu cuvinte pe care nu le crezi sau nu le crezi cu adevărat, nu ai putea începe să faci același lucru cu Dumnezeu? Unii oameni „se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă; îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor. Dar Îl înşelau cu gurile lor şi cu limba lor Îl minţeau. Inima lor nu era în întregime a Lui şi nu se încredeau în legământul Lui.” (Psalmul 78:34-37).

Consilierea lingușitoare

Consilierii ar trebui să se uite în oglindă în această privință. În timp ce ne gândim cum să-i sfătuim pe lingușitori, ar trebui să ne asigurăm, de asemenea, că nu devenim niciodată și noi consilieri lingușitori.

Lingușirea ar putea fi tentantă în unele contexte de consiliere biblică. Adesea, oamenii care vin la noi sunt foarte deprimați și, ca și creștini, îi iubim și ne solidarizăm cu rănile lor. În plus, în general, dorim ca cei pe care îi consiliem să aibă încredere în noi și să ne placă, astfel încât să fie deschiși la modalitățile prin care încercăm să-i ajutăm cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să rezistăm ispitei de a rosti cuvinte „pozitive” către sau despre cineva care pur și simplu nu sunt adevărate. Mai ales când avem atâtea cuvinte adevărate și minunat dătătoare de speranță în Scriptură pe care le putem împărtăși în schimb!

Ascultați încurajarea din Scriptură: „Cel ce mustră un om câştigă mai multă apreciere în cele din urmă, decât cel care are o limbă linguşitoare.” (Proverbe 28:23). Amintește-ți atenționările din Scriptură că lingușirea produce ruină și întinde o capcană. Dacă adresăm cuvinte de lingușire unui consiliat, s-ar putea ca acest lucru să-l încurajeze să „se măgulească prea mult în ochii săi ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.” (Psalmul 36:2)? Păstrați lingușirea pentru profeții falși (Isaia 30:10)!

Avem înaintași mai buni de urmat în slujire. Precum Isus (nimeni nu L-a putut acuza că era lingușitor! Matei 22:16) și apostolul Său, Pavel, care le-a spus tesalonicenilor: „Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare…” Ci, în schimb, „vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.” (1 Tesaloniceni 2:4-5, 12 VDC).

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.