Ce spune mânia despre noi?
Ești în trafic cu mașina și fără să-ți dai seama ajungi într-un loc unde este o coadă destul de măricică în fața ta… Ca de obicei, se lucrează la drumuri! Circulația merge doar pe un sens și, bineînțeles, timpul tău zboară agasant. Te uiți la ceas… deja au trecut cinci minute și niciun semn de mișcare. Ieși puțin iritat și totodată curios să vezi ce se întâmplă, când ce să vezi, un Mercedes trece prin dreapta ta, cu o roată pe asfalt și cu una pe nisip și se postează tocmai la începutul cozii, gata să treacă când semaforul se va fi făcut verde. Împreună cu el și alții mai puțini fraieri ies din rând și îl urmează. Mica iritare din tine se transformă într-un clocot. Te bagi în mașină și pentru că sesizezi în oglindă că se mai apropie și alții, te bagi cu partea din față a mașinii înaintea lor și le blochezi calea. Ești deja un car de nervi mai ales că impertinentul te și claxonează, dă cu pumnii în volan și e pregătit să iasă. Zgomotul de manele te irită și mai tare în timp ce te dai jos la el, însă ai noroc că din spate se aud niște claxoane: e verde la semafor și trebuie să pleci.
Mânia este o atitudine1 pe care o avem aproape zilnic. Ea apare ca o puternică reacție negativă la ceea ce ni se pare contrar normalului. Fiindcă este o reacție la ceva, nu este, prin urmare, de sine stătătoare. În circumstanțe pe care le considerăm normale mânia nu apare. Mânia este reactivă. Pe de altă parte, mânia are grade diferite de exprimare. Ea poate lua forma lipsei totale de control sau poate fi una mocnită și puțin vizibilă. Indiferent de intensitate, ea este definită mânie și trebuie tratată ca atare.
Apoi, mânia este asemenea simptomelor, ea nu este boala în sine. Problemele reale ale simptomelor se află în interior, ascunse, iar uneori ne este foarte greu să înțelegem care sunt acestea datorită camuflajului în care sunt învăluite. Atitudini deseori lăudabile, precum corectitudinea socială, apărarea dreptății sau mila față de alții acoperă adevăratele motivații din spatele iuțimii noastre.
Intrinsec, mânia nu este rea, iar afirmația aceasta poate fi surprinzătoare. Reacțiile, simptomele, nu sunt bune sau rele. Ele sunt neutre. Simptomele fiind neutre nu pot fi catalogate ca bune sau rele. Noi pur și simplu reacționăm față de lucrurile, care, din diferite motive, nu sunt așa cum ni se pare că ar trebui să fie. Furia este legată de setul nostru de valori în care credem și pe care le prețuim în viața noastră. Ambele chestiuni sunt importante. Nu ne mâniem când cineva se așază în fața noastră la coadă doar pentru că într-un mod abstract credem în dreptate și corectitudine. Ne înfuriem pentru că prețuim dreptatea când vine vorba de noi înșine. Pentru că, să fim serioși, nu avem aceeași reacție când li se întâmplă altora.
De aceea lucrurile pentru care ne mâniem pot furniza cu multă acuratețe aspectele în care credem cu adevărat și pe care le iubim în viață, bune sau rele. În acest sens mânia poate fi pozitivă. Spre exemplu, Dumnezeu l-a apreciat pe Fineas, încheind cu el un legământ de pace, deoarece „a fost plin de râvnă pentru El” (Numeri 25:12). Acesta a ispășit vina israeliților dedați la idolatrie omorând pe protagoniștii principali ai desfrâului (vezi tot capitolul 25). Expresia „plin de râvnă” este tradusă și cu „gelozie” și sensul ei este acela de mânie sfântă. Atitudinea lui Fineas a fost o reacție virulentă stârnită de batjocorirea Numelui lui Dumnezeu. De aceea, ea a fost bună și plăcută Domnului. Nu putem să nu să mai amintim aici de Domnul Isus, a cărui furie sfântă și curată L-a făcut să aibă o reacție pe măsură. „A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele” (Ioan 2:15). Templul lui Dumnezeu era folosit pentru scopuri comerciale și acest lucru L-a revoltat așa de tare pe Hristos încât L-a determinat să intervină de felul cum a făcut-o (Ioan 2:17). În mod ultim, arătarea mâniei lui Dumnezeu asupra oamenilor se datorează râvnei lui Dumnezeu față de propria Sa glorie, călcată în picioare de oameni.
Observați, mânia este o manifestare a cărei motivație sau substrat îl reprezintă aspectul la care persoana furioasă ține. Ne mâniem pentru că iubim lucrurile care ne sunt amenințate și ca o fiară încolțită suntem gata să mușcăm. Așadar, nervozitatea este un barometru foarte bun și foarte clar al împăratului care domnește peste inima noastră, fie că vorbim de pofte, de lezarea mândriei, de orice, inclusiv de Dumnezeu. Mânia noastră vorbește despre locul unde se află inima noastră, după cum spune Domnul Isus (Matei 6:21).
Te mânii cumva când pierzi bani, când nu mai găsești niciun strop din mâncarea ta preferată, când pierde echipa favorită, când la lucru trebuie să stai peste program, când trebuie să faci munca altuia, mai ales a celor ce nu-i agreezi? Te mânii când trebuie să suferi privări datorită celor din jur sau când alții îți răspund dur? În ce situație arzi ca un tăciune în interiorul tău, gata să explodezi? Toate astea arată ce prețuim și ce suntem gata să apărăm cu orice preț. Și cu cât mai mare iritabilitatea și nervozitatea, cu atât mai mare atașamentul față de ceea ce este în pericol să pierdem. Și nu putem mima. Pentru că, vedeți, există o unire lăuntrică între mânie și regele din inima ta, unire pe care nicio sforțare exterioară n-o poate rupe și niciun zâmbet prefăcut n-o poate despărți.
Cu toate acestea există iertare și Dumnezeu în Hristos a asigurat-o. Nu trebuie decât să vii așa cum ești la El, recunoscându-ți vina, recunoscându-ți dorințele și reacțiile greșite și lepădându-le la crucea lui Isus. El, ca un miel dus la tăiere n-a deschis gura de loc și a suferit și mânia oamenilor și pe cea a lui Dumnezeu în locul nostru. Privește către El și către viața veșnică oferită de El ca fiind cele mai mari bucurii și vei vedea că obiectul mâniei tale se va schimba. Te vei mânia din ce în ce mai puțin pentru neajunsurile din lumea aceasta și din ce în ce mai mult pentru lucrurile care-L dezonorează pe Dumnezeu.
Ideea din spatele articolului am preluat-o de la: Jonathan Parnell –Seven deadly sins: Anger în „What is Sin? The Essence and Root of All Sinning”, 2015 Desiring God Conference.
1 Pentru mine atitudinea este o trăire interioară cu repercusiuni exterioare.
Ștefan Cornu
Pastor, Biserica Adonai București
Ștefan Cornu este pastor la Biserica Teocentric București. E căsătorit cu Andreea, împreună cu care au trei copii adoptați. Este pasionat de gloria lui Dumnezeu și de modul în care aceasta ne bucură inimile mai presus de orice.
