Lasă-L pe Dumnezeu să te interpreteze: Redescoperirea sinelui într-o lume postmodernă
Dacă vrem ca creștinii să aibă o gândire sănătoasă cu privire la cum să trăiască cu credincioșie pentru Hristos într-o lume postmodernă, trebuie să înțelegem că avem de-a face cu o interogare a limbajului, o interogare a gândirii și, în cele din urmă, o interogare a realității. Iar această gândire a pătruns în aproape fiecare aspect al societății noastre.
Se poate spune acum că oricine încearcă să înțeleagă filosofia postmodernă și afirmațiile sale va deveni rapid frustrat. S-ar putea să simți că lipsește ordinea și concluzia. Și iată care este problema: tocmai asta este ideea. Nu trebuie să fii capabil să înțelegi cadrul, deoarece sistemul însuși este sceptic în privința cadrelor.
Totuși, Dumnezeu intenționează ca oamenii să primească Cuvântul Său în mod obiectiv și să se supună acestuia. Nu există nicio categorie biblică pentru a analiza Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l pune la îndoială, pentru a fi sceptici și pentru a aduce în discuție propriile noastre experiențe și înțelegeri culturale.
Nu, Cuvântul lui Dumnezeu se pretinde a fi inspirat divin și autoritar, iar noi trebuie să ni-l aplicăm. Nu noi suntem standardul pentru judecarea Cuvântului lui Dumnezeu, ci Cuvântul lui Dumnezeu este standardul pentru judecarea noastră.
Noi nu abordăm Biblia în mod critic; o abordăm în mod voluntar, gata să ne conformăm cu ea. De ce? Pentru că este Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu (Isaia 40:8, Matei 24:35).
Nu putem face compromisuri cu privire la Cuvântul Său. Trebuie să fie un deal pe care biserica să fie gata să moară. Pentru că Satana este un câine bătrân, iar câinii bătrâni nu învață trucuri noi. Foucault, Derrida și Lyotard nu au fost primii din istoria omenirii care au semănat scepticism cu privire la cuvinte, iar ziua în care trăim nu este prima în care au fost ridicate îndoieli împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
Vedem acest lucru încă de la începutul istoriei omenirii, cu șarpele în grădina Edenului cu Adam și Eva.
Luați în considerare revelația lui Dumnezeu din Geneza 2:15-17: „Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!”.
Aceasta este revelația obiectivă venită direct din gura lui Dumnezeu către Adam. Geneza 1 și 2 clarifică unele lucruri. Dumnezeu este Creatorul; Dumnezeu este la conducere. Adam este subordonat; Adam este dependent.
Adam are un singur mijloc prin care să își dea sens, să își înțeleagă scopul, să dea sens lumii în care a fost pus, să o înțeleagă pe soția care i-a fost dată, iar acest mijloc este revelația vorbită a lui Dumnezeu. A se vedea Jeremy Pierre, Inima dinamică în viața de zi cu zi: Conectându-L pe Hristos la experiența umană (Greensboro: New Growth Press, 2016), 126-128.
Iar ei nu trebuie să pună la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, să îl critice sau să îl schimbe și să îl adapteze pentru a se potrivi contextului situației lor culturale. Ei sunt chemați să primească Cuvântul Său și să se supună Cuvântului Său. Punct.
Orice spune Dumnezeu despre ei, ei trebuie să accepte. Orice le spune El să facă, ei trebuie să facă. Orice spune El să nu mănânce, ei nu trebuie să mănânce. Nu există relativism; nu există subiectivitate. Nu este deschis interpretării. Nu, acest lucru este obiectiv și absolut, iar Adam și Eva trebuie să i se supună cu bucurie.
La ce ne referim atunci când spunem că adevărul este mai degrabă obiectiv decât subiectiv? Când spunem că adevărul este subiectiv, ne referim la faptul că lăsăm sentimentele, interesele, motivele și dorințele noastre personale să intervină în interpretarea datelor. Când spunem că adevărul este obiectiv, înseamnă că nimic din interiorul nostru nu poate fi adus în discuție. Adevărul este ceea ce este, indiferent de ceea ce simțim despre el. Așa trebuiau să trateze Adam și Eva Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar observați ce spune șarpele când intră în scenă. Uitați-vă la Geneza 3:1: „A zis oare Dumnezeu…” Șarpele o ispitește pe Eva să pună la îndoială Cuvântul obiectiv al lui Dumnezeu. Nu spune: „Există Dumnezeu cu adevărat?”, ci: „A zis oare Dumnezeu «cu adevărat»: „Să nu mâncaţi din orice pom din grădină.“?” Și răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu a spus niciodată că nu puteau mânca din niciun pom din grădină. Uitați-vă la Geneza 2:16. Dumnezeu chiar spune: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină”, cu excepția unuia singur.
Așadar, Satana, punând la îndoială legitimitatea Cuvântului lui Dumnezeu și răsucindu-l, reușește să semene cinism în mintea Evei cu privire la acuratețea Cuvântului lui Dumnezeu și la capacitatea ei de a cunoaște Cuvântul Lui. El nu o ispitește să își pună la îndoială credința în Dumnezeu, ci mai degrabă capacitatea ei de a ști ce a spus El și de a ști ce vrea să spună. Legitimitatea Cuvântului lui Dumnezeu este contestată, iar interpretarea pe care o dă ea acestuia este contestată. Vedeți acest lucru?
Așadar, ce legătură are aceasta cu modul în care oamenii de astăzi se interpretează pe ei înșiși și lumea în care trăiesc? Ei bine, pe scurt, are totul de-a face cu asta. Mișcarea modernă LGBTQ+ și ascensiunea transgenderismului, împreună cu toate componentele distructive ale acestora, sunt lăsate să se dezvolte deoarece gândirea postmodernă a devenit cadrul epistemologic normal pentru societatea occidentală în ansamblul ei. Afirmația cândva șocantă: „Sunt o femeie prinsă în trupul unui bărbat”, are sens doar într-o lume în care oamenii se uită la ei înșiși și la cultura din jurul lor pentru a se interpreta pe ei înșiși, în loc să se uite la revelația obiectivă a lui Dumnezeu pentru a-i defini.
Deoarece oamenii suprimă adevărul clar despre Dumnezeu în nedreptate (Romani 1:16) și își urmăresc propriile pasiuni păcătoase în timp ce îl urmează pe Satana și cursul acestei lumi (Efeseni 2:2-3), trebuie să ne uităm doar la Dumnezeu pentru a ne repara și a ne defini.
Dar mulțumim lui Dumnezeu că, în ciuda oricăror minciuni pe care le spune spiritul acestui veac, Dumnezeu Și-a pregătit planul de răscumpărare și reparare a omenirii încă dinainte de începutul veacurilor și a împlinit acest plan în Fiul Său, Isus Hristos (Apocalipsa 13:8; Coloseni 1:26-27). În Hristos, Dumnezeu reînnoiește și repară sinele. El face acest lucru pe măsură ce noi „v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după imaginea Creatorului său” (Coloseni 3:10).
Și, la fel cum Dumnezeu i-a interpretat pe Adam și Eva în Geneza 1-2 și le-a definit sensul și scopul, El ne-a definit nouă, asupra cărora a venit sfârșitul veacurilor (1 Corinteni 10:11), care este cu exactitate scopul Său pentru noul sine: să fim conformi cu chipul Fiului Său, pentru ca El să fie întâiul născut între mulți frați (Romani 8:29). Fie ca noi să îndreptăm numeroasele „sine-uri” distruse din această cultură distrusă către Dumnezeul care le-a creat, le definește și se bucură să le repare.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.
Kent Langham
Kent Langham este pastor adjunct al Bisericii The Cross din Pensacola, Florida. El și soția sa Molly sunt căsătoriți de șase ani și au trei copii. Kent și-a primit diploma DEdMin în consiliere biblică de la Southern Baptist Theological Seminary în 2023.
