Consilierea soților cu soții nesupuse

Consilierii biblici cred că Dumnezeu i-a creat pe bărbați și femei ca egali înaintea Domnului, dar cu roluri diferite, complementare, în biserică și în familie. În căsătorie, Scriptura afirmă în mod esențial egalitatea și reciprocitatea fiecărui partener într-o uniune într-un singur trup (Gen. 1:27; 2:24; Matei 19:5; Efeseni 5:31).

Cu toate acestea, în cadrul acestei uniuni conjugale, Dumnezeu a atribuit roluri distincte soților și soțiilor. Dumnezeu îi cheamă pe soți să iubească și să-și îndrume soțiile în moduri asemănătoare cu Hristos (Efeseni 5:25-33; Col. 3:19; 1 Pet. 3:7). Deși Dumnezeu cheamă și soțiile să-și iubească soții (Efeseni 5:1-2; Tit 2:4-5), totuși El le cheamă în mod particular să se supună soților lor (Efeseni 5:21-24; Col 3:18; 1 Pet. 3:1-6).

Ce se întâmplă atunci când acest din urmă lucru nu se întâmplă? Ce ajutor am putea oferi, în calitate de consilieri, soților care trăiesc cu soții nesupuse? Luați în considerare cinci direcții de consiliere biblică.

1. Ajutați soții să facă ceea ce Dumnezeu îi cheamă să facă, indiferent de comportamentul soției lor.

Deși pentru noi, cei căsătoriți, este mai ușor să ne îndeplinim rolul biblic atunci când celălalt soț îl îndeplinește pe al lor, nu trebuie să lăsăm nesupunerea lor să ne împiedice ascultarea față de Domnul nostru. Trebuie să ne supunem lui Hristos din dragoste, recunoștință și reverență față de El, indiferent de atitudinile și acțiunile celuilalt soț. Alți oameni nu trebuie să ne împiedice să-L urmăm pe Hristos și nici nu au cum.

Aceasta înseamnă că trebuie să-i ajutăm pe soți să-și îndeplinească atribuțiile încredințate de Dumnezeu, chiar dacă soțiile lor nu reușesc să le îndeplinească pe ale lor. Soții cu neveste nesupuse se confruntă cu tentația de a-și scuza eșecurile de soț și de a se concentra asupra eșecului rolului soției lor mai mult decât asupra voii lui Dumnezeu pentru ei.

În același timp, trebuie să arătăm compasiune față de soții ale căror soții nu respectă planul lui Dumnezeu. A trăi cu o soție nesupusă este greu și trist și nu face parte din planul revelat al lui Dumnezeu pentru căsătorie.

2. Ajutați soții să renunțe orice presupusă nevoie ca soția lor să se supună.

În cultura noastră bazată pe nevoi, oamenii își revendică așa-numitele nevoi de a fi tratați în anumite moduri. Bineînțeles, Scriptura confruntă această mentalitate înrobitoare, declarând că Dumnezeul triunic și tot ceea ce El oferă sunt tot ce avem nevoie cu adevărat pentru a trăi o viață din abundență, plăcută lui Dumnezeu (Ps. 73:23-28; Mat. 4:4; Luca 10:38-42; Ioan 10:10; 2 Pet. 1:3-4). Din păcate, însă, noțiunile seculare bazate pe nevoi au pătruns în biserica evanghelică, ducând la învățături, consiliere și publicații care spun soților că au nevoie ca soțiile lor să li se supună (sau să îi respecte).

Deși răspândite și atractive în anumite privințe, astfel de afirmații nu au suport exegetic. Biblia poruncește soților să-și iubească soțiile, nu să își determine soțiile să li se supună. Mai mult, aceste afirmații nu sunt valide din punct de vedere logic. Faptul că Dumnezeu poruncește unei soții să se supună soțului ei nu implică faptul că un soț are nevoie de o soție supusă, la fel cum nici faptul că Dumnezeu ne poruncește să ne supunem Lui nu înseamnă că Dumnezeu are nevoie de supunerea noastră. Porunca pentru ca persoana A să facă lucrul X persoanei B nu înseamnă că persoana B are nevoie de X.

3. Ajutați-i pe soți să nu le pretindă soțiilor să li se supună.

În timp ce pasajele de mai sus o îndeamnă pe soție să se supună soțului ei, nu este de datoria soțului să insiste, să cicălească sau să-și preseze soția să-și îndeplinească rolul conjugal. Numai Isus Hristos este Domnul ei. Soțul nu trebuie să uzurpe rolul Domnului ca Mântuitor sau ca Cel care o Sfințește sau să îi ceară să dea socoteală în fața lui.

În calitate de consilieri, întâlnim acest lucru la soții care vin la consiliere cu o agendă de tipul „repară-mi soția”.

4. Ajutați-i pe soți să-și încurajeze cu dragoste soțiile și să le ajute să îndeplinească poruncile lui Dumnezeu cu privire la rolul lor.

Cum își poate ajuta un soț soția?

• Să își iubească soția atât de bine încât să poată fi atrasă să vrea să se supună îndrumării sale plină de grijă. Referindu-se la dragostea lui Hristos pentru mireasa Sa din Efeseni 5:25 ca model pentru soți, Ioan Gură de Aur (unul din părinții bisericii) a afirmat: „El a adus-o la picioarele Sale prin grija Sa mare, nu prin amenințări, nici frică, nici alte lucruri de acest fel; deci comportați-vă în acest fel față de soțiile voastre”.
• Să se pocăiască și să îi mărturisească soției păcatele sale (Matei 7:3-5). Propria smerire îi înclină adesea pe alții să facă același lucru.
• Să o învețe sau o îndrume către cei care o pot învăța ce anume înseamnă și ce nu înseamnă să se supună unui soț. Percepțiile greșite ale supunerii vor interfera cu eforturile ei.
• Să se roage pentru ea, cerându-i lui Dumnezeu să-i transforme și să-i înmoaie inima.
• Să o încurajeze să dezvolte relații cu femei evlavioase care o pot modela și instrui în materie de supunere.
• Să recunoască că există diverse motive pentru care soțiile ar putea să nu se supună soților. S-ar putea să nu fie rebeliune; ar putea să fie frică, ignoranță sau alte cauze (1 Tesaloniceni 5:14). Să nu presupună răutate din partea ei; să demonstreze răbdare și compasiune.
• Dacă nesupunerea continuă, să o confrunte și să solicite consiliere maritală biblică. Dacă lucrurile se înrăutățesc, să caute ajutor de la pastorul său.

5. Mai presus de toate, ajutați-i pe soți să-și găsească bucuria supremă în relația lor cu Domnul.

Indiferent dacă soția lui Îl urmează sau nu pe Hristos, se supune sau nu soțului ei, în Evanghelie, Domnul face promisiuni glorioase pentru acest bărbat. Domnul oferă har, putere, bucurie și binecuvântare fiecărui soț (sau soție sau persoană singură) care-L ascultă cu credință, chiar și atunci când alții nu o fac (Matei 5:3-12; Iacov 1:1-12; 1 Petru).

La fel cum psalmistul Asaf declară: „Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie.” (Ps. 73:25-26).

Întrebări pentru reflecție

1. Ce se întâmplă atunci când noi, cei căsătoriți, plasăm îndatoririle maritale ale soțului sau soției noastre la nivel de „nevoie”? Ce spune aceasta despre suficiența lui Hristos și resursele Sale pentru noi?
2. Care sunt câteva modalități practice prin care un soț își poate încuraja și ajuta cu dragoste soția să îndeplinească poruncile cu privire la rolul lui Dumnezeu pentru ea?