Este termenul „control” o modalitate biblică de a descrie o problemă aparent frecventă?
Cuvântul „control” este un termen bine cunoscut în zilele noastre. Auzim despre alții, și poate chiar despre noi înșine, că sunt etichetați ca fiind „controlatori”. În calitate de consilieri biblici, suntem chemați să spunem adevărul în dragoste, dar trebuie să facem acest lucru cu discernământ atunci când evaluăm descrierile moderne ale problemelor oamenilor. Acest blog încearcă să privească controlul prin prisma Scripturii, astfel încât să putem înțelege această problemă frecventă și soluția ei din punct de vedere biblic.
La fel ca și cuvântul „Trinitate”, controlul surprinde o idee din Scriptură care nu este denumită cu un nume specific în Biblie.
Lucrul la care se face referire în mod obișnuit drept dorința de a fi în control este o problemă a inimii/dorințelor care poate sta la rădăcina mai multor probleme ce țin de păcat, cum ar fi comportamentul autoritar, furia, perfecționismul sau frica. Privit astfel, dorința de a fi în control poate fi comparată cu dorința de lejeritate sau de confort care se află în inima celor care sunt leneși sau lipsiți de sârguință (Proverbe 21:25-26).
Dorința de a fi în control se poate manifesta în multe feluri, iar acest lucru poate crea confuzie. Unora le vine în minte soțul care controlează. El este cel care se comportă mai degrabă ca un dictator în casa lui decât ca un conducător-slujitor iubitor (Marcu 10:42). Alții se pot gândi la cei care îi manipulează pe cei din jurul lor pentru a obține ceea ce vor – fie prin metode subtile, fie prin metode mai coercitive (Romani 16:18). Cea mai comună expresie, însă, ar putea fi aceea de a reacționa în mod păcătos atunci când viața nu merge așa cum vrem noi sau când oamenii nu fac ceea ce credem noi că ar trebui să facă (1 Samuel 18:8; Matei 6:25; Luca 10:41). Prin urmare, spectrul controlului ar putea fi situat oriunde, de la cei care domină sau manipulează pentru a obține ceea ce vor, până la cei care pur și simplu răspund în mod păcătos la situațiile (trecute, prezente sau viitoare) pe care Dumnezeu le-a permis sau le poate permite în providența Sa iubitoare și înțeleaptă.
Cu toate acestea, dorința de a fi în control nu este întotdeauna un păcat. Există domenii din propria noastră viață în care Dumnezeu ne cheamă să exercităm un anumit grad de (auto)control pentru a ne îndeplini o responsabilitate dată de Dumnezeu – în timp ce depindem de Cuvântul și de Duhul lui Dumnezeu. Totuși, dorința de a deține controlul poate fi păcătoasă atunci când depășește (chiar și numai în inimă) măsura în care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi responsabilitatea de a o face (a controla), deoarece acest lucru se face aproape întotdeauna într-un mod egoist pentru a îndeplini agenda proprie a unei persoane.
În funcție de partea spectrului în care se află cineva, inima sa ar putea arăta foarte diferit. Dar iată câteva caracteristici obișnuite ale unei inimi mândre, care controlează.
- Controlarea se încrede în mod fundamental în sine și nu în Dumnezeu. Biblia vorbește adesea despre această idee (Psalmul 4:5; Proverbe 3:5; Isaia 26:3-4; Ieremia 17:5-9; Romani 12:16c; 2 Corinteni 1:9; 1 Petru 2:21-25). În esență, o persoană care se încrede în sine se bazează pe propria înțelegere finită pentru a judeca ce este cel mai bine, corect, bun etc. și adesea dezvoltă o așteptare specifică cu privire la modul în care ar trebui să se desfășoare circumstanțele sau cum ar trebui să reacționeze oamenii.
- Controlarea plasează adesea voința individuală a unei persoane mai presus de cea a lui Dumnezeu și/sau a altora, pe măsură ce se formează judecăți și așteptări centrate în sine. Această atitudine este opusul a ceea ce S-a rugat Isus în grădina Ghetsimani: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42).
- Controlarea își concentrează speranța pe circumstanțe și nu pe Dumnezeu și pe promisiunile Sale. Pe măsură ce o persoană își formează o așteptare circumstanțială cu privire la ceea ce este mai bun, corect și bun, aceasta modelează ceea ce speră că se va întâmpla pentru a aduce ceea ce vede ca fiind cel mai bun, corect și benefic. Cu toate acestea, pe măsură ce circumstanțele se dovedesc a fi altfel decât a sperat, acest lucru poate îmbolnăvi inima într-o varietate de moduri (Proverbe 13:12; cf. Psalmul 42:5).
- Controlul poate, de asemenea, să pună o persoană în locul lui Dumnezeu. Cei care se luptă cu controlul se încred în propriul raționament și (adesea doar în practică) se îndepărtează de înțelepciunea lui Dumnezeu, crezând că propria voință este cea mai bună și, în consecință, dorind ca aceasta să fie îndeplinită. Această întoarcere ar putea fi o întoarcere intenționată de la Dumnezeu la sine (Ieremia 17:5), dar mai des se manifestă prin una sau mai multe emoții – cum ar fi furia, descurajarea, depresia, anxietatea sau frica – manifestate pe măsură ce providența lui Dumnezeu se desfășoară contrar a ceea ce s-a sperat (1 Împărați 19:1-18; Psalmul 4:4-5).
Consecințele dorinței de control (Galateni 6:7)
- Epuizarea sau descurajarea prin încercarea de a controla lucruri pe care numai Dumnezeu le poate controla cu adevărat.
- Dificultăți în a ierta, deoarece „a da drumul” unei situații este dificil.
- Repercusiuni de amploare din cauza furiei, anxietății, dezamăgirii, depresiei etc. a unei persoane atunci când viața nu merge așa cum vrea ea.
- Relații tensionate și/sau distruse (cu Dumnezeu și cu ceilalți), deoarece se concentrează pe împlinirea de sine și nu pe slujirea lui Dumnezeu și a celorlalți.
În sensul descris mai sus, controlul este idolatrie. Este o formă de închinare la sine (2 Corinteni 5:15). Atunci când o persoană se sprijină pe propria înțelegere și determină ceea ce crede că ar fi cel mai bine, ea tinde să se lupte cu încrederea și închinarea față de Dumnezeul care deține controlul și care știe cu adevărat ce este mai bine (Isaia 55:8-9; Romani 11:33-36).
Ca urmare a căderii din Geneza 3, omenirea are tendința de a se încrede în sine și de a dori ca propria voință să se împlinească înainte de toate – ceea ce ne pune în opoziție unii față de alții și față de Dumnezeu (Geneza 3:16c; Iacov 4:1-10). Controlul este important pentru Dumnezeu, deoarece transformă închinarea și gloria pe care El le merită pe bună dreptate și le direcționează spre ceea ce o persoană a stabilit că „ar trebui” să se întâmple. Această acțiune înalță persoana și dorințele ei, neglijându-L pe Dumnezeu și dorințele Sale.
Ca urmare, oamenii sunt controlați de propriile lor judecăți și așteptări și nu de dragostea pentru Dumnezeu sau pentru alții. Vorbind despre ceea ce ar trebui să fie în schimb motivația unui creștin, Pavel scrie: „Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât suntem convinşi că atunci când Unul a murit pentru toţi, toţi au murit. El a murit pentru toţi, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel Ce a murit şi a fost înviat pentru ei.” (2 Corinteni 5:14-15).
Definiția cuvântului „stăpânire” („control”) folosit de Pavel aici este „a îndemna sau a forța (o persoană) la o acțiune; a constrânge sau a motiva”. Când ne gândim la control, trebuie să ne asigurăm că motivele și acțiunile noastre în această viață sunt informate de marea dragoste pe care Hristos a demonstrat-o pentru noi în viața și moartea Sa, astfel încât dragostea Sa să ne controleze pentru a ne trăi viața pentru El și nu așa cum credem noi că ar trebui să fie viața.
Proverbe 3:5 spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.”.
Atunci când viața nu merge așa cum am sperat că va merge (modul în care am crezut că ar fi cel mai bun, înțelept și benefic), trebuie să ne punem încrederea în Dumnezeu. Meditația asupra a cel puțin trei dintre atributele lui Dumnezeu ne ajută să depindem cu umilință de Dumnezeu și să ne închinăm lui Dumnezeu, punându-ne încrederea în El și în ceea ce a rânduit El, chiar și atunci când credem că ceea ce se întâmplă în lumea din jurul nostru este confuz, dificil sau pur și simplu o zi de-a dreptul teribilă, oribilă, deloc bună, foarte rea.
- Suveran – Psalmul 103:19
- Înțelept – Isaia 55:8-9
- Iubitor/bun – Romani 8:28-29
Vedem un exemplu biblic de încredere în Iosif în Geneza 50:20.
Vorbindu-le fraților săi, Iosif știa că, din punct de vedere uman, ei sunt responsabili pentru răul pe care i l-au făcut cu atâția ani înainte („aţi intenţionat să-mi faceţi rău”). Cu toate acestea, Iosif a crezut, de asemenea, că Dumnezeu era în cele din urmă în control și că a permis răul pentru binele său și al lui Israel („Dumnezeu a schimbat răul în bine”). Prin urmare, Iosif a crezut că Dumnezeu controla în mod suveran ceea ce s-a întâmplat și, în înțelepciunea Sa, a planificat ceea ce s-a întâmplat, pentru a face bine poporului Său („pentru a susţine viaţa unui popor numeros”). Gândindu-mă la viața lui Iosif, sunt convins că credincioșia lui Iosif a fost un rezultat direct al modului în care a procesat circumstanțele incredibil de dificile prin prisma suveranității, înțelepciunii și bunătății lui Dumnezeu. Acest lucru l-a condus la o încredere umilă și dependentă în Dumnezeul său. Chiar dacă, în unele momente din viața lui Iosif, acesta nu avea nicio idee despre binele pe care îl făcea Dumnezeu (Geneza 42:21), el Îl cunoștea pe Dumnezeul său și se încredea în El (45:5).
Psalmul 9:10 spune: „Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!”.
„Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42).
O inimă care depinde cu smerenie de Dumnezeu și I se închină Lui prin încredere în El poate fi înțărcată de dorința de a controla (Psalmul 131) și, în schimb, își poate îndrepta privirea spre slujirea cu credincioșie a Domnului și spre voia Sa desăvârșită (Luca 22:42). Atunci când apar circumstanțe nedorite, inima care se luptă cu dorința de a controla nu trebuie să se întrebe: „Ce vreau eu?”, ci „Ce vrea Dumnezeu?” și „Cum pot să-i iubesc și să-i slujesc pe ceilalți așa cum este revelat în Cuvântul lui Dumnezeu?”. Trebuie să se împotrivească dorinței de a depăși (chiar și numai în inimă) ceea ce Dumnezeu le-a dat copiilor Săi responsabilitatea de a face (a controla) și să-L slujească cu credincioșie și smerenie pe Domnul și agenda Sa (Filipeni 2:3-4; Marcu 10:45; 1 Corinteni 4:2; Matei 22:37-40).
Pe măsură ce ați citit inima și manifestările dorinței de a fi în control de mai sus, sper că a devenit mai clar ceea ce trebuie să fie „dezbrăcat” și „îmbrăcat”. Dacă nu, sau dacă mai există încă întrebări, resursele recomandate mai sus ar trebui să vă ajute în procesul de înțelegere a problemei specifice cu care vă confruntați și a modalităților practice specifice prin care vă puteți îmbrăca cu neprihănirea lui Hristos în locul ei. Amintiți-vă doar că atât inima (gânduri, dorințe, speranțe, așteptări, încredere etc.), cât și mâinile (toate manifestările fizice) ar trebui să fie abordate pe măsură ce vă lucrați pocăința spre slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31).
În concluzie, mă rog ca marele nostru Dumnezeu să fie glorificat în inimile care se confruntă cu această problemă, pe măsură ce El este cunoscut mai pe deplin, astfel încât providența Sa să nu fie doar crezută, ci și înălțată, iar scopurile Sale să fie nu doar acceptate, ci și slujite din toată inima.
Fie ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ precum în ceruri!
Așa cum scria Corrie Ten Boom: „Să nu vă fie niciodată teamă să încredințați un viitor necunoscut unui Dumnezeu cunoscut”.
Acest articol de blog a fost postat inițial la Centrul pentru Consiliere Biblică și Ucenicie. Vezi postarea originală aici.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.
Daniel Schubert
pastor pentru consiliere
Daniel Schubert slujește ca pastor pentru consiliere la Countryside Bible Church din South Lake, Texas.
