Există un scop pentru suferința mea?

Transcript:

Aceasta este una dintre acele întrebări la care ești conștient că ai de-a face cu porțelanurile cele mai delicate și sensibile ale inimii unui om. Ar putea fi vorba despre vise destrămate, despre pierderea unei persoane iubite, sau despre un faliment financiar fără nicio soluție evidentă… Care este folosul acestui lucru care tocmai s-a întâmplat? Ar putea fi vorba despre a fi lovit de o boală mortală chiar în floarea vârstei. Sunt lucruri delicate, sunt părți sensibile și fragile ale oamenilor. Așadar, cu siguranță că vorbim despre o sensibilitate fundamentală a inimii și de angajamentul de a sta alături de cineva, fără să o vezi ca pe o situație de tipul: „O să găsesc ceva de zis care să rezolve lucrurile.” Acesta va fi punctul de plecare.

Acestea fiind spuse, este minunat și fascinant cât de adesea recunoaște Dumnezeu aceste dificultăți pe care le avem și apoi vorbește despre care sunt scopurile, că de fapt există un sens. Și sunt foarte multe direcții. Cea mai cunoscută este cartea Iov. Nici Iov, nici soția lui, nici prietenii lui nu știu răspunsul adevărat, pentru că niciunul nu știe povestea din spatele lucrurilor, lucrurile mai mari, chiar cosmice, care au loc. Și greșesc cu toții la un anumit nivel. Prietenii lui greșesc profund pentru că încearcă doar să-i țină morală lui Iov și să îl învinovățească. Iar Iov greșește pentru că, deși credința lui este adevărată, el nu realizează că au loc lucruri mult mai mari. Iar Dumnezeu are ca scop creșterea credinței lui Iov până în punctul în care el spune: „E ca și cum înainte doar auzisem despre Tine, dar acum Te cunosc.”

Sau dacă te gândești la cât de mulți psalmi ilustreză felul în care suferința ne împinge spre conștientizarea imediată a slăbiciunilor și a vulnerabilității noastre și ne face să căutăm adăpost în singura Persoană care e puternică, singura Persoană care ne poate apăra, singura Persoană care poate acționa pentru a aduce izbăvire în viața noastră. Te gândești la felul în care 1 Petru începe cu această întrebare și vorbește despre felul în care suferința fie îți „mătură” credința, pentru că era falsă, fie credința ta devine mai profundă, devine aur curat, este purificată. Iacov începe cu același subiect, iar Romani îl împarte în mai multe puncte în capitolele 5 și 8. Și e interesant că în Romani suferința este contextul în care ajungem să cunoaștem de fapt dragostea lui Dumnezeu.

Putem continua, dar iată acea realitate că există un scop și că toate aceste scopuri spre care am arătat au acest efect profund de schimbare a cine suntem noi ca oameni și a felului în care înfruntăm viața. Ai putea spune că scopul suprem – și nu trebuie să îți planifici aceste lucruri – este această răsplată, acest rezultat: este felul în care Pavel, la începutul cărții 2 Corinteni leagă abilitatea noastră de a-i ajuta pe alții de felul în care reacționăm la propriile suferințe. Felul în care reușesc să fac față suferinței mele este baza abilității de a-i mângâia pe alții prin orice situație ar trece. Se creează această convergență a unor calități aparent paradoxale: pe de o parte o compasiune profundă pentru cei suferinzi, și pe de cealaltă parte o limpezime care e capabilă să îi ducă și să-i ajute pe oameni să ajungă într-un anumit punct. Cum combini o inimă sensibilă cu capacitatea de a îi îndrepta pe oameni într-o anumită direcție? De obicei, există oameni care sunt foarte sentimentali și oameni care au foarte multe sfaturi. Dar să poți pune împreună cele două aspecte este remarcabil și diferit de toate tendințele noastre firești.

Există speranță în mijlocul suferinței unei persoane, chiar dacă aceasta pare atât de plină de amărăciune încât nu ar putea exista niciun scop posibil. Există un punct în care s-ar putea îndrepta, care este bun.

Tradus cu permisiunea asociației Christian Counseling & Education Fundation. Responsabilitatea traducerii revine integral traducătorului – Biserica Logos București.