Între Betel și Dan

L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. Şi acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viţei.

— 1 Regi 12:29-30

Echilibrul biblic nu se găsește întotdeauna între două opțiuni disponibile. 1 Regi 12:25-33 ne învață acest principiu într-un mod incredibil, oferind o perspectivă celor care caută să înțeleagă ce se spune în actuala controversă privind suficiența.

Din cauza neascultării lui Solomon, Dumnezeu a luat zece triburi de la fiul său, Roboam, și le-a dat dușmanului lui Solomon, Ieroboam (1 Regi 11:9-13, 26-40). Odată ce Ieroboam a devenit rege al triburilor din nord, el L-a părăsit imediat pe Dumnezeu și a păcătuit mai rău decât regele Solomon. Principalele caracteristici ale păcatului regelui Ieroboam erau doi viței de aur, idoli, care trebuiau venerați ca parte a noii sale religii (1 Regi 12:28, 31-32). Pentru a împiedica poporul să se întoarcă la descendenții lui David și să se închine la templul lui Dumnezeu din Ierusalim, Ieroboam a așezat un idol în Betel, lângă granița sudică a teritoriului Israelului, iar celălalt idol în Dan, lângă granița nordică. În acest fel, toți închinătorii din Israel se aflau între Betel și Dan și, probabil, ar fi ales un loc de închinare mai aproape decât templul din Ierusalim (1 Regi 12:26-30).

Vechea eroare, o nouă atracție

O caracteristică uimitoare a nebuniei lui Ieroboam este familiaritatea sa cu prima încălcare a legământului lui Dumnezeu de către Israel. Ieroboam îl citează practic pe Aaron, care a creat primul vițel de aur al Israelului pe muntele Sinai. Ambii lideri idolatri le-au spus oamenilor că vițeii lor erau „zeii tăi care te-­au scos din ţara Egiptului” (Exodul 32:4; 1 Regi 12:28).

Ieroboam a luat o greșeală veche și a făcut-o din nou atrăgătoare pentru contemporanii săi. Ceva similar se întâmplă în cadrul mișcării de consiliere biblică. Bărbați și femei care se identifică cu eticheta de consiliere biblică prezintă greșeli vechi privind semnificația suficienței, termenul „integrare”, accentul pus pe întruparea sufletului uman, harul comun, modul de a ajuta cu credincioșie pe cei care suferă și o serie de alte probleme. Ei adaugă o chemare atrăgătoare, aparent plină de compasiune, la nuanțarea căilor vechi și uzate, deja urmate cu succes de cei care fac ucenici cu credincioșie.

Adevăr vechi, lecții noi

Acest pasaj ne învață câteva lecții.

1. Nu căutați adevărul între două opțiuni create de om. Imaginați-vă un membru excesiv de pios al tribului lui Isahar care hotărăște că va venera numai pe Yahweh și nu idolii lui Ieroboam. Până aici, totul bine. Dar dacă acel om ar hotărî, de asemenea, că, deoarece Dan era prea departe în nord și Betel era prea departe în sud, el va venera undeva între ele, nu ar rata totuși ținta pe care Dumnezeu a stabilit-o? Toată lumea era obligată să se închine la Ierusalim, conform revelației autoritare, necesare, clare și suficiente a lui Dumnezeu (Deuteronom 12:5, 13-14, 18, 21, 26; 1 Regi 8:16; 9:3). Prin urmare, căutarea unui compromis între extremele lui Ieroboam ar fi la fel de nechibzuită și de îngâmfată ca și stabilirea de către Ieroboam a propriei religii.

În dezbaterea privind suficiența, consilierii răscumpărători doresc să respingă integrarea tradițională, pe de o parte, evitând în același timp o versiune „maximalistă” a suficienței Scripturii, pe de altă parte.¹ Rezultatul este că se mulțumesc cu o versiune de consiliere teologic avizată și respectabilă din punct de vedere psihologic. Problema acestei abordări este că ea nu ajunge la ceea ce Dumnezeu a revelat în Cuvântul Său suficient. Sistemul lor de consiliere, deși se bazează pe Scriptură, nu ajunge acolo unde Dumnezeu intenționează. Ei se află încă între Betel și Dan.

2. Nu vă mulțumiți cu o consiliere aproape biblică. Cei care se străduiesc să fie informați din punct de vedere clinic resping integrarea formală. Pentru aceasta putem fi recunoscători. Cu toate acestea, constatăm că abordarea consiliere redemptivă/consiliere biblică informată din punct de vedere clinic (RC/CIBC) încă nu reușește să susțină și să pună în aplicare în mod fidel suficiența Scripturii. Acceptarea în bloc a definițiilor seculare ale traumei,² atribuirea practicilor parentale păcătoase traumelor din trecut,³ precum și implementarea EMDR, a terapiei de ancorare, a terapiei de expunere și a terapiei de procesare cognitivă⁴ ca tehnici de consiliere corectivă sunt doar câteva exemple din multitudinea de moduri în care doctrina suficienței este subminată de adepții CIBC. Această abordare a consiliere caută lumină (înțelegere) și viață (sănătate) în afara Scripturii cu privire la chestiuni deja abordate în Biblie, acuzând astfel, practic, pe Dumnezeu că nu a vorbit suficient. Chiar dacă adepții CIBC resping în mod formal integraționismul, ei s-au stabilit undeva în afara suficienței. Acest lucru nu ne poate încuraja.

Dumnezeu și-a stabilit numele în Ierusalim și, deși Betel era la doar 16 km distanță (mult mai aproape decât Dan, care era la aproape 170 km de Ierusalim!), Dumnezeu a respins totuși Betel ca opțiune legitimă pentru închinare. Unii par să creadă că consilierii biblici ar trebui să fie mulțumiți că membrii CIBC sunt mai aproape de o poziție biblică a suficienței – că Biblia include tot ce trebuie să știm pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu – decât integraționiștii declarați. Ei cred că ar trebui să ne bucurăm că unii consilieri sunt atât de aproape, precum Betel, și nu atât de departe, precum Dan. Dar această gândire este greșită. Nu putem aproba consilierea aproape biblică mai mult decât a aprobat Dumnezeu Betelul ca loc valid de închinare. De fapt, nu numai că trebuie să respingem decizia lor de a oferi consiliere în Betel, ci trebuie să facem cunoscută și adevărul nemulțumirii lui Dumnezeu față de acest loc (vezi 1 Regi 13:1-10).

3. Nu te teme. Dumnezeu i-a făcut promisiuni incredibile lui Ieroboam (1 Împărați 11:37-38). Aceste promisiuni rivalizau chiar cu legământul davidic. Dar frica a fost cea care i-a răpit binecuvântările lui Dumnezeu regelui Ieroboam. El a păcătuit atât de grav împotriva lui Dumnezeu pentru că era îngrijorat că va pierde împărăția în favoarea casei lui David (1 Împărați 12:26-27).

Este cu adevărat uimitor câtă răutate poate scoate frica din noi. Consilierii biblici nu fac excepție. Și noi suntem în pericol de a ceda fricii în ceea ce privește convingerile și practicile noastre de consiliere. Ce vor crede oamenii despre mine dacă spun că Cuvântul lui Dumnezeu este suficient? Este poziția mea cu privire la suficiență suficient de nuanțată? Cum pot respinge acea nouă carte despre care toată lumea vorbește? Cum pot explica concluziile acelui studiu convingător publicat de cercetători în neuroștiințe? Ce se întâmplă dacă nu găsesc nicio greșeală în cercetările care par să contrazică ceea ce am fost învățat în timpul formării mele? Dacă nu îi ofer persoanei consiliate altceva decât Scriptura, s-ar putea să nu mai vină la mine pentru consiliere, să-și facă rău sau ceva și mai grav. Ce se întâmplă dacă consilierea biblică nu funcționează la fel de bine ca un alt sistem de consiliere?

Toate acestea sunt ispite pe care trebuie să le combatem cu adevărul. „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este testat, este un scut pentru cei ce îşi găsesc refugiul în El. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te mustre şi să fii găsit mincinos.”, ne spune Proverbe 30:5-6. De aceea, ia-ți inima în dinți. Putem avea încredere că cei care sunt de partea Cuvântului lui Dumnezeu sunt întotdeauna de partea cea bună într-o controversă. „Fii pe deplin convins că ești pe calea datoriei tale”, sfătuiește John Flavel, „și asta va naște curaj sfânt în momente de pericol… o cauză bună va susține cu curaj spiritul unui om”.⁵

¹ Vezi Nate Brooks, „Everybody Integrates” în volumul 15, numărul 1, Southeastern Theological Review, primăvara 2024.

² Eliza Huie susține că este „competentă din punct de vedere clinic” și oferă „supervizare bazată pe cunoștințe clinice” pentru a echipa și îndruma alți consilieri (vezi https://www.elizahuie.com/). Pentru definiții ale traumei, a se vedea podcastul Eliza Huie și Beth M. Broom, „Understanding Trauma: Part 1” (https://feeds.buzzsprout.com/1664338.rss), accesat la 26 ianuarie 2025.

³ Kristin Kellen afirmă că problemele de sănătate mintală și disfuncționalitatea generațională care le însoțește pot fi explicate, cel puțin parțial, deoarece sunt „transmise” de la părinți la copii prin genetică și diverși factori de mediu. A se vedea „Generational Dysfunction”, volumul 15, numărul 1, primăvara 2024, Southeastern Theological Review, pagina 54.

⁴ Eliza Huie include toate acestea și multe altele ca metode valide de consiliere care pot fi utilizate de creștini în consiliere. Vezi Anexa E în Trauma Aware: A Christian’s Guide to Providing Help and Care (Eugene, OR: Harvest House Publishers, 2025), 299-303. A se vedea, de asemenea, diversele servicii oferite de Bridgehaven Counseling Associates, unde Brad Hambrick este unul dintre membrii consiliului de administrație: https://bridgehavencounseling.org/our-team/ și Courage Christian Counseling, unde Nate Brooks este director executiv: https://www.couragechristiancounseling.com/counselors

⁵ John Flavel, The Works of John Flavel, volumul V (Carlisle, PA: The Banner of Truth Trust, 1968), 454.

Tradus cu permisiunea asociației ACBC. Traducătorul este responsabil de calitatea traducerii. Copyright© Association of Certified Biblical Counselors. Toate drepturile rezervate. Reproducerea, distribuirea sau traducerea fără permisiunea ACBC este interzisă.