Urmărește sursa anxietăților tale până la comoara ta

Matei 6:25-34 este un text de referință pentru creștini (și pentru consilierii lor) cu privire la anxietate. De trei ori în acest pasaj, Isus le poruncește ucenicilor Săi: „Nu vă îngrijorați” (Matei 6:25, 31, 34). El ne invită să luăm în considerare modul în care Tatăl hrănește păsările și îmbracă florile, încurajându-ne să avem încredere că Dumnezeu va satisface și toate nevoile noastre pământești (Matei 6:26-30). El ne spune să ne întoarcem atenția de la ziua de mâine la ziua de azi (Matei 6:34) și să acordăm atenția noastră principală împărăției și neprihănirii lui Dumnezeu (Matei 6:33). Există atât de mult ajutor prețios și practic pentru combaterea anxietății în aceste versete! În acest articol, vreau să vă arăt cât de mult ajutor putem obține – și oferi – chiar din primul cuvânt al pasajului: „De aceea”.

Cuvântul „de aceea” înseamnă că învățătura lui Hristos despre anxietate este dată pe baza pasajului care l-a precedat. Cu alte cuvinte, Isus ne spune că nu ar trebui să fim anxioși ca urmare a ceea ce a spus El în versetele anterioare. Așadar, fluxul logic al acestei părți a Predicii de pe Munte este următorul:

• Nu fiți neliniștiți cu privire la viața voastră pentru că nu puteți sluji și lui Dumnezeu și banilor (6:24).
• Nu vă îngrijorați de viața voastră pentru că nu vă puteți dedica posesiunilor pământești fără să disprețuiți legea și voința lui Dumnezeu pentru voi (6:24).
• Nu fiți neliniștiți cu privire la viața voastră pentru că, dacă vă fixați ochii pe comorile pământești – în locul răsplătirilor cerești – asta va duce la tot felul de întuneric moral (6:22-23).
• Nu fiți neliniștiți cu privire la viața voastră pentru că atenția voastră în viață ar trebui să fie să vă strângeți comori în cer, în viața viitoare, care nu vor pieri și nu vor trece niciodată (6:20).
• Nu vă îngrijorați de ceea ce veți mânca, veți bea, veți purta și veți strânge pe pământ, pentru că orice comoară și provizie pământească va pieri și va trece (6:19).

Înțelegeți legătura? Puteți trasa o linie dreaptă de la anxietatea pe care o simțiți în inima voastră, la ceea ce prețuiți cu adevărat în inima voastră.

Dacă vă gândiți la natura anxietății, această legătură chiar are mult sens. Devii anxios sau îngrijorat de lucrurile care te preocupă. Și vei fi îngrijorat de ceea ce îți pasă cu adevărat. Și îți pasă de ceea ce prețuiești cu adevărat. Iar ceea ce prețuiești arată ce consideri de fapt o comoară în inima ta.

Cuvintele lui Hristos din 6:21 sunt puternice: „Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”. Dar acum vedem (prin intermediul „de aceea” care începe cu 6:25) că este de asemenea adevărat: acolo unde este comoara ta, acolo va fi și îngrijorarea ta. Sau, pentru a folosi limbajul din 6:24, îngrijorările noastre se dezvoltă din ceea ce slujim, iubim și căruia îi suntem devotați în mod activ în inimile noastre. Îngrijorările noastre provin din ceea ce este în mod funcțional „stăpân” al vieții noastre. Dacă îmi spui ce te neliniștește de obicei, atunci îmi spui ceea ce ești adesea tentat să prețuiești și în ce te încrezi în inima ta: fie că este vorba de bani, bunuri materiale, lauda oamenilor, propriul aspect fizic sau puterea ta, reputația ta la locul de muncă etc.

Prețuirea lucrurilor pământești ne va ispiti întotdeauna la îngrijorare, deoarece, așa cum a explicat Isus, ele nu vor dura. Ele pot fi pierdute, distruse, furate sau își pot pierde valoarea sau utilitatea (6:19). Și dacă păstrăm ca o comoară ceva atât de nesigur, atunci desigur că vom fi ispitiți să ne îngrijorăm! Dacă ceea ce considerăm ca fiind cu adevărat o comoară este trecător și temporar, ceva ce poate fi luat atât de ușor, atunci, în mod natural, vom fi îngrijorați că îl vom pierde sau că nu îl vom obține de la bun început.

Acesta este motivul pentru care orice lucru pământesc pe care l-ai putea prețui poate duce la anxietate și de ce eliberarea de anxietate poate veni atunci când începem să trăim pentru a ne strânge comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu distrug și unde hoții nu intră și nu fură (6:20).

Este foarte iluminator să vedem că pasajul paralel din Evanghelia după Luca are exact același context înconjurător.

În Luca 12:22-32, Isus învață aceleași adevăruri pe care le învață în Matei 6:25-33, iar și acolo învățătura începe cu „De aceea, nu vă îngrijorați”, bazând învățătura despre îngrijorare pe pasajul anterior. În Luca 12, este vorba despre parabola nebunului care trăia pentru a construi hambare mai mari pentru toate bunurile și proviziile sale pământești.

Așadar, Isus ne învață acolo: nu fiți îngrijorați de lucrurile voastre pământești, pentru că viața cuiva nu constă în abundența bunurilor sale (Luca 12:15). Nu fiți neliniștiți pentru că nu trebuie să trăiți pentru a vă strânge comori pentru voi înșivă, în loc să fiți bogați față de Dumnezeu (Luca 12:21).

Apoi, după învățătura Sa despre îngrijorare din Luca 12, Isus spune: „Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!”(Luca 12:33-34).

Contextul mai larg din Luca 12 prezintă același punct de vedere ca și Matei 6. În ambele locuri, Isus ne învață că îngrijorarea cu privire la lucrurile pământești își are rădăcinile într-o prețuire, o râvnă și o încredere, în mod păcătos, în lucrurile pământești, într-un mod care s-a înălțat mai presus de măsura în care trăim pentru cer.

Întrebarea lui Hristos de la sfârșitul textului din Matei 6:25 ne împinge spre aceeași reflecție: „Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”

Adică: Nu există ceva mult mai valoros care ar trebui să fie principala noastră preocupare în viață? Nu există ceva mai mare, ceva mai mult, ceva mai bun pe care ar trebui să îl considerăm valoros, să îl strângem ca pe o comoară și să îl căutăm? Există: Dumnezeu și comorile din raiul Său. Sau, așa cum spune Hristos mai târziu în pasaj: Împărăția și neprihănirea lui Dumnezeu (6:33). Aceasta ar trebui să fie prima comoară și preocupare a inimii noastre. Și dacă este așa, neliniștile noastre legate de lucrurile pământești vor începe să își piardă stăpânirea asupra noastră.

Pentru a răsturna situația în lupta împotriva anxietății, nu putem învăța doar niște tehnici de coping la nivel de suprafață care ne-ar putea ajuta să suportăm experiența neplăcută de a ne simți anxioși. Trebuie să facem o lucrare mai profundă a inimii pentru a crește cu privire la cât de mult (și cât de des) prețuim pe Dumnezeu și Împărăția Sa mai presus de toate lucrurile pământești. Trebuie să facem munca mai profundă a inimii de a urmări adevărata închinare: să Îi atribuim în mod activ valoare lui Dumnezeu – în inimile noastre, în viața noastră de zi cu zi – mai presus de orice altceva am putea obține sau păstra pe pământ (Psalmul 73:25; Filipeni 3:8).

Lăsați primul cuvânt al învățăturii lui Hristos despre anxietate să vă slujească ori de câte ori îi ajutați pe cei care se luptă cu anxietatea.

Trace Your Anxieties Back to Your Treasure a fost postat inițial la Center for Biblical Counseling and Discipleship.

Resurse utile despre anxietate:

• Într-o noapte de anxietate de Terry Enns
• Sfârșitul anxietății – Podcastul „Adevărul în dragoste”, Episodul 303
• Anxietate și depresie – Mesaj de conferință de Paul Tautges

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.