O poveste personală despre creșterea spirituală

CCEF prezintă Dr. David Powlison într-un interviu radio, răspunzând la întrebarea „Puteți împărtăși o poveste personală în care ați crescut spiritual?”

Transcript:

(Dr. David Powlison) După o intervenție chirurgicală în urmă cu 10 ani, am trecut printr-o perioadă de 6 ani de dizabilitate destul de severă, ca și cum nu mi-am revenit niciodată. Și în acea perioadă erau și zile când mă simțeam mai mult bine decât rău. Unele aspecte ale deteriorării mele erau legate de medicație. Dar erau multe lipsuri pentru soția mea Nan și pentru mine în viața noastră socială, în carieră, în lucrare și la muncă.

A fost o perioadă când începusem o nouă medicație. Nu mă gândisem la lucrul acela, era ceva legat de patologia cardiacă. Eram la o întâlnire foarte importantă, încercând să ajut niște oameni să se împace. Și pe parcursul acelei zile, era ca și cum creierul meu se oprea periodic din funcțiune. Nu puteam să-mi urmez cursul gândurilor. Începeam o propoziție și apoi nu știam în ce direcție mă îndrept. S-a întâmplat, probabil, de 6-10 ori pe parcursul acelei zile. Iar pentru cineva care e plătit să-și finalizeze gândurile, aceasta e o afecțiune care-i termină cariera. Dacă nu-mi finalizez cursul gândurilor, nu mai pot fi un profesor, un consilier, un scriitor ș.a.m.d.

Pe tot parcursul vieții mele de creștin, impactul primului meu pastor a fost uriaș. Un anumit lucru pe care îl zicea era – și ne spunea lucrul acesta nouă, celor care plănuiam să intrăm în lucrare și aveam daruri, etc.: „Dacă ai avea o leziune cerebrală după un accident rutier și n-ai mai fi capabil decât să dai cu mopul la McDonalds, ai face lucrul acesta?” A da cu mopul la McDonalds e o lucrare bună, e o formă de dragoste, îi binecuvintează pe oameni. Imaginați-vă cum ar fi dacă podelele din toalete nu ar fi curate. Este o întrebare grozavă, pentru că vrea să clarifice dacă trăiești pentru darurile tale, trăiești pentru cariera ta, sau dacă trăiești, în mod fundamental, pentru chemarea dragostei din partea lui Dumnezeu. Și astfel te întreabă dacă, în cazul în care circumstanțele îți schimbă darurile, ai fi dispus să faci lucrul acela – nu fără a suferi pentru pierderi, dar dispus să faci acel lucru.

După această zi în care îmi pierdusem memoria și șirul gândurilor, stăteam întins în pat în acea noapte și era tulburător să mă gândesc la cum s-a întâmplat în mod repetat pe parcursul zilei. Și am început să mă gândesc la faptul că acel exercițiu mental pe care îl foloseam periodic pentru a mă testa era acum o realitate. Dacă nu îmi mai pot finaliza gândurile, mai este viața mea validă, îmi mai găsesc identitatea în Dumnezeu și nu în reușitele și abilitățile mele? Pasajul pe care îl corelez adesea cu această experiență este pasajul din 2 Corinteni 12 unde Pavel are acest țepuș în carne, iar Dumnezeu îi spune „Harul Meu îți este îndeajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune. Slăbiciunea ta Îmi arată puterea”. Apoi Pavel spune: „sunt gata să mă laud cu slăbiciunea mea.”

Îmi amintesc limpede… Stăteam întins, treaz, gândindu-mă la ziua care trecuse, încercând să reconstitui ce s-a întâmplat, încercând să-mi explic lucrurile și acea realitate că fundația vieții mele nu stă pe darurile mele, pe reușitele mele sau pe cariera mea – ci puterea lui Dumnezeu este făcută desăvârșită în slăbiciune și că Harul Lui este îndeajuns. Și a fost ca și cum ceva din interiorul meu s-a relaxat. Am putut să găsesc odihnă în aceasta.

Interesant este că după aceea apare această senzație limpede de tipul „Ce fac acum?”. Și mi-am amintit că am început această medicație cu 3-4 zile înainte și m-am gândit că ar putea fi un factor. „Îmi voi suna doctorul și farmacistul dimineață.” Am adormit și am avut un somn bun. S-a întâmplat că am dat de farmacist întâi, i-am descris simptomele, iar el mi-a zis: „E ca și când te-ai pierdut pe drum, nu? E ca și cum încerci să conduci spre magazin, ești la un bloc distanță de casă și nu îți amintești unde mergi, nu?” I-am răspuns: „Descrii exact ce mi s-a întâmplat!” Și a spus: „Acesta e un efect advers cunoscut al medicamentului pe care abia l-ai inceput. Așa că nu îl mai lua.”

A fost o imagine atât de minunată a dragostei multi-factoriale a lui Dumnezeu, prin care se ocupă atât de lucrarea profundă spirituală de a dezrădăcina ispita de a-ți clădi viața pe abilități, și în același timp, în mila Sa, păstrează unele dintre acele abilități.

Tradus cu permisiunea asociației Christian Counseling & Education Fundation. Responsabilitatea traducerii revine integral traducătorului – Biserica Logos București.