O poveste a două concilii

„Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale. Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei.” (Psalmul 119:23-24)

Cum ai reacționa dacă ai afla că cei mai puternici oameni din lume s-au aliat împotriva ta? Ce ai face în primul rând? Ți-ai face bagajele în grabă, ție și familiei tale? Ai încerca să te retragi într-un loc sigur? Pe drumul tău, poate înspre o ascunzătoare, ce amintiri dragi ai lua din casă în graba momentului? Unde te-ai duce să te gândești cu mintea limpede la pașii care urmează? Pe al cui sfat te-ai baza ca să rămâi cu mintea întreagă?

În cursul istoriei umane, puțini oameni s-au confruntat cu o situație atât de dificilă precum cea pe care tocmai am descris-o. Cu toate acestea, în Psalmul 119, dăm peste un sfânt credincios aflat într-o astfel de situație. El se află într-o suferință profundă cauzată de cei mai puternici oameni din lume, care caută să-i ia viața. Psalmul 119:23-24 ne oferă o fereastră prin care putem vedea răspunsul lui, iar răspunsul lui imitabil ne oferă claritate pentru controversa actuală privind suficiența Scripturilor în consiliere. Autorul psalmului caută să insufle încredere cititorilor în ce privește doctrina suficienței folosind mai degrabă o proză descriptivă decât o instrucție didactică.¹ În această proză, el ne spune povestea celor două concilii.²

O dihotomie puternică

El menționează un conciliu în primul vers din versetul 23. „Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea…” Acest prim grup de oameni include oficiali guvernamentali care funcționează ca reprezentanți oficiali ai regelui.³ Ei „stau și vorbesc” împotriva lui. El descrie un conciliu de conducători care se sfătuiesc pentru a plănui căderea psalmistului. Cu toate acestea, există un alt conciliu, mai bun, care se întrevede.

Psalmistul descrie acest al doilea conciliu în versetul 24. Mărturiile lui Yahweh⁴ (Scripturile), spune el, sunt „sfetnicii mei”, sau, cum spune literal limba ebraică, „oamenii mei de sfat”.⁵ Alegerea intenționată a cuvintelor pentru a descriere cuvintele lui Dumnezeu și relația psalmistului cu ele este demnă de subliniat. Ele sunt oamenii mei, ceea ce înseamnă că ele îi aparțin pentru că el le-a revendicat ca pe o posesiune personală dragă. El le personifică sub forma mai multor oameni (observați substantivele la plural: mărturiile… sfetnicii/oamenii). Ele se disting în antiteză față de multiplii oameni aliați împotriva lui, pentru că Scripturile de asemenea vorbesc – nu între ele ca să comploteze împotriva psalmistului, ci vorbesc psalmistului urmărind binele lui.

Imaginea finală care apare din aceste versete este cea a două grupuri distincte de sfătuitori: unii împotriva psalmistului și alții în favoarea lui – un conciliu de oameni care se sfătuiesc unul pe altul căutând să-i facă lui rău, și alt conciliu sfătuindu-l pe psalmist pentru fericirea lui transcendentă (cf. Psalm 119:1-3).

Când sfătuitorii lumești s-au adunat împotriva lui, răspunsul psalmistului a fost de a se retrage la propriul său grup de sfătuitori – Scripturile. În felul acesta, el descrie magistral încrederea lui în suficiența Scripturii, pentru că el nu se întoarce spre nimic altceva decât spre mărturiile lui Dumnezeu. Lăsați gândul acesta să pătrundă în voi. Când a experimentat o formă de suferință rară, imensă și foarte dureroasă, psalmistul și-a ancorat încrederea doar în Scripturi. El le acceptă doar pe ele ca sfătuitori.

O disonanță prezentă

Înainte și după scrierea psalmului 119, oamenii lui Dumnezeu au găsit ajutor suficient în Cuvântul lui Yahweh pentru consilierea celor care suferă. Înainte ca neuroștiințele să fie un domeniu de studiu și înainte de răspândirea ideilor aberante informate de traumă, Scripturile se dovedeau „oameni de sfat” înțelepți pentru toți cei care le ascultau.

Cu toate acestea, în prezent, unii care poartă eticheta consilierii biblice nu au aceeași loialitate ca psalmistul față de suficiența Scripturilor pentru sfătuire.⁶ Ei încearcă fără succes să armonizeze Scriptura cu ultimul jargon psihologic, producând o disonanță groaznică între cele două. Ei nu pot afirma împreună cu psalmistul „Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei”. Ei primesc cu bucurie oameni neevlavioși și teorii psihologice în conciliul lor, alături de mărturiile lui Dumnezeu. Conciliul lor include pe Bessel van de Kolk și Corpul ține scorul. Include pe Francine Shapiro și terapia EMDR (Eye movement desensitization and reprocessing). Include pe Dr. Stephen Porges și Teoria Polivagală. Include pe Judith L. Herman și Recuperarea din Traumă⁷, precum și o mulțime de alte așa-zise idei științifice la modă.

Experții seculari de care depind unii consilieri biblici sunt, în sensul biblic, sfătuitori nebuni. El afirmă că au expertiză în cel privește viața mentală și comportamentul mental al omului, dar nu sunt calificați să vorbească alături de Dumnezeul cel viu. „Minunate sunt mărturiile Tale” și „Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină şi dă pricepere celor neştiutori” (Psalmul 119:129-130). Așadar, așa-zisele descoperiri ale necredincioșilor privind adevărul despre om și despre nevoile lui de consiliere, prin contrast, nu sunt minunate și nu pot da lumină sau pricepere celor neștiutori. Ele doar aruncă o umbră pe lumina deja perfectă a lui Cuvântului lui Dumnezeu și întăresc ignoranța celor cărora le lipsește priceperea.

O directivă practică

Mulți din lumea consilierii biblice s-au întrebat: Cum am ajuns aici? Cum de și-au pierdut atât de mulți ancorajul cu privire la suficiența Scripturii într-o perioadă de timp aparent atât de scurtă? Aici este unde, din nou, detaliile textului sunt de un imens ajutor. Psalmul 119:23-24 implică cel puțin trei slăbiciuni care ne vor reduce în cele din urmă aderența la suficiența Scripturii.

O îmbrățișare insuficientă a autorității lui Dumnezeu ne slăbește fermitatea cu care ne ținem de suficiența Scripturii. Cum ar putea să nu fie așa, din moment ce „toate… doctrinele sunt legate între ele și, în cele din urmă, rămân sau cad împreună”^?8 Mai mult, psalmistul care a primit doar cuvintele lui Dumnezeu drept sfat (doctrina suficienței) se identifică pe sine ca sclav al lui Yahweh în versetul 23 (doctrina autorității). De fapt, sclavul este titlul singur și drag pe care îl adoptă pentru sine (cf. Psalmul 119:17, 23, 38, 49, 65, 76, 84, 122, 124, 125, 135, 140)! Dacă suntem sclavii lui Dumnezeu, atunci nu avem autoritatea de a căuta sfatul acolo unde Dumnezeu nu a vorbit.

O meditație insuficientă asupra statutelor lui Dumnezeu ne slăbește fermitatea cu care ne ținem de suficiența Scripturii. În acest context, cuvântul ebraic שׂיח (syach), tradus din fericire prin „muză” în LSB, deoarece surprinde atât de bine sensul originalului, înseamnă „a medita cu mulțumire și laudă”.⁹ După cum demonstrează întregul psalm, psalmistul a practicat meditația, cu o atitudine de recunoștință și de închinare, la statutele lui Dumnezeu și la Dumnezeul care le-a rostit. Evident, această reflecție plină de bucurie, umilă și profundă l-a condus la concluzia că cuvintele lui Dumnezeu erau singurele necesare pentru sfătuire. Prin urmare, ori de câte ori suficiența Scripturii pentru consiliere scade, lipsește, de asemenea, o considerare plină de recunoștință și închinare a tot ceea ce a spus Dumnezeu.

O încântare insuficientă față de mărturiile lui Dumnezeu ne slăbește strânsoarea asupra suficienței Scripturii. Relația paralelă dintre expresiile din versetul 24 indică faptul că sentimentul psalmistului, „Mărturiile Tale sunt desfătarea mea”, implică standardul psalmistului, „Ele sunt oamenii mei de sfat”. Cu alte cuvinte, pentru că cuvintele lui Dumnezeu sunt desfătarea sa, el le face în mod natural și necesar singurii săi sfătuitori. Numai atunci când ne abandonăm total înțelepciunii sfătuitoare a Scripturii putem afirma cu deplină convingere că mărturiile Sale sunt desfătarea noastră. Cu adevărat, nu avem nimic bun în afară de ele, deoarece sursa tuturor bunătăților este Dumnezeul care vorbește (cf. Psalmul 16:2; 119:68). În prezent, consilierii biblici au nevoie disperată să reînvețe tocmai această lecție.

Doctrina suficienței Scripturii este subminată într-un mod nuanțat de unii consilieri biblici. Pentru alții, actualul sezon al controversei este, de asemenea, o oportunitate de a insista din nou cu autorul imnului:

Ce temelie fermă, o, sfinți ai Domnului,
Este pusă pentru credința voastră în excelentul Său cuvânt!
Ce poate spune El mai mult decât v-a spus vouă?
Vouă, celor care v-ați refugiat la Isus?

¹ Sunt recunoscător pentru observația utilă a lui David Powlison cu privire la acest punct. A se vedea David Powlison, Speaking Truth in Love (Greensboro, NC: New Growth Press, 2005), 13-15.

² Pentru învățături despre aceste versete referitoare la suficiența Scripturii, consultați „Psalmul 119:23-24 | Suficiența Scripturii pentru consiliere” la https://gracebiblenola.org/sermon/psalm-11923-24-the-sufficiency-of-scripture-for-counseling/.

³ שָׂרִים(sharim), care înseamnă reprezentanți ai unui rege, oficiali, oameni de seamă, comandant sau conducători ai unui grup sau ai unui district, apare aici și în versetul 161. Aceste versete oferă, de asemenea, o perspectivă utilă asupra autorului probabil al acestui psalm. Pentru mai multe informații despre paternitatea Psalmului 119, consultați George J. Zemek, The Word of God in the Child of God: Exegetical, Theological, and Homiletical Reflections from the 119th Psalm (Eugene, OR: Wipf & Stock Publishers, 2005), 7-15.

⁴ Numele personal, de legământ, al Dumnezeului lui Israel, Yahweh (יהוה), apare ca DOMNUL în majoritatea traducerilor în limba engleză.

⁵ Expresia ebraică este aici אַנְשֵׁי עַצָתִי(aneshāy atsotē). A se vedea Ludwig Koehler, Walter Baumgartner, M. E. J. Richardson și Johann Jakob Stamm, The Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament (Leiden: E.J. Brill, 1994-2000), 866-867.

⁶ A se vedea articolul anterior al acestui autor, „Între Betel și Dan: Clinically-Informed Biblical Counseling’s Failed Attempt at Balance”, aici: https://consilierebiblica.ro/intre-betel-si-dan/

⁷ În Trauma Aware: A Christian’s Guide to Providing Help and Care, autoarea Eliza Huie o citează favorabil pe Judith L. Herman, nu mai puțin de șapte ori, numind chiar Trauma and Recovery „o carte de referință pentru înțelegerea traumei” (p. 143). În mod clar, Huie se bazează pe interpretarea lui Herman a suferinței umane catastrofale. Pentru un rezumat al motivului pentru care acest lucru este problematic, consultați TIL 519: Trauma complexă (feat. Francine Tan).

⁸ Heath Lambert, A Call to Clarity: Critical Issues in Contemporary Biblical Counseling (Jacksonville, FL: First Baptist Church Jacksonville, 2024), 29.

⁹ Ludwig Koehler, Walter Baumgartner, M. E. J. Richardson și Johann Jakob Stamm, The Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament (Leiden: E.J. Brill, 1994-2000), 1320.

Pentru această traducere, copyright © aparține asociației Christian Counseling & Educational Foundation (CCEF). Responsabilitatea traducerii revine integral traducătorului.