Studenți ai Cuvântului și ai oamenilor

„Ca și consilier, nu sunt un vorbitor moale și emotiv. Sunt teologic.”

„Nu sunt un intelectual impersonal. Sunt empatic.”

Cei mai mulți oameni nu afirmă aceste lucruri cu voce tare, deși, în privat, s-ar putea să gândească în felul acesta. Însă cei mai mulți oameni pe care îi cunosc și care știu că sunt interesați de consiliere biblică ar cataloga aceste afirmații aşa cum sunt: dihotomii false. Cred că este destul de clar că avem nevoie de ambele, atât de înțelegerea experienței umane, cât și de adevărul biblic, pentru a putea face ceea ce facem.

Tendințe personale

Totuși, în contextul cursurilor de consiliere biblică pe care le predau, am observat că unii studenți au tendința de a fi energizați de sesiunile care abordează modul în care consilierea biblică este un instrument al teologiei practice, cum de la exegeza serioasă a textului ajung la înțelegerea cadrului istoriei răscumpărării, apoi la sistematizarea ei după temă, și apoi, în cele din urmă, să o aplice circumstanțelor actuale. Acești studenți îmbrățișează fundamentarea solidă a Scripturii și sunt încrezători în autoritatea ei peste viață. Versetele lor favorite sunt texte precum 2 Timotei 3:16-17 și Evrei 4:12. Însă, atunci când ajungem să vorbim despre abilitățile de ascultare, acești studenți devin plictisiţi.

Alți studenți au tendința de a se entuziasma la sesiunile despre modul în care ascultăm persoanele din fața noastră, având ca scop înțelegerea factoriilor principali ai experienței lor și, de asemenea, cum gândurile, credințele, dorințele, emoțiile, intențiile și acțiunile lor interacționează cu lumea relațiilor din jurul lor. Acești studenți sunt pasionați de ideea de a cunoaște o persoană și de a fi înțelepți în raportarea corectă la experiența acestora, aşa încât să nu reducă totul la o ecuație simplă – „problema X, soluția X”. Versetele lor preferate sunt Proverbe 18:13 și Psalmul 56:8. Însă, atunci când vorbim despre exegeză, acești studenți trebuie să se lupte să nu le fugă gândurile în altă parte.

După cum am spus deja, nu-mi propun făurirea unei dihotomii aici – cred că majoritatea studenților mei îndrăgesc ambele aspecte ce țin de modelul consilierii biblice. Ce vreau să scot în evidență, însă, este că în procesul de învățare un aspect poate deveni prioritar în relație cu celălalt. Am constat cel puțin două motive pentru acest lucru:

• Primul are legătură cu tendințele naturale ce țin de personalitate și mediu;
• Al doilea ține de descoperirile noi pe care le face un student, care îl conduc la fi captivat mai mult de unul dintre aspecte.

Indiferent de motiv, un instructor înțelept își va avertiza studenții cu privire la tendința de a pune accentul pe unul și de a-l neglija pe celălalt.

De exemplu, cei care sunt preocupați de aspectul fidelității teologice sunt unii dintre studenții mei care gândesc cel mai biblic. Ei pătrund complexitatea hermeneutică a modului în care trebuie abordate anumite porțiuni din Scriptură și discern mărturia unificatoare a acesteia cu privire la anumite teme. Ei înţeleg importanţa rămânerii aproape de text, aşa încât să permită structurii pasajului respectiv să determine semnificaţia acestuia, în modul în care el se integrează în mărturia Evangheliei redată de întreaga Biblie. Însă ei pot să fie niște ascultători îngrozitori și prea deconectați de la a înțelege experiența unei persoane pentru a putea face afirmații biblice pertinente.

Pe de altă parte, cei care sunt preocupați de înțelegerea experienței umane sunt unii dintre studenții mei cei mai abili în ce privește ascultarea cu atenție. Când vine vorba despre câștigarea încrederii celor consiliați, sunt fenomenali, prin întrebările pătrunzătoare pe care le pun și prin discernerea aspectelor vitale și mai puțin importante. Îi ajută pe oameni să aibă speranță prin faptul că aceștia, în sfârșit, se simt înțeleși. Însă pot să fie neclari din punct de vedere teologic și să se bizuiască prea mult pe un număr mic de pasaje, pe care au tendința să le aplice cu forţa unor situații în care, dacă ar fi avut o cunoaştere mai vastă a Bibliei, aceasta i-ar fi ajutat să găsească texte mult mai adecvate.

Studenții ar trebui să fie vigilenți

Legat de aceste tendințe personale, sfatul meu pentru studenți este destul de simplu: Cunoaște-ți punctele tari și pe cele slabe și întăreşte slăbiciunile tale.

În felul acesta, ar fi înțelept ca studenții care în mod natural studiază sârguincios, citesc fără reticențe teologie și pătrund structura unui text să investească în a dezvolta o inimă înțelegătoare față de oameni. Abilitățile pastorale de a asculta cu atenție, de a pune întrebări adecvate și de a aprecia trăirile cuiva îndeajuns pentru a înțelege înainte de oferi un răspuns sunt dezvoltate în contextul relațiilor cu ceilalți. Este mult de muncă, dar merită!

Ar fi înțelept pentru studenții cărora le este ușor să asculte povești, să interacționeze cu oamenii și să pună întrebări bune să dezvolte o inimă pentru studiu. Abilitățile exegetice de aprofundare a unui text, de a discerne intenția autorului, de a înțelege cum un pasaj se integrează în cadrul mai larg al Bibliei se şlefuiesc prin imersiunea în text. Această necesită, de asemenea, multă muncă, dar merită!

Toți dintre noi avem tendința de a face lucrurile la care, în mod natural, ne pricepem. Însă parte a procesului de creştere în excelenţă este să recunoaştem nu doar punctele noastre tari, ci şi pe cele slabe și să lucrăm la ele. Nu există garanție că, în mod natural, te vei simți vreodată atras de aceste domenii, însă munca sârguincioasă te va răsplăti cu abilități mai mari și cu credincioșie. Așadar, în loc să evite domeniile în care sunt slabi, studenții ar trebui să fie recunoscători pentru ajutorul primit în recunoașterea acestora cu scopul de a fi mai puternici.

Un cuvânt pentru instructori (dascăli)

În primul rând, ca instructori vom avea o tendință fie către o direcţie, fie către cealaltă, în funcţie nu doar de particularitățile personale, dar, de asemenea, și de factorii ce țin de sfera noastră de studiu. Ar trebui să fim îndeajuns de conștienți de noi înșine astfel încât să știm ce necesită atenție.

În al doilea rând, nu ne slujim studenții noștri cum se cuvine dacă producem fie caricaturi de genii teologice, fie consilieri blânzi la vorbă, sensibili și emoționali. Oferă o viziune pozitivă a unui teolog înțelept, a unui student iubitor de Cuvânt și de oameni. Cu cât vor vedea mai mult o astfel de viziune pozitivă, cu atât va fi mai ușor de imitat pentru ei.

În al treilea rând, nu ar trebui să urmărim doar punctele puternice din studenții noștri, ci să-i slujim arătându-le slăbiciunile. În funcție de mărimea și tipul clasei, s-ar putea să nu ai șansa de-a te apropia personal de fiecare student. Dacă nu se poate mai mult, este de ajutor ca măcar să le arăți studenților tendința naturală de a fi satisfăcut de punctele tari, în timp ce sunt neglijate domeniile de slăbiciune. A oferi un fel de exercițiu de auto-evaluare s-ar putea să fie de folos.

Unul dintre obiectivele noastre ar trebui să fie ajutorarea studenților cu abilitate teologică să învețe să-i asculte pe alții, iar pe studenții noștri abili în ce priveşte relaţiile să devină teologi mari.