Lupta cu singurătatea

Când a fi singur este un chin, trebuie să faci același lucru pe care l-ai face când e dificil să fii căsătorit. Sau când te confrunți cu singurătatea din nou, în urma văduviei sau unui divorț. Sau când te confrunți cu diagnosticul de cancer, sau când te confrunți cu infertilitatea sau te confrunți cu un copil răzvrătit. Este unul dintre acele momente, când… cum spune Iacov, există felurite încercări. Și tocmai în aceste felurite încercări, noi descoperim nevoia noastră de înțelepciune pentru că descoperim ce este lipsit de înțelepciune la noi. Descoperim nevoia noastră să învățăm cum credința perseverează, și trăiește chiar și atunci când viața e grea și este întunecată, într-un fel sau altul. Descoperim că Dumnezeu este generos.

Unul din lucrurile care aduce multă bucurie în procesul acceptării situației personale este să conștientizezi că oriunde ne-am afla, fie că suntem singuri sau căsătoriți, muribunzi cu cancer, cu copii sau fără copii, bogați sau săraci, acesta este locul unde Dumnezeu ne-a chemat.

David Powlison

Există o nevoie și e o luptă în momentele de singurătate de a face celelalte lucruri, de a mă evalua pe mine însumi în mod corect. Pentru ce sunt aici? Despre ce este viața? Pentru ce trăiesc? Mă gândesc la un pasaj cum ar fi cel în care Pavel vorbește la începutul lui 1 Timotei despre scopul instruirii lui, care este scopul oricărei instruiri creștine, e scopul Duhului Sfânt, e scopul răscumpărării. Scopul este să învățăm cum să iubim, dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și o credință sinceră. Și scopul acesta rămâne, indiferent că circumstanțele tale sunt ca și cum ai mânca o prăjitură, sau ca și cum ai mânca pietriș și întunecime. Același scop este acolo. Drumul ca să ajungi acolo va fi diferit și roadele vor fi diferite. Aspectele particulare ale vieții fiecăruia dintre noi sunt diferite. Lupta ta cu ceea ce înseamnă să fii singur va avea elemente care vor semăna cu ale altcuiva, dar vor fi și unice. Vor fi anumiți factori individuali care vor face o diferență. De exemplu, în lupta cu celibatul, dacă toți pe care-i cunoști din generația de dinainte de tine au divorțat, spre deosebire de situația în care știi câteva cupluri care chiar trăiesc fericiți împreună, care au avut disputele lor, cum au toate cuplurile, dar le-au rezolvat și se iubesc unul pe altul… Lupta cu singurătatea va fi diferită dacă căsătoria a fost un vis pe care l-ai avut încă de când erai un băiețel sau o fetiță. Spre deosebire de situația în care căsătoria a fost ceva la care nu ai vrut să te gândești, dar apoi ai devenit interesat. Și așa mai departe. Mereu va fi o parte individuală a acestei lupte, dar natura destinației noastre și a modului în care Dumnezeu se întâlnește cu noi întotdeauna va avea analogii.

Acele lucruri care te ajută să înaintezi într-o astfel de luptă sunt tocmai acele lucruri care apoi te echipează pentru următoarea fază din viața ta. Tocmai a învăța să accepți celibatul te echipează să iubești în mod corect în căsătorie.

David Powlison

Unul din lucrurile care cred că nu aduce multă mângâiere la începutul acestui proces, dar care aduce multă bucurie în procesul acceptării situației personale este să conștientizezi că oriunde ne-am afla, fie că suntem singuri sau căsătoriți, muribunzi cu cancer, cu copii sau fără copii, bogați sau săraci, acesta este locul unde Dumnezeu m-a chemat. Asta este chemarea mea. Uneori oamenii devin un pic mistici: „Ești chemat la celibat? Ești chemat la căsătorie?” „Care e darul tău? Ai darul celibatului?” Eu cred că, dacă ești singur, ai darul celibatului Dumnezeu te-a făcut celibatar pentru momentul actual. Iar dacă ești căsătorit, ai darul căsătoriei. Treci la treabă și devino persoana care trebuie să fii, ca și celibatar sau căsătorit.

Ce se întâmplă este că acele lucruri care te ajută să înaintezi într-o astfel de luptă sunt tocmai acele lucruri care apoi te echipează pentru următoarea fază din viața ta. Dacă ești singur, ar trebui să te căsătorești? De fapt, tocmai a învăța să accepți celibatul te echipează să iubești în mod corect în căsătorie. Pentru că nu vei intra în ea cu toate acele speranțe și așteptări greșite și idealuri de vis. Iar apoi, roada finală, care, repet, nu aduce multă mângâiere la începutul procesului, dar aduce o bucurie profundă mai târziu este dinamica prezentată la începutul lui 2 Corinteni, când Pavel zice: „Prin mângâierea pe care am primit-o în toate suferințele, încercările, momentele dificile din viața mea am devenit capabil să-i mângâi, sfătuiesc, încurajez pe cei care se confruntă cu orice dificultate.” Și cred că are sens în mod deosebit ca un bărbat sau o femeie care ajunge să accepte singurătatea va fi în stare să fie profund, să arate afecțiune, să fie dur acolo unde trebuie să fie dur, tandru unde trebuie să fie tandru cu luptele altora. La fel cum cineva care a fost trădat de un soț sau o soție adulteră, sau care are cancer, poate să aibă un impact deosebit, o slujire deosebită, o capacitate să vorbească cu cineva care se confruntă cu ceva asemănător. Dar, ca nu cumva să uităm, modul în care 2 Corinteni 1 explică acest lucru este: Sunt lucruri pe care le învăț maturizându-mă în fiecare luptă pe care o duc, care mă vor ajuta să ajut pe oricine altcineva, indiferent de lupta pe care ei o duc.