Când viața este o povară

Viața împovărată

După episodul din Geneza 3, viața este plină de conflict, întristare, durere, suferință și necazuri adunate peste probleme. Biblia nu ascunde această realitate. Regele David fredonează această melodie a neliniștii în Psalmul 6:6-7:

„Sunt sleit de atâtea suspine!
În fiecare noapte îmi scald patul
şi-mi inund așternutul cu lacrimi.
Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmașilor mei!”

Regele David nu este singura persoană din Biblie care a avut ocazii de durere în viață. Evreii au bombănit și s-au tot plâns în pustie (Exod 16:2-3; 17:3) și au tânguit și jelit atunci când au auzit raportul nefavorabil despre promisiunile lui Dumnezeu (Numeri 14:2). Din teamă, profetul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața (1 Împărați 19:3-4). Mânia și nemulțumirea lui Iona l-au condus la a-I cere lui Dumnezeu să îi curme viața (Iona 4:3). Iov a fost așa de apăsat încât a ajuns să-și regrete viața și așa de plin de amărăciune încât ar fi dorit mai degrabă să nu se fi născut (Iov 10:1, 18-22). Poate că starea ineluctabilă l-au făcut pe Solomon să concluzioneze că toate lucrurile sunt istovitoare (Eclesiastul 1:8). Cu efectele căderii apărute înaintea noastră și peste noi, nu este nevoie de nu știu ce efort pentru a ajunge la o perspectivă melancolică asupra vieții pe pământ.

Cu ceva timp în urmă am consiliat un tânăr care ajunsese în punctul acesta. Pentru el, viața conținea prea multe probleme, ispite, încercări și dureri pentru a mai putea fi purtate. Adesea spunea părinților săi că și-ar fi dorit fie ca viața sa să se sfârșească degrabă, fie Cristos să se întoarcă și să finalizeze suferințele lui.

Dorința de fi unit cu Domnul Isus în veșnicie nu era greșită sau egoistă în ea însăși. Pavel interacționează și el cu acest adevăr despre trupurile noastre care se degradează și despre durerile acestei lumi care nu sunt vrednice a fi comparate cu „greutatea veșnică a gloriei” pe care o vom experimenta în veșnicie (2 Corinteni 4:16-5:10). Cu siguranță există un dor după această desăvârșire în Cristos pe care toți copiii lui Dumnezeu îl au. Ziua când El va veni și va face toate lucrurile bine (Psalm 42:2; 143:6; Eclesiast 3:11; Romani 8:23-25; 1 Corinteni 15:53-57; Apocalipsa 21:5).

Cu toate acestea, am realizat că dorul după veșnicie al prietenului meu tânăr l-a făcut să aibă o perspectivă distorsionată și păcătoasă asupra vieții lui de acum și de aici. Când ne uităm la viețile noastre fizice ar trebui să le vedem ca o povară? Am fost răscumpărați doar pentru o slavă viitoare? Nu există nimic de prețuit, de apreciat și în care să ne găsim plăcerea în lumea aceasta? Acestea au fost câteva dintre întrebările care mi-au venit în minte în timp ce vorbeam cu prietenul meu tânăr.

Scripturile ne oferă trei întrebări importante. Ar trebui să ni le fixăm bine în inimile și mințile noastre. Felul în care răspundem acestor întrebări va determina în mare stilul de viață. Va fi o viață dedicată slavei lui Dumnezeu sau consumată de închinare de sine?

Cine deține controlul vieții mele?

Am observat în prietenul meu un aer ascuns de auto-suficiență și o dorință puternică după control. Trăia ca și cum mântuirea și sfințirea depindeau de puterea voinței și de împlinirea regulilor lui. Dacă folosea o toaletă publică și nu o lăsa complet curată, o vedea ca pe un eșec în împlinirea datoriilor sale de creștin. Dacă la piscină ar fi intrat într-un străin în timp ce înota, s-ar fi simțit vinovat de întâmplare și căuta cu disperare persoana pentru a se scuza.

Ai încercat vreodată să-ți împaci conștiința sau să nu te mai simți vinovat? Ai încercat vreodată să împlinești voia lui Dumnezeu fără să te sfătuiești cu El? Dacă da, ai reușit să te liniștești sau să ai siguranță? Deși prietenul meu a creat un sistem complex de reguli și legi, acest lucru nu i-a adus liniște. În schimb, a adus tristețe profundă, lupte și frustrări.

Lucrurile acestea nu ar trebui să ne surprindă. Încercările acestea de auto-suficiență sunt la fel de vechi ca istoria. Adam și Eva și-au dorit să fie asemenea lui Dumnezeu, fără să asculte de El și au fost blestemați (Geneza 3:1-6). Israeliții au încercat să câștige o bătălie fără încredere și au fost imediat înfrânți (Iosua 7:1-9). Petru a căutat să-L protejeze pe Isus și a fost mustrat pentru lipsa lui de credință (Matei 16:21-23). Anania și Safira au planificat să dea bani pentru lucrarea Domnului, însă prin lăcomie au mințit despre dar și au fost omorâți de Dumnezeu (Fapte 5:1-11).

Un stil de viață bazat pe auto-suficiență are rezultate dezastruoase. Fie să ne asemănăm mai degrabă cu Iov care a înțeles că în om nu există nicio urmă de înțelepciune sau lumină, ci că doar Dumnezeu înțelege și știe căile și adâncimile înțelepciunii (Iov 28). El este Dumnezeu, iar noi nu. Fie ca cuvintele noastre să fie puține (Eclesiast 5:2).

Ce mă motivează în viață?

Prin auto-suficiență prietenul meu a ajuns să se concentreze doar asupra lui în loc să-i slujească și să-i iubească pe cei din jur. Isus a abordat această temă atunci când ne-a poruncit să-L iubim pe Dumnezeu, și în consecință să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Deuteronom 6:5; Matei 22:36-40). Ca Dumnezeu întrupat, Isus nu era obligat să-i slujească pe ceilalți, însă Scripturile ne prezintă care a fost atitudinea Lui. Mai degrabă Îl regăsim pe Isus sacrificând-Se, umilindu-Se și renunțând la dorințele Sale pentru sfințirea și puritatea celorlalți (Marcu 10:45; Ioan 13:35; Filipeni 2:4-11).

Dincolo de îndoielile, formele de anxietate și temerile prietenului meu era motorul egoismului care propulsa viața lui. El avea o relație deschisă și onestă cu părinții lui, care erau foarte implicați în viața lui și duhovnicești. Totuși, săptămână după săptămână am văzut că indiferent de sfaturile și încurajările tatălui său rămânea o atitudine încăpățânată de refuz. Respingi și tu sfaturile duhovnicești? Se regăsește și în viața ta o „mândrie a vieții” arogantă și coruptă care mocnește sub aparența vieții tale (1 Ioan 2:15-17)? În cele din urmă, l-am confruntat pe prietenul meu în legătură cu răzvrătirea și cu inima lui mândră înfățișate de respingerea sfaturilor bune oferite de tatăl său.

Când ne concentrăm pe noi înșine, ne izolăm într-o închisoare a dorințelor și sentimentelor noastre păcătoase (Galateni 5:13-15). Când suntem distrași de aceste dorințe, devenim prea ocupați cu hrănirea propriilor noastre îngrijorări inventate, în loc să purtăm de grijă poverilor altora (Romani 15:1-2). Pavel a surprins bine atunci când a spus: „Purtaţi-vă poverile unii altora şi veți împlini astfel legea lui Cristos! Dacă cineva crede că este ceva, când nu este nimic, se înșală singur” (Galateni 6:2-3).

Care este povara vieții mele?

Atât prin auto-suficiență cât și prin egocentrism, prietenul meu a ajuns să își disprețuiască viața. El a devenit o persoană scrupuloasă cu sufletul lui nemulțumit și anxios. În încercarea lui timidă de a dovedi „deșertăciunea” și „inutilitatea” vieții apela adesea la versete din Eclesiastul. Totuși, nu a priceput un aspect important subliniat de Solomon și care nu ar trebui ignorat: „ Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viață… este un dar de la Dumnezeu” (Eclesiastul 3:12-13).

Pe măsură ce ne eliberează de „acest veac rău”, Dumnezeu nu ne ia din această lume, ci mai degrabă ne pregătește să fim ambasadori roditori ai lui Cristos, iubind slujba reconcilierii și devenind lumini pentru o lume pierdută și pe moarte (Galateni 1:3-5; 2 Corinteni 5:11-21; Matei 5:13-16). Prietenul meu a pierdut bucuria procesului lui de sfințire pentru că pierduse bucuria mântuirii sale.

Apostolul Pavel a vorbit despre geamătul și povara care însoțesc viața și despre suferința care ne așteaptă la orice colț în timp ce „lupte din afară, temeri din lăuntrul” nostru vin (2 Corinteni 7:5; 5:1-4). Totuși, a văzut bine că este mulțumire de nedescris în viața trăită pentru Cristos și nu pentru sine. Viața este un dar al Bunului Dumnezeu.

Nu poți scăpa de poveri în această viață. De aceea, întrebarea care se pune este: „Ce povară porți tu?” Este povara auto-suficienței tale sau este povara neprihănirii? Isus a afirmat-o cel mai bine în Matei 11:29-30:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți şi împovărați, şi Eu vă voi da odihnă! Luați jugul Meu asupra voastră şi învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este ușoară.“

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul, biserica Logos București, este responsabilă de calitatea traducerii. Copyright © 2019 Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.