Teologia dependenței: Devenim ceea ce venerăm

Un adolescent din biserica mea dezbătea cu mine cine este cel mai bun din toate timpurile în NBA (NBA GOAT). În timp ce se chinuia cu câteva statistici pentru a argumenta în favoarea lui Lebron James, l-am lăsat să-și impună punctul de vedere în timp ce accesam un videoclip de pe YouTube care compara toate statisticile sale cu cele ale lui Michael Jordan. Ca un copil care a crescut în zona Chicago, nu este surprinzător că eram în favoarea lui MJ. Cele mai uluitoare statistici erau cele din finalele NBA. Michael Jordan nu a pierdut niciodată! Faptele erau că, pe măsură ce miza era mai mare, el juca mai bine, ceea ce era exact opusul pentru Lebron. Aceste statistici nici măcar nu luau în considerare toate elementele intangibile ale leadership-ului și motivației. Toată lumea crede și își dorește ca idolul lui să fie cel mai bun.

Mi-am dat seama de ceva în timp ce mă gândeam la conversația noastră: omul iubește gloria. Oamenilor le place să caute gloria de care să se bucure și pe care să o obțină. De la vedete sportive și secvențe importante la concursuri de frumusețe, de la spectacole cu animale uimitoare la competiții culinare, fiecare canal pe care îl deschidem la televizor ne atrage prin glorie. Asta ca să nu mai spunem că și reclamele dintre spectacolele de glorie ne vând, de asemenea, glorie: viața de lux, cel mai dur camion Ford, cele mai bune bijuterii, cea mai extravagantă destinație de călătorie etc. De ce o industrie de miliarde de dolari este structurată în acest fel? Pentru că funcționează! De ce funcționează? Pentru că oamenii sunt programați să se închine gloriei.

Închinarea așa cum a fost concepută

Pe măsură ce citiți relatarea creației din Geneza 1, nu puteți să nu observați aceeași expresie la sfârșitul fiecărei zile: „era bun”. Această expresie înseamnă că lucrarea lui Dumnezeu reflecta perfect caracterul sau gloria Creatorului ei. Dumnezeu este un Dumnezeu glorios. Dumnezeu l-a creat pe om și l-a proiectat în așa fel încât acesta să râvnească după glorie. El iubește creația lui Dumnezeu și Îl vede și se închină lui Dumnezeu prin interacțiunea sa cu creația lui Dumnezeu. Despre acest lucru citim în Psalmul 19. Creația vorbește despre Creator. Aceste glorii mai mici trebuie să ne îndrepte spre cea mai mare glorie în Dumnezeul nostru. Astfel, după cum afirmă 1 Corinteni 10:31, chiar și mâncatul și băutura ar trebui să fie făcute într-un mod care Îl recunoaște și Îi dă slavă lui Dumnezeu. Folosim și ne bucurăm de daruri în timp ce Îl slăvim și întărim relația noastră cu Dătătorul; cu toate acestea, această compulsie pentru glorie și entuziasm poate fi periculoasă atunci când Dumnezeu nu mai este Cel căruia încercăm să Îi facem pe plac sau să ne închinăm. De fiecare dată când glorificăm creația în detrimentul Creatorului, ne îndreptăm spre dependență. Este exact ceea ce s-a întâmplat în Geneza 3.

Închinarea distorsionată

Când ajungem la Căderea din Geneza 3, vedem că acolo se întâmplă ceva foarte semnificativ. Pentru prima dată în istorie, oamenii s-au uitat la creație pentru a obține propria lor glorie. Geneza 3:5 „Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul..” Schimbarea majoră aici a fost că creația nu se mai bucura de gloria lui Dumnezeu, ci de acum omul se va uita la creație pentru a fi dumnezeu. Omul va căuta ca gloria creației să fie doar a lui, în închinarea la sine. Acesta a fost începutul umanismului sau al închinării la om. De atunci, omenirea decăzută a căutat să obțină orice plăcere posibilă din creație, fără să se gândească la Dumnezeul care a creat și deține tot ceea ce au consumat din creație închinându-se la sine. Aceasta este adevărata urâțenie a idolatriei. Toată idolatria este cu adevărat închinarea la sine și este începutul goanei după ceva ce nu va satisface niciodată. Oamenii sunt concepuți pentru glorie, dar sunt dependenți de plăcerea pe care o pot obține pentru ei înșiși din creație. Omenirea nu poate înceta să se închine la fel cum nu poate înceta să respire aer! Acesta este modul în care au fost concepuți. Întrebarea este: respiră aceștia aer curat sau aer poluat? Altfel spus, se închină Dumnezeului Sfânt sau unor dumnezei mai mici, stricăcioși, cum ar fi sinele? Romani 1 ne spune că Dumnezeu ne dă pe mâna poftelor cărnii noastre atunci când căutăm să ne închinăm creației în locul Creatorului (Romani 1:21-25). Aceasta este teologia și motivul dependenței!

Închinarea redirecționată

Cum poate cineva să rezolve această problemă de dependență și direcția vieții sale? Lucrul interesant despre închinare este că nu este doar ceva ce facem, ci este ceva ce devenim. Este direcția în care ne îndreptăm. Este clar în Scriptură că, pe măsură ce vedem slava lui Dumnezeu, suntem schimbați în același chip (2 Corinteni 3:18). Dumnezeu ne permite să vedem revelația Sa în Biblie și, mai precis, în Isus. De fapt, 2 Corinteni 4:6 ne spune că, așa cum a chemat lumina să strălucească din întuneric, El ne arată slava lui Dumnezeu în persoana lui Isus Hristos. Pe măsură ce Îi vedem slava, Îl admirăm pe El. Caracterul Său este nobil și frumos. Pe măsură ce ne bucurăm de acest lucru, Îl dorim pe El (Psalmul 37:4). Începem să iubim ceea ce El iubește și să urâm ceea ce El urăște. Acest lucru ne ghidează alegerile și în curând Îl dobândim pe El. Așa cum afirmă 2 Corinteni 3:18, pe măsură ce vedem slava Lui, suntem transformați după chipul ei. G. K. Beale a spus: „Noi devenim ceea ce venerăm, fie pentru ruină, fie pentru restaurare”. Este exact ceea ce a spus Dumnezeu pe tot parcursul Vechiului Testament. Dumnezeu a spus că copiii lui Israel au devenit ca boul la care se închinau. Psalmul 106:19-21 ne spune că „La Horeb şi-au făcut un viţel şi s-au închinat chipului turnat. Au schimbat Slava lor cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor, pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt”.

În Noul Testament, evreii doreau libertate politică față de romani, ceea ce i-a făcut foarte entuziasmați de venirea lui Mesia. Ei doreau ca Mesia să le îndeplinească dorințele sau să le rezolve problemele, dar nu acesta a fost motivul pentru care El a venit. El a venit să îi elibereze de închinarea lor la sine și de păcatul pe care îl urmăreau și care îi ținea în robie la fel ca pe strămoșii lor din Egipt. Ei nu aveau nevoie de cineva care să le rezolve problemele exterioare, ci aveau nevoie de adevărata eliberare de păcat și de sclavia care provenea din închinarea lor distorsionată. Motivul pentru care oamenii de astăzi nu sunt eliberați de dependență este că dependența este închinare, iar noi nu vom înceta niciodată să ne închinăm. Dependența (închinarea) nu este problema. Problema este față de ce sunt ei dependenți. Dacă suntem dependenți de slava lui Dumnezeu, vom fi schimbați după chipul Său. Dacă omul este dependent de creație și de gloria pe care o poate obține din ea, el va fi distrus de păcatul său, deoarece Îi răpește lui Dumnezeu gloria pe care o merită (Iacov 1:14-15). Conform Isaia 42:8, Dumnezeu ne spune că nu Își va împărți slava cu nimic și cu nimeni altcineva în acest fel: „Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor”.

Prin urmare, singura modalitate de a depăși sclavia închinării la creație este să ne închinăm Dumnezeului slavei, care este scopul pentru care am fost creați și sursa noastră de adevărată satisfacție, pace și bucurie. Aceasta este viața binecuvântată a satisfacției în Creatorul nostru. Fie ca noi să ne îndrumăm unii pe alții și pe cei pe care îi consiliem spre adevărata speranță și adevăratul ajutor pe care Asaf le-a găsit în Dumnezeul cel viu – „Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine” (Psalmul 73:25).

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.