Puterea lui Dumnezeu

Care au fost momentele din viața voastră în care ați rămas „suspendați” la manifestarea puterii lui Dumnezeu? Mi-a aduc aminte de duminica din 5 mai 2014, când întoarcerea spre casă a fost cu adevărat memorabilă. Ceea ce trebuia să fie un comeback de rutină a devenit unul de neuitat: Delta Dunării s-a mutat în cartierul modest în care trăim. O ploaie torențială de doar câteva minute literale, nu alegorice, a umplut toate câmpurile de ape. Inima mi-a stat în loc gândindu-mă la priveliștea pe care urma să o întâlnesc acasă, lucru care s-a și întâmplat. Pomii plantați, grădina noastră verde, jucăriile noi ale băiețelului nostru și fațada casei noastre fuseseră realmente sub asediu. Doar câteva minute! „Da, Domnul are cu adevărat multă putere!”

Implicațiile puterii lui Dumnezeu

Când trecem prin astfel de experiențe intense realizăm cât de puternic este Dumnezeu, însă oricare dintre convertirile celor din jurul nostru necesită, omenește vorbind, mai multă putere. „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vânturile și marea?!?” Dar oare „cine este Acesta care are puterea de a ierta păcatele?!?” Acestea sunt câteva dintre implicațiile practice ale puterii lui Dumnezeu la care am meditat în după-masa aceea:

1. Puterea manifestată a lui Dumnezeu confirmă că El este singurul Dumnezeu. Uneori, ne lăsăm duși de val cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru – schimbări masive politice și economice, 5G, descoperiri medicale etc, și uităm ce îl definește pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu. Poate ar trebui să ne oprim din când în când și să citim texte precum cel din Isaia 46:8-11:

Amintiţi-vă acest lucru şi luaţi-l în seamă! Gândiţi-vă din nou la el, răzvrătiţilor! Amintiţi-vă lucrurile de la început, acelea din vechime, căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul! Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine! Eu fac cunoscut mai dinainte sfârşitul şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat, zicând: „Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!” Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă şi, dintr-o ţară îndepărtată, aduc omul care Îmi va împlini planul. Ce am spus voi duce la îndeplinire şi ce am plănuit voi face.”

Gândul acesta nu este unul pur teologic și atât. El are foarte multă greutate în viața noastră cotidiană. Ne închinăm noi acestui Dumnezeu care are putere? Ne temem noi de El, sau nu?

2. Dumnezeu nu doar a creat, ci și susține creația prin puterea Lui (Col. 1:17; Ev. 1:3). Tonul cultural este altul. Într-o perioadă în care suntem bombardați cu toate „descoperirile științifice” și cu o politică verde uităm că Dumnezeu nu doar că a creat pământul, ci puterea Lui este cea care îl susține în continuare. Dumnezeu are ultimul cuvânt cu privire la resursele acestui pământ. Oare de ce ne este mai ușor să credem teoriile evoluționiste și umaniste decât ce afirmă Scriptura?

3. Când recunoști unicitatea puterii lui Dumnezeu și o adori, descoperi calea încrederii și speranței. Perseverența și consecvența noastră în credință sunt asigurate de puterea Lui (Efes. 6:10; Ioan 10:29; Rom. 14:4). Învierea noastră este asigurată de puterea Lui (Fil. 3:21). Împlinirea tuturor promisiunilor este asigurată, de asemenea, de puterea Lui (Is. 14:27).

4. Puterea lui Dumnezeu nu oferă spațiu pentru nicio scuză (cf. Rom. 1:20). Revelația naturală, dintr-o anumită perspectivă, duce la un rezultat negativ. Cu tristețe și dramatism, apostolul recunoaște că omul identifică puterea veșnică și atributele vizibile ale lui Dumnezeu, dar se întoarce către idolii plăcuți inimii lor. Însă este important să înțelegem că descoperirea universală de Sine a lui Dumnezeu nu conduce oamenii la mântuire, ci la aprobarea condamnării drepte a lui Dumnezeu. Dumnezeu demonstrează de Unul Singur că judecata Lui este dreaptă, lăsându-i pe oameni fără justificări și scuze.

5. Pentru mine, una dintre cele mai neînțelese implicații ale manifestării puterii lui Dumnezeu este cum puterea lui Dumnezeu înalță slăbiciunile mele (2 Cor. 12:9-10).

Lecții personale

Toate aceste implicații ale puterii lui Dumnezeu ar trebui să nască în mine cel puțin trei atitudini, pe care, prin harul lui Dumnezeu, nădăjduiesc într-o bună zi să le experimentez constant. (1) În primul rând, ar trebui să mă încred în puterea Lui. Puterea Lui, fenomenal, este chiar fundamentul încrederii mele. Nu m-aș putea încrede dacă El nu ar fi puternic. (2) Apoi, ar trebui să mă smeresc și să mă supun Lui (1 Pet. 5:6). Smerenia este de natură relațională. Învăț să mă supun lui Dumnezeu în timp ce mă supun fraților și surorilor mele. Este un drum așa de greu, dar obligatoriu pentru fiecare credincios. (3) Și nu în ultimul rând, ar trebui să mă tem de El și să nu mă înspăimânt de omul ambițios și mândru (Ier. 10:6, 7; Luca 12:5).