Inima deconstructivismului

Consiliind post-evanghelicii

Inima deconstructivismului

Să presupunem că un prieten te anunță că își reanalizează credința și acum se identifică drept post-evanghelic. Cum l-ai aborda prin consiliere biblică?

În primul rând, fă-ți timp să îl asculți. Post-evanghelicii își încep adesea călătoria cu întrebări sincere și cu o doză de îndoială, dar se rătăcesc dacă și-au clădit credința pe o altă temelie decât pe Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu (Matei 7:24-27). Potrivit cu Alisa Childers, „Deconstructivismul este procesul de disecare sistematică și în multe cazuri de respingere a credințelor cu care ai crescut”. Toți creștinii trebuie să își testeze continuu credința și să își evalueze tăria convingerilor lor (1 Tesaloniceni 5:21); totuși, adevărul biblic ar trebui să rămână standardul judecății noastre (Psalmul 19:7-9). Nu poți reconstrui dacă demolezi și fundația odată cu casa.

În timp ce îți asculți prietenul, caută să-i înțelegi dorințele inimii. De ce s-a confruntat cu această criză a credinței și a îmbrățișat drumul deconstructivismului? Post-evanghelicii neagă adesea infailibilitatea, autoritatea și suficiența Scripturii, și totuși mulți nu au început așa. Părăsirea Bibliei de către aceștia s-a întâmplat, cel mai probabil, treptat, pe măsură ce s-au distanțat de biserica adevărată și de învățăturile ei.

Din acest motiv, îndoiala și necredința sunt rezultatul, și nu rădăcina plecării lor. Mulți post-evanghelici au aparținut cândva unor biserici ca ale noastre. Au mărturisit aceleași adevăruri, au frecventat instituții cu aceeași gândire cu a noastră și s-au implicat în slujiri similare. Unii dintre ei erau chiar scriitori cunoscuți, vorbitori și formatori de opinie în lumea creștină. Credincioșii care cândva L-au mărturisit pe Cristos și-au început rareori călătoria cu intenția de a-L respinge pe Cristos sau de a abandona credința, ci au mers, de fapt, pe o pantă mai lină (1 Ioan 2:19). Așadar, ce motivație s-ar putea afla la baza deconstructivismului?

Suferință personală

Oamenii răniți își pot pierde credința când se confruntă cu suferința personală. Unii au părăsit biserica după ce au asistat la scandaluri morale, nereguli financiare sau abuz spiritual. Alții au abandonat credința după ce au asistat la eșecul moral al pretinșilor credincioși. Mult mai mulți Îl vor respinge pe Dumnezeu în mijlocul greutăților și al încercărilor. În loc să îi facă mai puternici, problemele lor îi conduc la deconstructivism (Iacov 2:1-12).

Dorința de a fi pe placul oamenilor

O altă persoană ar putea avea probleme cu aspectele sociale asupra cărora biserica și cultura par a fi în conflict (de ex.: dreptate rasială, dreptul la avort, căsătoriile între persoanele de aceleași sex). Dorind aprobarea celorlalți, ei se îndepărtează de biserică și îmbrățișează valorile culturale. Ar putea fi rușinați de învățăturile bisericii tradiționale care nu mai sunt la modă în lumea modernă (ex. iadul, creaționismul, jertfa de ispășire). Părinții ai căror fiu se declară homosexual s-ar putea să își schimbe poziția pe care o aveau înainte cu privire la homosexualitate sau o persoană care se căsătorește cu un necredincios s-ar putea să se abată treptat de la credință (2 Corinteni 6:14). Un profesor universitar îndrăgit ar putea influența gândirea unui student și cu toții suntem bombardați constant de presiunea de grup (Proverbe 13:20). Prea mulți sunt influențați de luarea în derâdere și de argumentele altora în loc să își clădească convingerile pe Scriptură (29:25). Așadar, cei care vor să le fie pe plac oamenilor, reinterpretează adesea Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L potrivi opiniei sociale (2 Timotei 4:3-4).

Mândrie

Unii se îndepărtează de credință datorită conflictelor relaționale din biserică. Rădăcina acestei probleme ar putea include lipsa de pocăință plină de mândrie, lipsa dorinței de a căuta iertare sau refuzul încăpățânat de a urmări pacea (Romani 12:18). Alții susțin că biserica e plină de ipocriți care nu se ridică la înălțimea la standardelor lui Cristos. Uneori mândria se manifestă prin dorința unui tânăr de a fi independent până acolo încât rebeliunea devine un simbol de onoare (Proverbe 15:5). Respingerea autorității părinților lor vine la pachet cu respingerea credinței acestora. Oamenii mândri se plasează pe ei înșiși deasupra lui Cristos, deasupra unității bisericii și a chemării la pocăință cu smerenie (1 Petru 5:5-6).

Popularitate

Un alt factor obișnuit este popularitatea câștigată odată cu schimbarea audienței. Imeneu, Alexandru și Filet au fost învățători falși care au părăsit biserica în urma unui conflict de idei și a refuzului lor de a se pocăi de blasfemie (1 Timotei 1:19b-20; 2 Timotei 2:17-18). Cu siguranță că și-au luat adepții cu ei. Chiar dacă unii post-evanghelici bine-cunoscuți și-au pierdut contractele de publicare și susținerea anterioară, mulți au crescut în popularitate după ce și-au revărsat mânia față de credința creștină (Matei 24:10-12). Câțiva dintre ei chiar au făcut o avere istorisind povestea deconvertirii lor. Rețelele de socializare îi celebrează mai mult pe cei care își asumă poziții extreme decât pe cei care susțin convingeri tradiționale. Există acum o întreagă comunitate care are scopul de a îndepărta rușinea celor aflați în procesul deconstrucției. Căutătorii de popularitate iubesc mai mult lauda oamenilor decât lauda lui Dumnezeu (Ioan 12:43).

Plăcere

O altă cauză fundamentală presupune dorința după plăcere a celor care își abandonează credința așa încât să-și poată scuza imoralitatea (Matei 24:12-13). De exemplu, un bărbat aflat în căutarea plăcerii sexuale ar putea întoarce spatele credinței lui dintâi care îl chema la puritate și la devotament în căsnicie (1 Tesaloniceni 4:3-7; Evrei 13:4). La început, conștiința sa îl înștiințează că gândurile și comportamentul lui sunt păcătoase, dar el ignoră aceste avertismente și nu le mai acordă atenție (1 Timotei 4:1-2). În același fel, Demas s-a îndepărtat din dragoste pentru veacul de acum (2 Timotei 4:10). Prea mulți apostați sunt mai curând iubitori de plăcere decât iubitori de Dumnezeu (3:4).

Perseverența în credință

Un post-evanghelic și-ar putea începe călătoria pe drumul deconstructivismului din felurite motive, dar călătoria se va sfârși întotdeauna cu respingerea Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, cum să ne ținem strâns de credință și cum să îi ajutăm și pe cei dragi să rămână statornici (vezi Iuda 3)?

În primul rând, trebuie să privim țintă la Isus (Evrei 12:2). Dacă Îl iubim pe Isus, Îi vom păzi poruncile (Ioan 14:15) și vom prețui Cuvântul Său (Psalmul 119:97). Dorința noastră de a-I fi pe plac Lui va eclipsa orice dorință de a fi pe plac altora (Galateni 1:10). Vom îndura persecuție și insultă de dragul Lui (1 Petru 4:12-14). Ne vom strădui să păstrăm pacea pentru unitatea Trupului Său, biserica (Efeseni 4:1-6). Vom descoperi iertare pentru mândria noastră înverșunată și vom căuta pocăința astfel încât să fim împăcați cu Dumnezeu (1 Ioan 1:9).

În al doilea rând, trebuie să fim parte activă a unei biserici locale (Fapte 2:42-47). Biserica are misiunea de a face ucenici (Matei 28:18-20) și de a predica Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 4:1-4). Astfel, ne întărim unul pe celălalt așa cum fierul ascute fierul (Proverbe 27:17) și ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și fapte bune (Evrei 10:24-25). Îl ajutăm pe cel slab când îi este greu și ne sprijinim pe cei puternici când credința noastră are nevoie de ajutor (1 Tesaloniceni 5:14). Ne împărtășim îndoielile și discutăm despre conflictele noastre în limitele sănătoase ale Trupului lui Cristos (ex. Fapte 15). Îi primim înapoi pe cei care s-au rătăcit, dar în cele din urmă s-au întors (Iacov 5:19-20). De fapt, facem un efort în plus și restaurăm o asemenea persoană „într-un duh de blândețe” (Galateni 6:1).

În cele din urmă, trebuie să proclamăm Scriptura drept Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu (Evrei 4:12). Avem încredere că aceste adevăruri biblice ne vor modela credința și ne vor călăuzi în interpretarea culturii și a societății (Psalmul 119:105). Ne agățăm apoi de Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind suficient pentru toate cele necesare pentru viață și evlavie (2 Timotei 3:15-17; 2 Petru 1:3) și ne găsim plăcerea în Evanghelie (Psalmul 19:10) în timp ce ne clădim viețile pe temelia ei. Nu doar că ascultăm Cuvântul Lui Dumnezeu, dar și perseverăm în a-L împlini (Iacov 1:22-25). Din acest motiv, prefer expresia „renovare biblică” în loc de „deconstrucție” pentru că mulți vor demola însăși adevărata credință în loc să se rezume doar la demolarea tradițiilor omenești. Isus ne-a avertizat că o asemenea demolare va duce la distrugerea noastră (Matei 7:26-27). Așadar suntem înțelepți păstrând fundația la locul ei în timp ce dărâmăm pereții și așezăm anexele la locul lor (Romani 12:1-2).

Fie ca ale noastre cuvintele și îndemnuri să ne zidească reciproc continuu în timp ce luptăm cu ispitele și cauzele primare ale deconstructivismului (1 Tesaloniceni 5:11). Fie ca noi să ne mărturisim propriile greșeli care au zdruncinat credința altora. Fie ca noi să oferim speranță în Cristos post-evanghelicilor care au parte de nisipuri mișcătoare și vieți goale ca rezultat al deconstructivismului.

Doriți să activați notificările push, pentru a fi anunțat automat când apar resurse noi?
(Notificările nu funcționează în iOS, din cauza limitărilor de sistem.)