Doctrine esențiale în consiliere
Consilierea biblică este adesea descrisă ca fiind teologie practică sau aplicată. S-a mai spus că acest tip de consiliere are ca scop să-i ajute pe oameni să-L înțeleagă mai bine pe Dumnezeu și să înțeleagă mai bine relația lor cu El. Având în vedere aceste două descrieri, este evident că una dintre sarcinile majore pe care le avem ca și consilieri biblici este să ne asigurăm că oamenii pe care îi consiliem înțeleg adevărata teologie biblică. Deși există multe adevăruri biblice pe care trebuie să le aplicăm în consilierea noastră, iată patru doctrine pe care le consider de bază și esențial de înțeles cu acuratețe de către cei pe care îi consiliem: 1) o viziune biblică a mântuirii, 2) o viziune biblică a sfințirii, 3) o viziune biblică a suferinței și 4) o viziune biblică a speranței viitoare.
1. Mântuirea în termenii unei ucenicii care schimbă viața și nu ai unui simplu asentiment intelectual.
În consilierea biblică, dorim să ne asigurăm mai întâi că lucrăm cu credincioși autentici și, dacă este așa, sunt aceștia credincioși maturi sau imaturi (Evrei 6:1)?
Cei mai mulți oameni care vin pentru consiliere sunt credincioși declarați, dar, mai ales în cazul celor care s-au născut și au crescut în Bible Belt1, sunt uimit de cât de puțini sunt cei care înțeleg cu adevărat ce înseamnă cu adevărat mântuirea. Domenii care necesită o examinare mai amănunțită: Înțeleg ei natura justificării (Romani 3:21-26)? Înțeleg ei că mântuirea nu se limitează la justificare (Tit 2:11-14)?
În calitate de consilieri, trebuie să le cerem să ne prezinte mărturia lor. A existat o schimbare în viața lor după mărturisirea de credință (Ezechiel 36:26-27; 2 Corinteni 5:17)? L-au „chemat pe Isus în inima lor” sau și-au înțeles păcatul și nevoia de un Mântuitor care să-i salveze de mânia lui Dumnezeu (Romani 3:11-12; 10:9-10)? Își doresc și caută ei să trăiască o viață de ascultare (Ioan 3:36; Matei 7:21-23)? Îl iubesc ei pe Hristos și poruncile Sale (Ioan 14:21)?
Mulți credincioși nu înțeleg doctrina sfințirii, așa că se așteaptă ca, din momentul în care sunt făpturi noi în Hristos (2 Corinteni 5:17), dorințele lor păcătoase să „dispară” pur și simplu. Drept urmare, ei sunt confuzi și descurajați atunci când continuă să se lupte cu obiceiurile păcătoase. Cei mai mulți dintre noi folosim un formular de inventariere a datelor personale (PDI) care include o întrebare de genul: „Ce ați făcut în legătură cu această problemă?”. Răspunsul este adesea de genul: „M-am rugat ca Dumnezeu să o îndepărteze”.
Așadar, înțeleg ei că luptele împotriva păcatului continuă pe tot parcursul vieții creștine (Romani 7:21-25; 1 Ioan 1:8-9)? Înțeleg ei că, în calitate de credincioși, Dumnezeu ne modelează în mod iubitor, intenționat și deliberat după chipul Fiului Său? Își dau seama că tot ceea ce se întâmplă în viața noastră lucrează spre acest scop (Romani 8:28-30)?
Înțeleg ei că sfințirea este o lucrare certă dacă aparținem lui Dumnezeu (Filipeni 1:6; 2:13), dar că suntem chemați să cooperăm (Filipeni 2:12)?
Când îi sfătuim pe alții, vrem ca oamenii să știe că duc o luptă cu păcatul pe măsură ce învață să se dezbrace de el. Nu vrem ca ei să se descurajeze. Adesea, după ce au auzit adevărul biblic și au înțeles cum să îl aplice circumstanțelor lor, ei vor fi foarte hotărâți când vor părăsi sala de consiliere să „meargă și să nu mai păcătuiască”. Apoi se descurajează atunci când își repetă păcatul în zilele următoare. Așadar, oamenii trebuie să știe că vor păcătui din nou, dar pot fi încurajați, deoarece acum știu să se pocăiască, să ceară iertare, să se schimbe și să ceară putere lui Dumnezeu pentru a-L slăvi data viitoare când vor fi ispitiți să păcătuiască (1 Ioan 1:8-10; Romani 8:11). Ei se vor schimba, vor crește și vor deveni mai sfinți, dar acest lucru nu se va întâmpla instantaneu. Vor crește în sfințenie, deoarece Dumnezeu este cel care lucrează, dar va fi un drum anevoios, deoarece încă mai au o natură păcătoasă împotriva căreia trebuie să lupte (Evrei 12:3-11).
Persoanele pe care le consiliem sunt adesea surprinse de suferință, dar suferința este o parte normală a vieții. Cei pe care îi consiliem trebuie să înțeleagă:
- Trăim într-o lume căzută (Geneza 3; Ioan 16:33; 1 Petru 4:12) Iacov ne spune să considerăm că este o bucurie atunci când, nu dacă, ne confruntăm cu diferite încercări (Iacov 1:2).
- Suferința poate fi corectivă, dar cel mai adesea este pur și simplu o parte a modului în care Dumnezeu ne modelează. Disciplina poate fi de formare, nu doar corectivă (Evrei 12:3-11).
- Ne bucurăm, nu pentru că ne bucurăm de încercare, ci pentru că Dumnezeu lucrează în viețile noastre pentru a ne maturiza (Iacov 1:2-18; Romani 5:3-5; tot 1 Petru).
- Trebuie să cooperăm cu ceea ce face Dumnezeu – acesta este contextul în care ne rugăm pentru înțelepciune în Iacov 1:5.
- Nu trebuie să ne îndreptăm spre idoli dacă vrem ca Dumnezeu să ne dea putere pentru a persevera (1 Corinteni 10:13-14). Mulți dintre noi folosim frecvent 1 Corinteni 10:13, dar cred că este bine să includem și versetul 14.
Vrem ca ei să înțeleagă că suferința este o parte normală a existenței umane în această lume și că Dumnezeu se folosește în mod deliberat, intenționat și cu dragoste de suferință în viața noastră pentru a ne adânci relația cu El (Romani 8:28-30). Aceasta este ceea ce El folosește ca un instrument normal pentru sfințirea noastră.
Unele suferințe nu se vor sfârși în această viață prezentă. Experimentăm întristare, dizabilități fizice sau durere. Este posibil ca unele relații să nu devină niciodată ceea ce sperăm. Dumnezeu nu promite că totul se va „repara”. El promite că vom crește în sfințenie (Filipeni 1:6).
Persoana consiliată nu trebuie să se aștepte ca, dacă ascultă de Dumnezeu, El să repare toate lucrurile – căsătorii, trupuri frânte sau orice luptă cu păcatul și suferința. Unele circumstanțe se vor schimba doar în veșnicie.
Pavel zugrăvește o perspectivă veșnică în 2 Corinteni 4:16-18 și descrie unele dintre „suferințele sale de moment, ușoare” în 2 Corinteni 11:24-28. Acestea au fost niște suferințe grele, dar Pavel le numește trecătoare și își îndreaptă privirea spirituală spre gloria sa viitoare.
Asigură-te că persoana consiliată nu se așteaptă ca, dacă ascultă de Dumnezeu, El să repare toate lucrurile – căsătorii, trupuri frânte sau orice luptă cu păcatul și suferința. Unele circumstanțe se vor schimba doar în veșnicie (Apocalipsa 21:4).
Biruința noastră în Hristos nu constă întotdeauna în faptul că dorințele sau circumstanțele se schimbă, ci în faptul că noi răspundem într-un mod care Îl slăvește pe El. Cred că 1 Petru 4:13 este de ajutor: „În măsura în care aveţi parte de suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la descoperirea slavei Lui să vă bucuraţi nespus de mult.” Îmi place punctul de vedere al lui John Piper cu privire la acest verset: „Dacă te lovești la degetul mare de la picior pe calea sfințeniei, ai parte de suferințele lui Hristos.”
Cu siguranță nu aș recomanda să se predea un curs de teologie în primele patru ocazii în care ne întâlnim cu cei pe care îi consiliem și nu cred că acestea sunt singurele adevăruri teologice cu privire la care oamenii au nevoie de ajutor. Cu toate acestea, aceste patru doctrine sunt elemente de bază importante și, în mod obișnuit, sunt greșit înțelese, contribuind la dificultatea luptei persoanei cu păcatul și suferința. O înțelegere corectă a cine este Dumnezeu și a ceea ce a făcut El va face minuni pentru suflet.
Resursă suplimentară: Articolul lui Stuart Scott „Consilierea biblică: Cum să obţinem o imagine echilibrată asupra sfatului lui Dumnezeu”.
1 Zona de sud-est a SUA, în care populația este conservatoare din punct de vedere social și cu o rată mai crescută de frecventare a bisericii. – n.trad.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.