„Ai probleme cu mânia? Și eu! Ce facem?”
Mânia este răspunsul întregii ființe care este umplută de pasiune ca răspuns la un rău perceput. Mânia este ceea ce faci. Ea nu este doar o parte din tine, o emoție și atât. Nu este nici măcar o chestie care ți se întâmplă. Tu, cu întreaga ta ființă, ești cel care produce mânia. Tu faci mânie. Trup, minte, suflet.
Mânia este atitudinea de judecată, condamnare legală și nemulțumire morală. Dar judecata poate arăta judecată bună și chiar compasiune.
Mânia se întâmplă din motive care se nasc din cine ești și din ceea ce îți dorești. Mânia rea nu se evaporă pur și simplu. Ea se agravează de-a lungul unei vieți. Și o problemă constructivă, bună, ce rezolvă mânia – precum mila – nu se întâmplă numaidecât. Trebuie să fie cultivată de-a lungul unei vieți.
Răbdarea nu este pasivitate. Răbdarea te face să fii ferm în mijlocul procesului. Iertarea te face să renunți la răzbunare și să nu continui în amărăciune. Filantropia te face mărinimos cu cei care nu merită generozitate. Totuși, aceste trei forme de compasiune nu te fac mai „binevoitor”. Ele produc în tine o rezistență corectă, însă o cea de-a patra compasiune este necesară: conflictul constructiv.
Nicu Sotir