Nu știu cum e
Prin harul lui Dumnezeu, eu personal am trăit o viață ferită în cea mai mare parte, prin faptul că am crescut într-un cămin creștin și am avut întotdeauna expunere și acces la exemple evlavioase. Ca să fiu clară, am partea mea de lupte interioare și exterioare cu păcatul și de răbdare prin suferință. Am treizeci de ani, nu am fost niciodată căsătorită și nu am copii. Acestea fiind spuse, pot înțelege dificultatea pe care o poate avea o persoană consiliată atunci când vine la mine căutând ajutor în căsnicia ei, ca părinte sau cu o problemă specifică cu care se prezintă și pe care eu nu am experimentat-o personal. Mi s-a spus în mai multe rânduri de către persoanele consiliate, de obicei cu multă amabilitate: „Ești tânără, nu ai fost niciodată căsătorită, nu ai avut copii sau nu ai trecut prin ceea ce am trecut eu, așa că nu sunt sigură dacă ar trebui să îți cer ajutorul în această problemă”. Când acest lucru mi se întâmplă în timpul consilierii, caut să-mi amintesc câteva adevăruri care mă ajută să răspund cel mai potrivit și să am grijă de persoana pe care o consiliez. Dacă v-ați confruntat cu comentarii similare sau dacă uneori vă întrebați și dumneavoastră același lucru, sper că următoarele puncte vă vor încuraja.
În loc să fiu în defensivă, pot fi recunoscător că persoana consiliată de mine a fost dispusă să fie transparentă cu privire la o provocare pe care o are în relația noastră de consiliere (1 Petru 3:8). Vreau să recunosc rapid că sunt limitată în ceea ce privește experiența și cunoștințele mele. Și realitatea este că, chiar și în cazul în care mă aflu într-o perioadă a vieții sau într-un set de circumstanțe similare, tot nu știu cum procesează și cum trece persoana consiliată de mine prin propria ei situație. Cu toate acestea, voi oferi cu blândețe și exemplul faptului că în Cuvântul lui Dumnezeu primim o mulțime de învățături despre căsătorie și educație parentală de la Pavel, care nu era căsătorit (1 Corinteni 7:1-14; Efeseni 5:22-6:1-4; Coloseni 3:18-21). Și le voi reaminti, de asemenea, că, din fericire, scopul nostru împreună va fi să ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu și nu părerii nimănui.
În ultimul meu punct, voi trece în revistă faptul că experiența nu este supremă. Însă aici vreau să mă asigur că recunoaștem faptul că putem învăța din experiență. De fapt, Pavel ne ajută prin faptul că ne avertizează să nu ne întoarcem la idolatrie, amintindu-ne de eșecurile lui Israel în pustie și de modul în care ar trebui să luăm și noi aminte, ca să nu cădem (1 Corinteni 10:1-12). S-a dovedit a fi benefic să fim rapizi în a auzi și a observa ce temeri, procese de gândire și întrebări comune ar putea apărea în diverse situații. Ascultarea relatărilor și a greutăților mă ajută să-mi stabilesc categorii de potențiale ispite care ar putea fi prezente pentru alții. De asemenea, acest lucru ajută în privința unuia dintre componentele-cheie ale construirii angajamentului în relația mea cu persoana consiliată (Proverbe 18:13). Dacă m-am regăsit pe mine însumi având lupte similare cu ale persoanei consiliată, poate fi de asemenea util uneori să aduc un strat suplimentar de simpatie și un limbaj specific pentru ceea ce traversează. De asemenea, mi-a permis să mărturisesc din proprie experiență despre suficiența lui Dumnezeu și a Cuvântului Său de a ne acorda tot ceea ce avem nevoie pentru a înainta într-un mod care să-L onoreze (2 Corinteni 1:3-7).
Îi anunț pe cei pe care îi consiliez că voi face tot posibilul să pun întrebări și să înțeleg natura lucrurilor pe care le trăiesc. Acest lucru este important pentru a putea să slujesc cu acuratețe cuvântul lui Dumnezeu pentru inimile lor. Cu toate acestea, urmăresc să fiu foarte atent să nu pretind că „înțeleg pe deplin” sau că „știu exact cum te simți”. În schimb, mă străduiesc să le ridic privirea spre Marele nostru Preot milostiv, Isus Hristos, care știe perfect prin ce trec ei și are o putere inegalabilă de a le da har în vreme de nevoie (Evrei 4:15-16). Constat că mulți dintre cei consiliați sunt descurajați de faptul că oamenii, și mai ales cei mai apropiați de ei, nu par să-i înțeleagă atât de profund pe cât și-ar dori. În timp ce acest lucru poate începe ca o dorință bună, un mod important de a preveni ca aceasta să devină o dorință idolatră este să ne gândim corect la faptul că numai Isus cunoaște și înțelege pe deplin și este sursa noastră de refugiu și speranță (Psalmul 73:25-26).
La sfârșitul zilei, trebuie să ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu, unde El ne oferă explicații și îndrumări în tot ceea ce avem nevoie (Proverbe 3:5-6). Cuvântul lui Dumnezeu ne luminează cum să interpretăm și să răspundem în orice circumstanță (Romani 12:2). Experiența noastră nu este rege și nu are autoritatea de a plia Cuvântul lui Dumnezeu după propriile noastre preferințe. Sarcina noastră este să ne privim experiențele prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu pentru a răspunde în moduri care sunt sfinte și plăcute Domnului (2 Petru 1:19). Acesta este un lucru de care ne putem bucura și putem găsi o mare libertate în faptul că știm că identitatea și scopul nostru se află în Hristos și nu în vreo circumstanță.
Sper că aceste reflecții și lecții pe care le-am învățat în ultimii ani vă pot ajuta să echilibrați în mod corespunzător beneficiile și limitele experiențelor voastre și suficiența Scripturii în lumina a ceea ce nu ați experimentat în mod direct.
Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.
Paula Higuchi
Paula Higuchi este consilier certificat ACBC și Director al Centrului de Consiliere Biblică din Maui.
