Cine spune că medicina este neimportantă?
Mișcarea de consiliere biblică are o reputație persistentă de a fi împotriva medicamentelor. De fiecare dată când scriu despre consiliere și probleme medicale, clarific faptul că îngrijirea fizică a corpului este importantă și că consilierii nu ar trebui să funcționeze ca medici și să încerce să scoată oamenii de sub medicație. În ciuda acestor precizări, oamenii ne acuză în mod regulat pe mine și pe alții din lumea consilierii biblice că suntem împotriva medicinei.
Mă face să mă întreb de unde vine această acuzație. Cine spune că medicina este lipsită de importanță? Cineva trebuie să fie. De fapt, mi s-a spus în timpul unei conversații recente: „Ei bine, poate că nu tu spui asta, dar alți consilieri biblici o fac”. Când am cerut identitatea acestor alți consilieri biblici, niciun nume nu a putut fi prezentat.
Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la liderii din mișcarea de consiliere biblică și la declarațiile lor în această privință.
Cred că orice evaluare obiectivă a mișcării de consiliere biblică ar evidenția patru mari lideri în dezvoltarea modelului nostru. Cred că acești patru lideri sunt Jay Adams și Wayne Mack (care au avut un rol esențial în fondarea mișcării de consiliere biblică) și David Powlison și Ed Welch (care au dezvoltat semnificativ mișcarea în ultimii ani.) Fiecare persoană care îmbrățișează și practică astăzi consilierea biblică a învățat despre consilierea biblică de la cel puțin unul dintre acești patru oameni.
Așa că m-am uitat la afirmațiile despre consiliere și problemele medicale din învățătura acestor patru bărbați. Iată un rezumat incredibil de succint a ceea ce am găsit.
În Competent to Counsel (Competent pentru a consilia), prima carte a lui Jay Adams despre consiliere, el a recunoscut în mod clar prezența bolii și necesitatea medicilor, inclusiv a psihiatrilor, în îngrijirea oamenilor care au nevoie de ajutor. Într-o carte, Cum rămâne cu Consilierea noutetică?, scrisă la câțiva ani după Competent, Adams a spus următoarele:
Este perfect clar că… bolile pot afecta și afectează comportamentul. În astfel de cazuri, ajutorul medical trebuie căutat și administrat cu rugăciune.
Scriind în Consilierea: Cum să consiliezi în mod biblic, Dr. Mack are următorul lucru de spus despre consiliere și problemele medicale.
Boala poate fi uneori cauzată de păcatul personal (Psalmul 32:3-4; 38:3; Proverbe 14:30; 1 Corinteni 11:30). Dar boala care nu este cauzată de păcatul personal poate fi, de asemenea, un factor important în luptele și ispitele cu care se confruntă cei pe care îi consiliem. De exemplu, infecțiile virale, hepatita, mononucleoza, diabetul și hipotiroidismul sunt toate asociate cu depresia. În multe cazuri, atunci când creștinii suferă de aceste afecțiuni, simptomele depresiei lor pot fi pur și simplu o consecință a epuizării și a disconfortului provocate de boala respectivă. Așadar, nu trebuie să presupunem că în fiecare caz depresia este rezultatul direct al păcatului personal. Este posibil ca ea să fie ameliorată sau eliminată pur și simplu prin diagnosticarea și tratarea corectă a unei probleme medicale.
El continuă spunând că: „Nu este locul nostru, ca și consilieri biblici, să prescriem medicamente sau să scoatem persoanele consiliate de sub regimurile medicamentoase”.
Cartea lui Welch „Dă vina pe creier” este un efort minunat de reafirmare a învățăturii biblice potrivit căreia ființele umane sunt compuse dintr-un trup și un suflet. El parcurge capitol după capitol cu o analiză sofisticată subliniind importanța trupului, importanța sufletului și importanța îngrijirii fiecăruia. Scopul întregii cărți este de a-i ajuta pe creștini să cunoască diferența dintre problemele spirituale, problemele fizice și combinațiile dintre cele două, pentru a-i ajuta pe oameni cât mai eficient.
Welch spune:
Deoarece abordăm problemele fizice și spirituale în moduri diferite, trebuie să fim capabili să facem distincția între ele. Problemele fizice sunt abordate cu înțelegere, compasiune și învățătură creativă. Problemele spirituale sunt, de asemenea, întâmpinate cu înțelegere, compasiune și învățătură creativă, dar conținutul învățăturii este legea lui Dumnezeu și Evanghelia lui Isus, iar răspunsul este pocăința și credința, mai degrabă decât înțelegerea intelectuală sau simpla schimbare de comportament.
De-a lungul cărții sale, Welch presupune și încurajează îngrijirea medicală pentru problemele medicale.
Powlison a redactat un document „Afirmații și negații”, pe care mulți din mișcarea noastră l-au folosit ca un standard de fidelitate în credința și practica consilierii biblice. Powlison spune în acel document,
Afirmăm că harul comun providențial al lui Dumnezeu aduce multe lucruri bune oamenilor, atât ca binefaceri individuale, cât și ca binecuvântări sociale: de exemplu, tratament medical, ajutor economic, justiție politică, protecție pentru cei slabi, oportunități educaționale. Consilierii înțelepți vor participa la și vor încuraja slujbele de milostenie ca parte a chemării la a iubi.
Fiecare dintre acești oameni a avut mult mai multe de spus despre importanța îngrijirii medicale pentru problemele medicale. Mulți din mișcarea de consiliere biblică, în afară de acești bărbați, au avut și ei multe de spus.
Ceea ce vreau să spun este că până și o lectură superficială a liderilor din mișcarea de consiliere biblică indică faptul că aceștia au articulat cu atenție o credință în importanța corpului fizic și a tratamentului medical. Nu găsesc niciun indiciu că liderii intelectuali ai mișcării de consiliere biblică au dat vreodată glas practicii periculoase de a ignora bolile organice sau de a încuraja respingerea îngrijirii medicale.
Dacă acest lucru este adevărat, atunci de unde a căpătat mișcarea de consiliere biblică o asemenea reputație? Am patru răspunsuri.
1. Mi s-a spus că unii consilieri chiar le spun celor pe care îi consiliază să nu mai ia medicamente.
Spun „mi s-a spus” pentru că, de fapt, nu cunosc pe nimeni care să fi spus unei persoane consiliate să nu mai ia medicamentele prescrise. Cred în relatările pe care mi le-au dat unii, dar nu sunt în măsură să verific acest lucru dintr-o perspectivă de prima mână.
Consilierii care au un astfel de comportament nu ar trebui să o facă. De fapt, consilierii certificați de ACBC nu au voie să facă acest lucru. Pur și simplu, nu este rolul unui consilier să funcționeze ca un medic.
Dacă vi s-a spus de către un consilier că ar trebui să renunțați la medicamente sau dacă cunoașteți pe cineva căruia i s-a spus acest lucru, am un mesaj pentru dumneavoastră. Un astfel de sfat este greșit și se poziționează în afara mișcării de consiliere biblică la care ACBC a participat timp de decenii.
În slujirea mea de consiliere nu am sugerat niciodată ca o persoană consiliată să renunțe la a-și lua medicamentele. Am adus în discuție subiectul medicamentelor cu persoanele consiliate doar foarte rar. Cu toate acestea, persoanele pe care le consiliez aduc des în discuție această problemă. De fapt, am avut foarte puține persoane consiliate care luau medicamente psihiatrice și care nu au adus în discuție această problemă. Multe dintre persoanele pe care le consiliez își exprimă o aversiune puternică față de astfel de medicamente.
Uneori, persoanele consiliate au motive foarte bune pentru a nu le plăcea medicația lor. Este posibil ca acestea să nu înregistreze nicio îmbunătățire a stării lor după ce au luat medicamentele pentru o anumită perioadă de timp sau să sufere efecte secundare teribile, cum ar fi greață, pierderea somnului, letargie, impotență și așa mai departe. Dacă m-aș confrunta cu astfel de realități, aș fi îngrijorat și eu de medicamentele mele.
Uneori, persoanele consiliate au motive greșite pentru care nu le plac medicamentele. De exemplu, unii oameni simt că dacă ar fi suficient de sfinți nu ar avea nevoie de medicamente. În cazul unor astfel de persoane consiliate, trebuie să le ajutăm să înțeleagă că un angajament biblic față de binele trupului susține tratamentul medical. Atunci când oamenii merg la medicul care le prescrie medicamente, ei își onorează trupul și pe Dumnezeul care l-a creat atunci când iau ceea ce le este prescris.
Ceea ce vreau să spun aici este că am avut mulți consiliați care au renunțat singuri la medicamente, indiferent dacă raționamentul lor este bun sau rău. Chiar nu am idee câți oameni au făcut acest lucru în cadrul activității mele de slujire, dar în mod regulat vin la mine în birou oameni care îmi spun că au renunțat singuri la medicamente.
Eu nu vreau ca ei să facă acest lucru. Le spun să nu o facă. Când îmi spun că au făcut-o, îi încurajez să se adreseze medicului lor. Nu pot, însă, să îi oblig să continue să își ia medicamentele. Cunosc alți consilieri care au fost în situații similare.
„Vinovăția de a lua medicamente” este o realitate în consiliere, dar în consilierea mea și a celor pe care îi cunosc nu este indusă de consilier.
Într-o după-amiază predam un curs despre cum să ajutăm oamenii cu probleme complexe de consiliere. Treceam în revistă o abordare generală a modului de a ajuta, când o mână s-a ridicat. Întrebarea venea de la o studentă frustrată. Ea m-a întrebat de ce am petrecut atât de puțin timp vorbind despre intervențiile medicale. Ea a spus: „Primul lucru pe care l-ați spus a fost: „Trebuie să trimitem persoanele consiliate cu astfel de probleme la un medic pentru o evaluare medicală completă, astfel încât să poată fi tratate pentru orice probleme organice pe care le au”. Din acel moment nu ați mai menționat acest lucru. De ce nu petreceți mai mult timp vorbind despre tratamentul medical?”.
Aceasta este o întrebare bună. Cred că mulți se întreabă despre aceeași realitate. Consilierii biblici își consumă energia spunându-le oamenilor că trupul lor este important și că ar trebui să-și ia medicamentele, dar, de obicei, nu petrec mai mult timp cu problemele fizice. De ce se întâmplă acest lucru?
Răspunsul meu pentru această studentă a fost simplu.
Nu petrec mai mult timp vorbind despre realitățile medicale pentru că nu sunt medic. Cred că onorez cel mai bine nevoia de îngrijire fizică a corpului nostru lăsând astfel de chestiuni în seama celor cu expertiză în abordarea lor. Dacă aș fi fost un student la Yale, aflat în pregătire pentru medicină, iar profesorul meu de anatomie și fiziologie ar fi continuat să vorbească despre consiliere, aș fi simțit că vorbește în afara domeniului său. Aș vrea ca el să se ocupe de subiectul cursului, nu de altceva.
Atunci când consilierii biblici evită să acopere aspecte medicale detaliate, nu ignorăm importanța corpului. Ne îndeplinim chemarea noastră. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca eu să fiu medic, aș fi făcut o muncă foarte diferită de cea pe care o fac acum. Mă achit de chemarea lui Dumnezeu pentru viața mea atunci când vorbesc despre consiliere. Îi las pe cei cu expertiză medicală să discute chestiuni organice.
Trăim într-o epocă remarcabilă, care cunoaște progrese extraordinare în tehnologia medicală. În niciun caz nu mi-aș fi dorit să fi trăit în Statele Unite acum 125 de ani. De asemenea, nu mi-aș dori niciodată să mă operez în majoritatea părților lumii de astăzi. Este o binecuvântare să ne aflăm într-o perioadă atât de minunat de avansată în istorie și într-un loc atât de avansat pe planetă.
Unul dintre dezavantajele unor astfel de binecuvântări este faptul că mulți din cultura noastră presupun că orice problemă extremă este o problemă medicală. Îngrijorarea și furia nu sunt păcate, sunt boli care necesită tratament medical. Tristețea nu are niciodată niciun fel de corelație spirituală – este întotdeauna „clinică” și necesită medicamente.
Ca și creștini, trebuie să respingem astfel de argumente. Motivul pentru care trebuie să o respingem este că noi credem într-o Biblie care ne spune că ființele umane au atât un trup, cât și un suflet. Asta înseamnă că ne confruntăm cu probleme care sunt fizice, care necesită soluții medicale, și cu probleme care sunt spirituale, care necesită soluții bazate pe credință. Ne confruntăm, de asemenea, cu multe complexități, care sunt combinații ale celor două.
Atâta timp cât creștinii vor continua să îmbrățișeze această realitate, cunoscută sub numele de dihotomie, vom părea niște ciudați. Oamenii vor crede că devalorizăm trupul pur și simplu pentru că noi credem că oamenii pot avea alte probleme – și mai mari! – decât cele care sunt doar fizice.
Iată ce a spus David Powlison despre acest lucru,
Când [spunem]: „Dar putem sfătui oamenii furioși și neliniștiți să se pocăiască și să învețe credința și dragostea”, vom suna ca și cum am afirma ceva de genul: „Alungă demonul cancerului” sau „Crede în Isus și aruncă-ți ochelarii”. Atunci când furia și anxietatea sunt văzute ca fiind afecțiuni corporale tratabile, vom suna ca niște spiritualizatori ciudați – chiar și pentru oamenii din bănci și de la alte amvoane. Avem treabă de făcut pentru a proteja și a zidi trupul lui Hristos.
Powlison are dreptate în două privințe. El are dreptate că mesajul creștin sună ciudat în zilele noastre și în epoca noastră. De asemenea, are dreptate că avem de lucru pentru a proteja și a zidi trupul lui Hristos.
Dacă mișcarea de consiliere biblică este acuzată că este anti-medicină doar pentru că nu credem că orice problemă este medicală, atunci acest lucru justifică nevoia noastră de a continua să scriem, să învățăm, să predicăm și să consiliem. Perseverența noastră nu ar trebui să provină doar din dorința de a avea dreptate. Perseverența noastră ar trebui să izvorască din dorința de a ajuta. Oamenii care au probleme spirituale nu se vor schimba atâta timp cât vor continua să ia medicamente ca remediu. Ei se vor schimba doar în măsura în care se vor apropia de Isus cu credință și pocăință.
Când te gândești la această realitate, este ușor de văzut că nu consilierii biblici sunt cei care încearcă să împiedice oamenii să primească tot ajutorul de care au nevoie – medical sau de altă natură. Dimpotrivă, vrem să ne asigurăm că oamenii primesc genul de îngrijire cuprinzătoare care se adresează atât nevoilor lor fizice, cât și celor spirituale.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.